Blestemul alegerii-Infama vol.2

Cap.4 Raspunsuri

Cand ajungem eu si Ryan acasa, toata lumea e asezata la masa pentru micul dejun.
Bel are cea mai groaznica privire ,parca pumnaland-o pe doamna Wallace cu ea, iar Denisse vandalizeaza dulapul cu cereale trantind usile acestora.
Mama sta la masa, strangand din buze parca abtinanduse sa nu rada.
-Neata'.
Spun eu asezandu-ma pe un scaun si intinzanduma dupa cutia de lapte.
-Mda, ma bucur ca dupa ce ati fost plecati toata noaptea, v-ati chinuit macar sa fiti prezenti la micul dejun.
Spune Be tafnoasa. Eu si Ryan schimbam o privire amuzata.
-Ce s-a intamplat?
Il intreaba Ry pe Zack.
-Ne trimit inapoi la scoala.
Bellatrix maraie ridicanduse si facand scaunul sa scartaie.
-Aham.
-"aham"? Asta e tot ce poti spune? Iti dai seama cat va trebui sa recuperam? Nu pot sa cred ca ne fac asta dupa toate prin cate am trecut.
Ma mustreaza Be ridicand bratele in aer.
Denisse se aseaza pe bufer dintr-o saritura.
-Eu nu vad ce e asa rau...e normal sa ne intoarcem la scoala, adica doar nu credeai ca am putea sa renuntam la scoala, nu?
Be maraie o ultima data exasperata si iese trantind usa.
-Cum e liceul aici?
Intreaba Zack in timp ce arunca bolul in ghiuveta. Imi trebuie cateva minute sa imi dau seama ca vorbeste cu mine. Am atatea lucruri prin cap care nu imi dau pace...doar multe semne de intrebare amestecanduse bine in capul meu.
-O...pai...ok, cred.
-Crezi?
-Aham.
Ies din bucatarie si urc scarile in graba cate trei o data pana in camera matusi.
Bat usor la usa fiind putin nesigura daca chiar vreau sa fac ce fac. Vreau sa o intreb pe matusa despre prieteni mei, despre familia Clarissei, despre vechi nostri vecini, cum ar fi batranica ce locuia alaturi, cand eram mica mergeam mereu acasa la ea impreuna cu Gabe si ne spunea povesti in timp ce mancam placinta cu mere pe peluza ei. Dar, vreau sa aflu? Daca chiar au patit ce cred eu, atunci nu cred ca vreau sa mi se spuna...Dar, am deja atatea intrebari in minte, intrebari la care vreau raspunsuri. Deschid usa. Matusa sta ghemuita pe scaunul de langa fereastra cu o carte in mana si o ceasca aburinda de ceai pe pervaz.
-O, buna Shay, ma intrebam unde esti. Esti bine? Sper ca nu ai si tu probleme cu intoarcerea la liceu.
-Nu...sunt bine.
Spun eu asezandu-ma pe pat si tuguindumi buzele, fac mereu asta cand ma gandesc la cum sa formulez o intrebare, iar matusa ma cunoaste destul de bine ca sa stie asta.
Ofteaza si se roteste cu scaunul astfel incat sa ma poata privi drept in fata.
-Vrei raspunsuri, nu?
Inghit in gol si imi las privirea in jos in asteptarea unei mustruluiri, dar in schimb primesc un zambet fugar si un oftat.
-Esti cel mai dubios copil posibil.
-Vreau sa stiu ceva ce nu stiam inca.
Izbucnim amandoua in ras, iar matusa ma trage mai aproape, punansusi bratul in jurul taliei mele.
-E frumos sa te am din nou aici. Pe tine, pe Ilenia si pe Ulisse.....noua persoane...
Chicotesc si imi razam capul de umarul matusi.
-Deci ce vrei sa sti?
-Tot....ce s-a intamplat dupa ce am plecat noi?
-Tot....cam cat timp ai?
Stau putin pe ganduri.
-Toata ziua.
Zambeste si se ggemuieste pe pat dandusi parul pe spate, matusa si Ilenia sunt cele mai copilaroase persoane pe care le cunosc.
-Deci...sa incepem....ai vrea sa aduci niste popcorn?
-Natalie!!!
-Ok, ok...deci, dupa ce ati plecat voi, o saptamana a fost destul de liniste, dar in scurt timp tot Durmstangul a aflat de plecarea fetei in ale carei maini ne aflam si sa facut multa valva despre asta, au aparut tot felul de zvonuri cum ca tu ai fost rapita de Kimm si tinuta ostatica in Persiu sau cum ca tu ai decis sa complotezi cu Persieni impotriva Durmstangului- matusa da din mana si inchide ochii amuzata, pentru a evidentia insemnificanta acestei afirmati, se uita atent la mine, iar eu ii fac semn sa continue-
Intr-o saptamana deja tot Durmstangul s-a impartit in doua, cei ce creaza zvonuri si cei discuta disperati despre asta si studiind ipotezele. Pana la urma am fost chemata sa dau un interviu in direct si sa spun tot ce stiu, iar eu nu am vazut nimic rau in asta- ma priveste pe sub genele lungi asteptand sa fie certata, dar cum nu am facut asta a continuat- asa ca am spus tot ce stiam, incepand cu povestea ce care toti o stiau deja cu plecarea lui Ulisse si a tatalui tau, pana la venirea lui Kimm pentru a imi cere sa te ia cu ea, le-am spus ca ai plecat sa te pregatesti pentru a lya o decizie si pentru a invata sa te aperi....sa devi o luptatoare demna de cineva in al caror maini sta omenirea -inghit in gol la acesta afirmatie, eu nu ma simt deloc demna..nu ma simt o luptatoare- oameni au fost foarte impresionati si toti isi doreau sa afle nautati, iar cand Persieni au inceput sa comunice cu Durmstangul toti oameni erau nerabdatori citeasca mesajele . Nimeni nu avea de unde sa stie ca cei ce scriau mesajele erau de fapt cei ce te urau pe tine, dar pana la urma dupa doua saptamani de mesaje continuue intre cele doua lumi, a venit si mesajul acela.....cand Persieni au cerut Durmstangului sa se alature intr-o lupta impotriva ordinului vulturului, s-au strans cativa voluntari si desigur ca restul nu aveau sa stea cu mainile in san si sa se uite cum prieteni si vecini pleaca sa te ucida, asa ca au inceput o serie de bombardamente, lupte, ucideri, executari, biciuri publice....a fost oribil, o adevarata dictatura, dar un grup de oameni tot a reusit sa plece in Persiu si sa se alature prezentilor Distrugatori....modul in care au plecat....ei bine asta e si mai rau...
-matusa incepe sa transpire ,iar ochii i se umple de lacrimi carora nu le da voie sa cada.
-Ce? Trebuie sa stiu...eu...
-Stiu...ai dreptate.
Ofteaza si se foieste putin.
-Ei bine printre masurile pe care Durmstangul le-a luat impotriva parasiri lumii si alaturari Persienilor au fost si unele programe de stingere sau de munca astfel incat fiecare persoana sa poata fi monitorizata, dar pentru a putea fugi , un grup de rebeli s-a strans pe timp de noapte si au pus o bomba, astfel incat sa poata fugii nederanjati. Bomba...ea...a fost pusa in centrul unde se monitoriza munca din fiecare zi, si voluntariatul....acolo....au murit multe persoane....
-Clarisse....
Matusa incuvinteaza si priviste in gol pe fereastra fix spre casele acum abandonate sle vecinilor nostri. Imi inghit nodul din gat si ma ridic in liniste de pe patul matusi.
-Multumesc matusa.
Ma ridic si ies repede din camera inainte sa mai poata spune ceva. Cobor scarile in fuga si alerg afara. Inspir aerul rece si simt lacrimile incetosindumi vederea. Nu..nu vreau sa plang. O i-au la fuga cat de repede pot ,fara sa stiu unde merg, niciodata nu am fost prea rapida,
dar imi place sa ma plimb sau sa alerg atunci cand trebuie sa imi pun gandurile in ordine.
Cerul se inoreaza din ce in ce mai mult pana cand picuri de apa reci ca gheata incep sa imi ude fruntea. Ploaia. Iubesc ploaia, sa alergi in ploaie e si mai minunat, ma simt asa libera... Alerg o vreme fara sa ma indrept undeva anume. Strazile Durmstangului candva atat de populate si vesele au devenit acum pusti si cenusi. Plamani incep sa ceara aer, asa ca ma opresc si ridic privirea. Sunt aproape de marginea paduri. Veneam des aici cu Ilenia si Gabe , era locul nostru de joaca preferat. Ma arunc pe iarba uda leoarca si las lacrimile sa siroiasca. Raniti, fugari, bombe, moarte...ura..totul din cauza mea, doar din cauza mea.
E deja destul de clar, razboiul a inceput de mult si asa cum spu nea profetia, eu l-am declansat.