Blestemul alegerii-Infama vol.2

Cap.55 Puzzle completat

*****
Stau ghemuita pe iarba, rezemata de un copac, jucanduma cu fermuarul cizmei. Mintea imi zboara in diferite directi, fara sa ma pot gandi prea mult la un sigur lucru. Sunt obosita, imi e foame si imi e frig, dar cel mai mult sunt furioasa, dezamagita si...singura.
Nu m-am mai simtit asa singura vreodata, desi nu sunt la propiu singura...tocmai am recrutat o suta de persoane gata sa lupte cu mine, dar nu asta ma streseaza, nu m-am mai gandit la lupta sau la alegerile mele de mult, singurul lucru la care ma pot gandi e mama...desi o cunosc cu adevarat de putin, imi e imposibil sa cred ca ma mintit atata timp, desi cine stie...poate a fost mai bine asa, dupa toate stie si ea cat de furioasa sunt pentru ca m-au abandonat, nu vreau sa stiu cum as fi reactionat daca ar fi venit la mine si mi-ar fi spus tot adevarul. Intr-un fel ma simt usurata acum...dupa toate e ca si cum as fi gasit o bucata din mine, stiu cine sunt cu adevarat, ce sange imi curge prin vene. Oare matusa stia? Atunci cand ma gandesc la matusa mea, nu pot decat sa simt ura si afectivitate simultan. Pana acum am crezut mereu ca matusa mea ar fi fost singura persoana care nu ma mintit niciodata si care nu ar fi facut-o vreodata, sunt chiar surprinsa de cat de putin ma ranit tradarea ei, nu ma asteptan, da, dar intr-un fel o inteleg. Chiar si propia mea mama biologica vrea sa ma ucida desi acum stiu ca nu e atat de indiderenta in fata mea, tocmai ma lasat sa plec in loc de a ma rani cu mana ei. Oare Kirei chiar ii pare rau ca nu a putut sa ma aiba cu ea? Ii pare rau ca nu a reusit sa fie mama? Scanteia din ochii ei cand am provocat-o sa ma ucida, ce era? Instinct matern? Dar atunci de ce ma tinut inchisa intr-o temnita intunecoasa si rece atata timp? Ăsta sigur nu e instinct matern.
De ce Kira vrea sa ucida, dar nu reuseste sa ma raneasca? De ce vrea neaparat ca eu sa mor fara dureri, cu ajutorul unei potiuni create de ea?
Oare tine la mine?
Imi simt inima batand puternic si lacrimile inundandumi ochii.
Aw, da ce dragut, vrea sa te ucida in chinuri minime, asta inseamna ca tine la tine clar...te rog! Cum poti fi asa proasta?
Ma mustreaza o voce severa din capul meu. Oftez si imi strang genunchi mai tare la piept.
Aud pasi in spatele meu si imi imaginez ca e Ryan, dar observ doar silueta micuta a frarelui meu. Ma simt asa ciudat spunandu-i unui pusti necunoscut " fratele meu"...dar acesta e adevarul..noi suntem frati. Nu am spus inca nimanui adevarul despre Oliver, dar am destul timp sa o fac...sincer imi e cam frica de reactia lor.
Oliver se aseaza la un copac distanta de mine fara sa scoata un cuvant.
Unde or fi ceilalti? Probabil stabilesc ce e de facut acum...
Eu vroiam sa lupt pentru pace, sa stabilesc un mod prin care cele doua lumi sa devina una singura, dar cum mai exact ar trebui sa fac? Sa atrag oameni de partea mea imi va fi destul de greu. Aud pasi, facand frunzele uscate sa fasaie, poate e Oliver. Dar cand ma untorc o vad pe femeia uscativa si bolnavicioasa pe care adineauri am scos-o din temnita.
Strang din buze atunci cand ea se aseaza alaturi de mine.
Ce vrea femeia aceasta de la mine?
-Trebuie sa vorbim.
O privesc incruntata si astept.
-Eu am multe sa iti povestesc.
Oftez si imi maresc atentia straduinduma sa o i-au in serios.
-Ascult.
Femeia isi da o suvita de par dupa ureche si deodata imi vine sa o intreb cati ani are, dar ceva imi spune ca e mai bine sa tac.
-Ai cunoscit vreodata pe cineva din consiliup vrajitorilor ce te-au blestemat, Shailene?
Ma incrunt incercand sa imi dau seama ce are de gand sa imi spuna, dupa care incuvintez.
-Frank...un prieten de-al tatalui meu..nu ii stiu numele de familie.
Ii raspund privindu-l pe Oliver care cel maiprobabil ne asculta discutia.
-Farhall....Frank, Farhall. E fratele meu. Numele meu...nu m-am prezentat inca, ma numesc Jacintha Farhall...vrajitoarea sefa a consiliului vrajitorilor.
Raman privind-o cu gura intredeschisa...Jacintha? Am auzit numele acesta, de la Frank...doar ca el a trascurat partea cu sora-frate. Ce altceva imi spusese Frank?
-Tu...tu ai ales blestemul...
-Lasa-ma sa iti explic!
Se grabeste ea inainte sa incep sa tip.
-Eu stiu ce esti...-ingaima ea asteptand sa o intrerup, dar nu o fac- asa cum eu sunt o vrajitoare, tu esti o morssucurer....in latina, mors-moarte, sucurer- salvatoare, esti o salvatoare a mortii.
Imi simt gatul uscat, si gatup brazdat de lame ascutite.
-Nu...nu am mai auzit de asta.
Soptesc inca socata.
Jacintha sau Penelope....ma rog, da din cap si strange din buze luandumi mainile intr-ale ei.
-Tu esti unica...esti prima persoana cu astfel de sange prin vene...esti creatia mea, Shailene.
Sar in picioare cu ochii in lacrimi.
-Poftim? Ce vrei sa spui cu asta? Eu...nu inteleg.
Imi simt capul explodand si mintea intetosata.
-Iti voi explica totul daca vei fi dispusa sa ma asculti.
Incuvintez repede, berabdatoare sa aflu insfarsit, povestea intreaga. Sa adaug ultima bucata la puzzle-ul meu.
Ma asez inapoi pe iarba privind fix la mainile mele.
-Acum douazeci de ani, cand am fost nominata sefa a consiliului si prima vrajitoare , am inxeput sa imi dau seama ca lumea are probleme...probleme ce cu timoul s-ar fi marit ducand la distrugere.....umani, necromanti, demoni si ingeri cazuti , nici unul nu mai putea face ceva util pentru a ne salva....asa ca...am inceput sa ma gandesc la o noua specie, cineva cu determinarea si puterea unui demon, dar puretea si aura unui inger, cineva mai mult decat invincibil, dar atat de fascinant incat sa traga spre sine puterea celor din jur...o specie noua si miraculoasa ...ceva imposibil de perfect..stiam ce vreau sa creez, mai aveam nevoie doar de un cum. Un an dupa a venit la mine o tanara sa imi ceara ajutorul, era insarcinata, si dupa cate spunea ea, copilup ei ar fi fost in pericol, din cauza ca tatal era un semidemon, iar ea avea sange de zana prin vene...sounea ca tatal copilului era casatorit si ca impreuna cu sotia s-a iar fi furat copilul dupa nastere iar ea nu avea ce sa faca pentru a evita asta...nu avea unde sa fuga. Kira a venit la usa mea oferindumi fix ceea ce aveam nevoie, iar su in schimb i-as fi oferit pedeapsa perfecta pentru tatal copilului....un copil imposibil de tinut in propia casa, un copil blestemat. Kira a fost deacord asa ca am inceput sa ii injectez sange de inger, si de vrajitor in vene...sange care amestecat cu cel de demon si cel de zana, ar fi creat noua mea specie. Dupa ce te-ai nascut tu, parintii tai au fugit nestind ce sa faca cu tine...un copil cu o astfel de aura, capabil sa ii distruga in orice moment.
Matusa ta in schimb, o simpla umana a ramas cu tine si ceilalti copii a lui Ulisse si Josh, fiind prea ignoranta cu privire la supranatural si nevrand sa creada ca toate acestea ar fi posibile. Parintii tai au trecut in cealalta lume fiind si primi astfel aducand caosul, dupa acestea i-am promis Kirei ca sacrificiul ei pentru tine va avea un rost, asa ca am convocat consiliul, inclusiv pe fratele meu, inca inexpert sperand ca un numar mai mare de vrajitori m-ar fi ajutat cu numarul de aprobari. Am propus blestemarea ta ca oedeapsa pentru oamenii ce le-au intwrzis parintilor tai sa se mai intoarca desi aceasta era doar o minciuna potrivita, tot ce vroiam era sa te supun la o proba, sa iti pun soarta lumi in maini, si am reusit. Experimentul meu reusise, acum aveam noua specie, o noua specie reusita...cu o aura atat de stralucitoare , incat ar fi putut orbi pe oricine. Am spus consiliului ca alegerea ta ar fi fost cu siguranta ceea potrivita, desi nu aveam de unde stii...vroiam doar sa ii conving sa imi aprobe blestemul. .iar ei au facut-o.
Pamantul imi tremura sub picioare, lumina soarelui pare prea puternica pentru a fi suportata, iar propiul corp devine greu de controlat. Atata timp nu am facut decat sa ma intreb de ce eu...iar atunvi cand am reununtat sa ma mai intreb, a aparut aceastavfemeie spunandu-mi ca eu nu sunt decat un experiment, iar blestemul meu un test.......lacrimile imi tasnesc, iar picioarele devin prea elastice pentru a ma mai sustine.
-Shailene...tu esti diferita! Tu vei salva lumea, tu vei aduce o noua specie.
Dau din cap si ma stradui sa nu tip.
-Mama mea...Kira era semi zana...iar tata semidemon?
Jacintha incuvinteaza.
-Mai mult de atat...prieteni tai, Denisse Pach si Ryan Pach, nu isi cunosc parinti, dar eu da, Maryse si Archer Pach, ingeri cazuti....de aceea tu si Ryan va simtiti atrasi unul de altul..e o chestiune de sange.
O privesc cu ochii in lacrimi, plina de confuziune.
-Nu iti face griji...le explic eu celortalti, e mai bine sa iti las timp de gandire...ai nevoie de timp..inteleg. Imediat ce te vei simti mai bine, vei veni la mine, ok?
Incuvintez, dupa care raman singura, din nou.