Blestemul alegerii-Infama vol.2

Cap.3 Promisiuni

*********
Dupa ce ne-am intors acasa, Ryan a ramas tacut o vreme, privind in jos si straduinduse sa para plictisit. In timpul mesei nome mi nu a scos o vorba, dupa toate e inca greu sa inchizi o rana atat de adanca, desi stim ca ea nu ar fi vrut sa lase lacrimi in urma ei.
Denisse infuleca grabita dupa care se retrage in tacere si se taraste in sus pe scarii, in scuro timp incaperea e goala. Urc si eu in camera fara nici un chef de a dormi. E ora noua seara, afara e deja intuneric, patul e neatins, cu sarsafurile perfect aranjate. Imi i-au un pulover din cuier si imi incalt cizmele dupa care inchid din nou usa in urma mea. Ma indrept spre camera baietiilor,Ryan e singura persoana potrivita pentru o plimbare nopturna. Usa scartaie slab in linistea noptii, in incapere e intuneric, Zack e trantit pe patul sau in boxeri, sforaind cu gura deschisa...incredibil..Ce peisaj. Nici urma de Ryan. Imi dau ochi peste cap  privind o ultima data la Zack. Stiu unde sa il gasesc pe Ryan, si è exact locul in care aveam de gand sa merg.
***
Afara e frig, vantul sufla tare, mai ales la o astfel de inaltime.
Il zaresc pe Ryan, in locul obisnuit privind la luminile orasului. Ma apropiu si ma asez in liniste.
-Nici tie nu iti e somn?
Dau din cap.
-Chiar iti  place locul asta nu?
Il intreb incercand sa il privesc in ochi.
-Tie nu?
-De ce raspunzi mereu cu o alta intrebare?
Ma incrunt eu jucanduma cu nasturele puloverului.
-Sunt cumva la un interogatoriu? Ce esti tu? Agent FBI?
Ranjeste el intalnindumi privirea.
-Mi-ar sta bine cu distinctiv.
Chicoteste si isi lasa capul pe umarul meu.
-Tot imi lipseste.
Spine el dupa cateva minute, cu vocea sparta.
-Stiu...e normal..iti va lipsi mereu.
Isi ridica privirea spre mine.
-Promite-mi ca nu o sa te pierd si pe tine.
Pentru o secunda ma simt ametita, apoi ma reantorc acolo, cu ochi sai umezi fixati asupra mea.
-Eu...
Cum sa fac o promisiune pe care nu o pot tine?
-Promit..nu ma vei pierde...sunt aici, dar si tu trebuie sa imi promiti ceva.
Ryan se ridica mutandusi privirea inapoi spre luminile orasului.
-Ca nu te vei supara pe mine daca nu imi voi tine promisiunea.
-Shailene..!!
Chicotim dupa care Ryan isi urca privirea spre cer.
-Va fi mereu cu tine Ryan, orice ai face, da va fi cu tine, stiu asta.
Ryan incuvinteaza.
-A fost prima persoana care ma iubit vreodata.
-Va continua sa o faca.
Inca o incuvintare.
-De ce esti aici?
Ma intreaba dupa o vreme. De fapt nu stiu de ce sunt aici, pentiti ca el era aici? Pentru ca stiam ca are nevoie de mine?
-Nu stiu.
E primul raspuns ce imi trece prin minte.
-Ma bucur ca esti aici.
Isi aseaza capul inapoi pe umarul
meu, se lasa linistea si continuuam sa ne uitam la lumini impreuna, o vreme foarte indelungata, poate ore intregi...nu imi dau seama, dar nu imi pasa, nu ma plictisesc, nu vreau sa plec, imi e bine asa.
Cand cerul incepe sa se insereze ne ridicam in liniste si pornim spre casa, e dimineata devreme, intunericul incepe sa se dizolve, nu mai e asa frig, iar vantul se transforma intr-o atingere usoara. Mergem alaturi cu umeri atinganduse din cand in cand.