Blestemul alegerii-Infama vol.2

Cap.5. DNEU

Ceasul desteptator al Bellei incepe sa sune enervant. Ma fatai in pat si imi pun perna peste cap, marai, tip, dar nimeni nu opreste afurisita de alarma. Sar exasperata din pat si ma indrept spre noptiera. Imi trebuie vreo cinci minute sa descopar cum se inchide prostia de alarma si aproape ca imi vine sa trantesc telefonul Bellei, dar apoi observ un cerc nic in coltul ecranului si apas pe el. Alarma inceteaza. Ma uit prin camera si observ ca e goala, paturile lui De si Be sunt facute, iar cizmele lor lipsesc. Tresar , azi e saptesprazece decembrie, incepem scoala.
Ma indrept spre fereastra si privesc la turnul biserici ce arata ora 6:30, cea ce inseamna ca nu am inrarziat, dar probabil Be a pus alarma sa sune pentru mine si ma lasat sa mai dorm putin...clar, ea nu si-ar lasa relefonul acasa, deci sunt inca acasa.
Ma imbrac repede si imi i-au cizmele in picioare. Cobor scarile cate doua o data, iar cand ajung jos, dau de prieteni mei privind extasiati pe fereastra si scotand esclamati din cand in cand.
-Cade cumva aur din cer?
Denisse se roteste spre mine si imi zambeste.
-Hey, neata'. Mnu...nimic interesant, doar zapada.
Imi dau ochi peste cap si ii intind lui Be telefonul.
-Ce vreti? In Persiu nu a nins niciodata, e prima oara cand vad zapada.
-Ma rog.
Ryan deschide usa si face o plexaciune ridicola in timp ce zambeste ironic.
-Mai intai doamnele.
Be isi da parul pe spate si paseste ca un fotomodel pana afara facand apoi o reverenta. Izbucnim cu toti in ras.
-Sti Be, chiar ai un mers de gazela.
Spune Ryan luand-o pe Denisse de dupa umeri.
-Ba nu!!! Nu stiu ce vrei sa spui cu asta.
Se plange Be.
Nu mai ploaua, dar pe jos e noroi pana la genunchi ,iar cerul e mai intunecat ca niciodata. Fulguieste usor, iar in unele locuri s-a asternut putina zapada, dupa toate, peste o saptamana e Craciunul. Nu inteleg de ce parinti ne trimit la scoala fix acum, desi incurand vom avea vacanta, dar nu prea avem de ales. Oricum, mie imi place la scoala, dar in momentul acesta capacitatea mea de atentie si invatare e la pamant, totusi intr-un fel ma bucur sa ma intorc la scoala, e un semn ca ne apropiem de normalitate.
***
Ajungem in fata inainte maiestuasei, acum darapanatei cladiri DNEU. Nu e la fel de mare ca si cladirea plina de laboratoare si sali de examene a Persiului, dar eu tot o consider impresionanta.
-De la ce vine DNEU?
Intreaba Zack umar la umar cu mine, incercand sa tina pasul.
-Durmstang nord-est university.
Urcam in graba scarile de beton pana la intrare, dupa care trag aer in piept. Din nou aici....super. Pasesc pe holul lat si mare, aglomerat. In scurt timp grupuri de fete cunoscute trec pe langa noi, zambindu-mi si salutandu-ma, alti privindu-ma intrebator sau inspaimantati, dar isi intorc privirile pentru ai studia pe ceilalti. Pana acum nu am mai avut studenti Persieni la DNEU, dar matusa spunea ca directorul a fost incantat sa ii primeasca pe copii ordinului vulturului.
Ajung in dreptul dulapiorului neu vechi si ma holbez la el incercand sa imi amintesc combinatia. Tastez repede, iar usa de metal se deschide cu un clinchet. Inima incepe sa imi bubuie tare cand zaresc pozele lipite, poze cu Gabe si Clarisse....postere cu trupa noastra preferata, poze cu fratele si prietena mea...amandoi morti...din vina mea. Incerc sa ma abtin din plans. Nu acum!! Nu plange acum!
Trantesc usa dulapului. Ryan vine in spatele meu si imi intinde o foaie.
-Orarul...avem limbi stravechi impreuna.
Am incuvuntat si mi-am aruncat ghiozdanul pe umar. Ne indreptam cu toti spre etajul trei unde sa ii lasam pe Den si Zack la ora lor de algebra. Denisse intra speriata in clasa dupa care ii promit ca o sa merg dupa ea la sfarsitul orei. Dupa ce ii arat lui Be laboratorul de chimie si lui Jo laboratorul de arte , coridorul incepe deja sa se goleasca.
-Nu pari prea vesela.
Remarca Ryan.
-Sunt bine.
Ii spun eu raspicat...poate prea raspicat. Nu ar trebui sa il mint pe Ryan, ei cinci sunt singuri prieteni care mi-au ramas, familia mea, ei ma inteleg...
-Scuze...doar ca....ei bine acesta e locul unde imi petreceam zilele cu fratele meu si cu Clarisse,....ei nu mai sunt acum si eu doar...ma simt ciudat sa fiu aici fara ei.
Ryan imi arunca un zambet trist si ma strange de brat.
-Suntem noi aici, va fi totul bine, sti nu?
Incuvintez , iar clopotelul suna zgomotos.
O Doamne....profesoara de limbi vechi e o furie atunci cand intarzi la ora ei. Il i-au pe Ry de mana si incep sa il trag dupa mine cat de repede pot in jos pe scari. Chicotim ca niste nebuni, dar ce am putea face? E amuzant.
Imi amintesc prima zi de scoala cand Ilenia era in clasa a doua si a m alergat pe scari toata ziua cu ea, in timp ce afara avea loc careul de inceput de an. Ajungem in fata usi clasei si imi fac curaj sa o deschid. In fata clasei la catedra se afla o femeie cu par negru si nas acvilin, de care se sprijina o pereche de ochelari, vechea nea profesoara.
-Buna...scuze ca am intarziat.
Spun eu timid indreptandu-ma spre vechea nea banca goala.
Profesoara pare chiar foarte surprinsa sa na vada, face ochi mari si casca putin gura, dar apoi mimeaza un stranut. Isi coboara privirea.
-Ma bucur ca dupa ce ai lipsit majoritatea anului scolar ti-ai facut si timp sa vi la timp la ora mea dimnisoara Einrin.
Spune ea ironizandu-ma in timp ce o multime de ochii stau fixati pe mine.
-Lu-ati loc amandoi. Tu trebuie sa fi unul din Persieni pe care Einrin i-a adus pe capul scoli.
Spune profesoara intr-un fel incredibil de "politicos". Ryan se aseaza intr-un scaun liber din fundul ćlasei, in partea opusa de unde ma aflu eu.
Profesoara a inceput sa turuiasca despre limbile stravechi ce se foloseau atunci cand exista o singura lume impartita in continenre, limbi precum greaca ,italiana,spaniola, portugheza si asa mai departe. Din fericire acum exista doar engleza in ambele lumi...inainte existau prea multe.
Privesc spre Ryan, care observ ca are multe fane din prima zi, majoritatea fetelor se uita insistent la el, poate cam prea insistent. Ar trebui sa fac ceva? Ii privesc chipul rosu si stanjenirea din privirea ce striga ajutor....mne...mai bine il las sa sufere putin. Se uita spre mine cu ochii mariti si ii zambesc amuzata invartind un creon pe deget. Ziua mea a inceput chiar bine.
************