Blestemul alegerii-Infama vol.2

Cap. 7. Umbra din intuneric.

*****
Dupa ce Ryan ma condus in clasa la ora de biologie nu am facut decat sa stau jos si sa privesc in gol toata ora. Ma tot gandesc la umbra care nu imi da pace...e posibil sa fiu urmarita de cineva? Sunt doar eu paranoica? Poate ca incep sa inebunesc....sper sa fie asta. Pana la urma cred ca prefer nebunia. Piciorul incepe sa imi amorteasca cea ce inseamna ca trebuie sa il mut din nou...firar, ma doare ingrozitor la fiecare miscare. O voce ma scoate din transa.
-Domnisoara Einrin?
Clipesc repede si incep sa aud din nou vocile din jurul meu.
-Ăm...da?
Aud cateva chicote in spatele meu, dar nu le bag in seama.
-Te-am intrebat ceva, in caz ca ascultai.
-Eu ăm...
Tocmai am alergat prin curtea scoli ca o psihotica, vad umbre peste tot si ma simt urmarita, schiopatez si am o vitanai taietura care nu se opreste din sangerat pe frunte, in plus ma tot gandesc daca chiar sunt urmarita si la un pas de moarte sau sunt o nebuna dusa rau de tot ce vede spirite urmaritoare!!!
Tu chiar crezi ca qscultam stupizeniile legate de excretie?
-M-am distras o secunda.
E tot ce ii spun eu.
Clopetelup suna si incep sa imi strang lucrurile, profesorul imi cere sa astept pana ce ies ceilalti colegi si fac intocmai.
-Ei bine dombisoara Einrin, observ ca dupa ce ai lipsit sase luni de la scoala si te intorci abea acum, nici macar nu te stresezi sa dai putina atentie orelor.
-Mda, probabil ca merit o dubla detentie. Daca nu ...atunci scuzatima dar am multe de facut.
Dau sa ies, dar profesorul se posteaza in fata usi.
-Einrin....nu am de gand sa iti dau detentie, dar cred ca putin timp in plus petrecut la biblioteca scoli pentru a revizui lectia la care nu ai fost atenta azi, ti-ar prinde bine.
-Ok, o sa ma gandesc la asta.
Dau din nou sa ies dar profesorul imi sta inca in cale.
-Nu era un sfat....intelegi?
Incuvintez si se da din calea mea lasandu-ma sa ies pe coridorul complet pustiu....am uitat ca acesta a fost ultima ora, toti au plecat acasa. Cobor scarile in graba pana la parter sau cel putin cat de grabita pot merge cu un picior schilodit. Il zaresc pe Ryan pe hol plimbanduse de colo colo cu mainile in buzunar si ii zambesc.
-Ce cauti inca aici? Ar fi trebuit sa pleci acasa cu ceilalti.
Afiseaza zambetul strengar pe care incerc atat de mult sa il imit dar nu pot...probabil ca e frumos doar cand il face el.
-Nu te las sa mergi singura acasa asa.
Spune indreptand barbia spre glezna mea.
-Pai din pacate va trebui sa o faci pentru ca eu mai raman.
Ridica o spranceana, iar eu ridic din umeri.
-O neintelegere cu profesorul.
Rade si ma ia de brat.
-Pai nu te pas singura deci...la drum spre biblioteca!!!
Spune el ridicand un deget in aer si imitand vocea unui calator irlandez....ma rog....nu stiu exact cum suna asta, dar cred ca cam asa a fost.
-Biblioteca e la ultimul etaj...poti sa urci scarile cinci etaje?
-Ma simt perfect.
Insist eu accentuand ultimul cuvant.
Ryan isi da ochii peste cap.
Ajungem sus, iar bibliotecara ne trece pe formular.
-Sa va semnati cand iesiti.
Spune ea dupa care isi arunca poseta pe umar si iese. Ryan se pierde printre rafturi cautand ceva de citit pana ce termin eu cu studiul.
Ma asez si imi scot cartea de biologie.
Incep sa citesc. Ajung pe la mijlocul lectiei cand toate luminile se sting.
-Ryan? Ce tot faci?
Peste tot in jur nu e decat intuneric si nici urma de Ryan.
-Nu e amuzant!!!!.....
Il caut din priviri, dar singurul lucru pe care il zaresc e o umbra ce trece rapid prin fata mea.
-Ryan!!! Ryan!! Te rog spune ceva.
Insfac ghiozdanul si o i-au la fuga printre rafturi, spre iesire. Vreau sa ma prefac ca totul e doar o gluma din partea lui Ryan, dar ceva din interiorul meu imi spune ca nu e asa.
Ma inpiedic de covir in timp ce ma uit in spate dupa Ryan si cad tragand cateva cartii din categoria drama, dupa mine.
Tip de durere cand un roman mare imi cade in cap.
-Vino! Salveazati prieteni....vino singura si totul va fi bine.
Spune o voce ragusita si groasa atat de indepartata incat aproape ca am impresia ca e doar in capul meu.
-Ryan? Tu esti?
Stiu deja raspunsul dar merita sa incerc, nu?
Ma ridic cu greu in intunericul ce ma dezechilibreaza. Imi arunc din nou ghiozdanul pe umar si imi scot telefonul din buzunar. Ecranul nu are o luminozitate atat de mare, dar cel putin pot vedea pe unde merg.
Inaintez si am impresia ca merg in cerc asa ca privesc la rafturi. SECTIUNEA ISTORIE. Am mai trecut pe aici. Iesirea ar trebui sa fie in fata mea, dar aici nu e decat un raft mare si inalt. Trebuie sa ies cumva de aici. Unde o fi Ryan? Si ce e cu vocea acea? Mai intai umbra, apoi vocea....inebunesc? E totul in capul meu? Poate ca in momentul acesta Ryan ma zguduie incercand sa ma faca sa imi revin in timp ce eu tip si ma zvarcolesc in scaun ca o psihopata....totul e in mintea mea...e clar...sunt nebuna. Oare prefer sa fiu nebua decat sa fiu urmarita de umbre si voci ciudate?
Umbra....apare din nou in fata mea, de data aceasta insa sta....sta imobila privinduma sau cel putin asa cred. Vocea ragusita si groasa naraie inca o data.
-Shailene....fa un bine omeniri....gandestete la restul o amenilor....
Trece o vreme in care umbra nu face decat sa ma fixeze iar eu fac la fel apoi ma infior cand vorbeste din nou.
-Predate....lasa-ne sa te ucidem.
Lumina se aprinde, dar eu continuu sa stau acolo nemiscata tremurand.