Blestemul alegerii-Infama vol.2

Cap.64. Inapoi in lupta

*****
Patru pereti, doar patru pereti acoperiti de umbre intunecate. Stau ghemuita in mijlocul unei incaperi goale. E frig si imi simt capul explodand. Ma ridic in picioade si imi inconjor talia cu bdatele incercand sa ma incalzesc. Privesc in jur, nici o usa, nici l fereastra....nici o cale de iesire. Simt cum panica imi strabate fiecare coltisor al corpului. Imi simt sangele fierband in vene. Pamantul incepe sa se zguduie sub mine, arun andu-ma inapoi la pamant. Incerc sa ma ridic pe coate, dar corpul meu imi e strain, incontrolabil. Nu imi mai simt nici o parte a corpului. Raman intinsa pe podea in timp ce pamantul se zguduie cu putere ca si cum ar avea de gand sa se desparta in doua. Un sunet asurzitor, ca un declic puternic isi face ecoul in incapere dupa care pereti incep sa se miste de la locul lor, indreptanduse spre mine. Ma uit in jur speriata in timp ce mintea imj repeta ca nu sunt claustrofoba ...tot ce se intampla aici nu ar trebui sa ma sperie, atunci de ce o face?
Peretii sunt aproape, tog nai aproape. Inchid ochii, in timp ce fete cunoscute imi trec prin minte. Denisse, Ryan, Bellatrix, Zack, Ilenia...ii voi mai vedea?
Pereti sunt acum peste tot in jurul meu, inchizanduma intr-o cutie. Aerul...imi lipseste aerul. Imi simt plamani goi si grei, ma fortez sa respif pe gura, profitand de fiecare gran de aer ramas.
-Shailene!!!!
Tresar, ma ridic in fund dintr-o saritura privind in jur.
Pot sa ma misc.
-Trebuie sa plecam imediat de aici...te rog, te rog ridicate.
Ochii lui Denisse ma implora plini de panica. Ma ridic cu greu in picioare si oprivesc derutata.
-Ce se petrece?
O intreb privind in jur. Copaci, frunze, aer proaspat ce imi umple plamani.
Suntdm in padure.
-Distrugatori..am auzit pasi, multi pasi. Ilenia a plecat sa caute calea spre spitalul abandonat...spunea ca e aici aproape.
Vocea ei suna grabita si nerabdatoare.
Inainte sa pot spune ceva ma prinde de mana si o i-a la fuga tarandu-ma dupa ea. Frunzele uscate fosnaie in urma noastra, iar ultimele urme de zapada si noroi lipaie la fiecare pas. Denisse are dreptate, din urma noastra se aud tot mai rapizi, pasi, multi masi mergand sincron firmand un ecou ciudat.
Denisse imi lasa mana, preocuoanduse sa dea la o parte crengile copacilor din drumul nostru. Ma concentrez pe imaginea din spatele nostru, copaci, doar copaci cat vezi cu ochii, nici un soldat. Cand imi intorc privirea inapoi in fata, o vad pe Den intinsa pe iarba.
-Ce faci?
O intreb ridicand dintr-o sprancrana.
-Tu cr crezi? Aerobica....ajutama sa ma ridic !!!
Imi abtin un chicot si rup creanga in care i sa blocat piciorul. Denisse se ridica scuturanduse de noroi, iar atunci un bubuit asurzitor umple ecoul paduri. Sunetul unei arme de foc.
-Fugi !
Strig inainte ca dintre copaci sa apafa siluetele a zeci de soldati armati.
O luam la fuga cat de repede putem ignodand impuscaturile si gloantele ce trec pe langa noi, nenimerindune.
Dintre copaci apare in fata noastra apare cineva, dar nu apuc sa privesc cine ca Denisse incepe sa tipe nebuneste. Imi mijesc ochii si imi dau seama ca e Ilenia.
-Ştt....nu e un soldat.
O linistesc pe Den care ii arunca o privire criminala Ileniei.
-Te distrezi speriind oameni prin padure?
Intreaba ironic in tinp ce o luam din nou la fuga cu toata viteza. In fata noastra incepe sa se materializeze cladirea veche si darapanata a spitalului abandonat. Ne precipitam pe usa inchizand-o pe dinaontru.
Denisse pipaie peretele in cautarea intrerupatorului in timp ce Ilenia verifica ce se petrece afara prin mica fereastra baricadata.
Lumina umple incaperea.
-Trebuie sa ii ajungem din urma pe ceilalti.
Striga Denisse scrutandune din priviri.
-Trebuie sa fie un comunicator pe aici pe undeva.
Spune Ilenia indepartanduse de fereastra. -merg sa il caut.
Termina indepartanduse de noi si luand-o pe scari in sus. Denisse ma priveste intrebator inainte sa o luam dupa ea. Nu am mai fost in partea aceasta a spitalului. Totul pare mult prea darapanat, cioburi de sticla, mobila stricata, cordoare lungi si intunecate. O gasim pe Ilenia cotrobaind intr-o incapere mica, cu un pat acoperit de lenjerie rosie cu imprimeuri portocalii.
-L-am gasit !
Striga Ile ridicanduse triunfatoare. Denisse se aseaza pe pat si ii i-a comunicatorul din mana, studiindul.
-Pe cat de vechii este cred ca inca functioneaza.
Afirma ea strangand apoi din buze.
Denisse pronunta numele lui Ryan dupa care apasa pe butonul rosu al comunicatorului.
O holograma putin csm intetosata incepe sa se materializeze in mijlocul incaperi. Imi amintesc de globul de sticla, imaginea in care Ryan e atacat de un distrugator si un demon.
Imaginea e acum diferita. Ryan e ingenunchiat in fata unui corp , un corp mic slab.
-Haide...haide....nu renunta !
Ii striga el fetei, care acum imi dau seama...e Be.
Imi inghit un tipat astfel scotand un sunet strangulat. Ryan se intoarce spre mine, iar privirea din ochii sai se imblanzeste.
-Shay! Va fi totul bine...promit.
Spune cu un glas plin de tristete.
Denisse inghite in gol.
-Ryan...unde sunteti?
Intrebarea vine din partea Ileniei.
-Bel e ranita....
Raspunde el strotat.
-Venim acolo, ok ?
Privirea sa e atat de olina de amareala si tristete incat cea ce vreau cel mai mult acum e sa il imbratisrz, sa ii spun ca ii voi sta aproape, asa cummi-a promis el, asa cum noaptea trecuta ma tinut in brate linistinduma.
Holograma dispare, iar intre noi se lasa linistea, dar stiu la ce ne gandim toate. Ne-am intors in lupta.