Blestemul alegerii-Infama vol.2

Cap.6 Paranoia

*****
Clopotelul suna de iesire asurdanduma, asa ca ma ridic si incep sa imi strang lucrurile. Ies din clasa in aglomeratia de pe hol unde sute de copii se ingramadesc pentru a ajunge la cantina, e deja ora doua. In timp ce toti merg sa i-a pranzul eu ma indrept in directia opusa, unde au avut Ryan si Zack civica. Ryan a fost cam morocanos dupa ce am refuzat sa il ajut azi dimineata, dar tot mi-a cerut sa ii astept pentru pranz. In timp ce cobor scarile tinand cartile strans in brate,mi se pare ca vad o umbra ce se ndreapta spre mine. Credeam ca toata lumea e plecata la masa....Mai privesc o data in directia acea ,dar umbra dispare....poate a fost doar imaginatia...scutur din cap pentru a imi alunga gandul si cobor mai departe scariile. Ajung la etajul doi si ii zaresc pe Ry si Zack pe hol.
-Hey!!! Cum a fost la oră?
Ii intreb eu facandule semn sa ma urmeze spre cantina.
Zack zambeste si chicoteste.
-Sincer...nu stiu cum a fost. Eram atat de obosit, iar profesorul are o voce atat de melodioasa....ca un cantec de leagan.
Rad si ii dau un pumn in brat lui Zack, iar el face la fel lovind putin cam prea tare.
-Cate scari mai are cladirea asta afurisita?
Intreaba Ryan gafaind. Ma uit la el zambind dar nu prea am ce sa raspund. Cand ajungem la cantina ii vad pe Jo, Be si Den stand la o masa singuri, in timp ce toata cantuna se uita fix la ei. Ridic sus privirea si sunt atenta sa pasesc cat mai sigura pana la masa. Nu vreau sa imi pese de faptul ca sunt barfa scoli...sau mai bine spus a lumii....a amanduror lumii...
Oftez si ma arunc pe scaunul dintre Denisse si Bellatrix.
-Deci, cum a mers ziua vostra?
Intreaba Be amestecand in farfuria ei, aratand exact ca si cineva care nu are de gand sa manance ce se afla in farfuria ei.
-Meh...nu sunt prea multe de spus inafara de faptul ca toata lumea ne evita..sau se uita dubios...
-Sau se uita la fundul tau...
Spune Denisse serioasa, iar pentru cateva secunde toti ne uitam fix la ea.
-Ce e? Sunt singura careia i s-a intamplat asta?
Izbucnim cu toti in ras, iar Denisse se stramba la noi.
-Sa inteleg ca da.
Isi raspunde singura in timp ce impinge farfuria mai incolo.
-Chestia asta e dezgustatoare.
-Pare a fi noroi cu smoala si sare...cred ca au pus sare, nu?
Comenteaza Jo studiind farfuria.
-E spanac.
Spun eu muscand din batonul meu pe care l-am cumparat azi dimineata cand mi-am amintit cum arata mancarea cantinei.
-Si eu ce am spus?
Imi raspunde Jo, iar eu imi dau ochii peste cap.
Ar trebui sa le spun despre umbra de pe scari? Imi trece mie prin cap un gand. Stai putin...ce tot spun? Nu a fost nimic, doar un rod al imaginatiei mele bogate si imfantile, nimic care sa merite sa ma ingrijorez si sa ii ingrijorez si pe ei.
-Ar trebui sa ma grabesc, am istoria lumilor ora acesta, iar profesoara Becherman e groaznica cand intarzi.
Spun eu aruncandu-mi ghiozdanul pe umar.
-Va descurcati cu gasitul claselor?
Ei incuvinteaza asa ca ma indepartez si ies din cantina pe holul pustiu. Ma indrept spre dulapul meu si il deschid zarind din nou fotografiile si posterele mele vechi. Oftez si imi arunc ghiozdanul pe jos dupa care incep sa smulg toate hartiile si pozele din dulap. Dupa ce termin cu asta, in dulap nu raman decat cateva urme de schotce, dar nu conteaza. Imi indes ghiozdanul in dulap si il inchid. Privesc ceasul, e abea doua si un sfert, mai sunt aproape patruzeci de minute pana ce se suna, dar nu am chef sa ma intorc inapoi in cantina.
Imi i-au telefonul si castile si incep sa ascult BLACK MAGIC de la Little Mix. Ma plimb putin pe hol pana ce ajung la iesirea din sate ce da in curtea scoli. Decid sa ma plimb putin in curte macar pana la si jumatate, iar apoi sa astept restul pauzei in clasa. Copaci inalti sunt complet dezbracati de frunze, un strat de zapada s-a si depus pe gazon, iar aerul e rece ca ghiata, intepandu-mi caile respiratori atunci cand il nspir, dar curtea scoli tot are un farmec aparte, dupa toate aici mi-am petrecut pauzele de pranz timp de ani la rand.In prima mea zi de scoala cand Ilenia imi aratase curtea scoli, mi s-a parut un loc magic, dar atunci aveam sase ani, acum tot ce vad e locul unde timp de zece ani am luat pranzul pe banca ce sta acum in fata mea, impreuna cu fratele si prietena mea, iar acum nici unul dintre ei nu mai e aici. Am ramas doar eu si o curte trista, goala si rece.
Imi strang mainile la piept pentru a le incalzi, abea acum imi dau seama ca nu mi-am luat giaca pe mine. Inaintez printre copacii in timp ce melodiile playlistului meu se schimba. Privesc ceasul, e doua jumatate, poate ar trebui sa ma intorc inauntru. Ridic privirea si tresar speriata....din nou...umbra acea, cineva ma urnarea de dupa colt. Ma infior la gandul ca sunt urmarita. Ar fi mai bine sa ma grabesc inauntru. Ma grabesc cat pot de tare dar mi se pare ca vad din nou umbra de dupa un copac......apoi la o fereastra, privinduma. O i-au la fuga de-a dreptul ,dar abea acum imi dau seama cat de departe am mers. In timp ce alerg respir pe gura, iar pieptul incepe sa ma doara din cauza aerului inghetat. Vad umbra din nou in spatele meu, si incep sa alerg din ce in ce mai repede. Privesc din nou in spate, dar de data acesta nu zaresc nimic. Rasuflu usurata. In timp ce continuu sa alerg si privesc in spate, piciorul mi se impleticeste intre cateva crengi si cad la pamant cu fata in jos. Simt o durere ingrozitoare in frunte. Incerc sa imi eliberez piciorul ,dar e complet blocat intre radacinile unui copac. Firar, ca sa ma invat minte sa privesc in fata. E deja doua patruzeci si trebuie sa fiu in clasa la fix...voi intarzia, dar cred ca asta e ultima mea problema din moment ce incep sa aud pasi indreptanduse spre mine. Ma zbat sa ma eliberez, dar de fiecare data cand trag piciorul inca un val de durere ma cuprinde. Pasi sunt tot mai apropiati si se apropie...si inca putin.......ma zbat cat de tare pot, dar nu obtin nimic, simt o mana pe umarul meu...Ok gata ma gasit, ce o sa imi faca? Oare cine e umbra?
-Esti ok Shay?
E vocea lui Ryan, o Doamne...niciodata nu m-am bucurat asa de tare sa il aud.
-Cum m-ai gasit?
Il intreb in timp ce el incearca sa imi elibereze glezna.
-Ai fost cam suspecta la pranz asa ca am pornit sa te caut.
Incuvintez si ii zambesc.
-Sangerezi..esti sigura ca e totul ok?
-Da...e totul ok.
Nu vreau sa le spun despre umbre, despre ochii ce ma privesc, as parea nebuna, oricum inca nici nu stiu sigur daca nu sunt doar roade ale minti mele. Ma ridic si ma dcutur putin. Simt o usturime completa pe frunte si in curand simt si un suvoi de sange coborand cald pe langa ochii. Incerc sa ma balansez de pe un picior pe altul...nimic grav, poate doar o entorsa.
-Vino, te conduc pana in clasa.