Blestemul alegerii-Infama vol.2

Cap.15 a treia oră

****
Telefonul meu indica ora 11: 25, incurand va veni miezul noptii, iar atunci intunericul ne va invalui cu siguranta in profunzime. Stau ghemuita intr-un colt, strangandumi genunchi la poiept cat de tare pot, pentru a imi fi cald, dar e imposibil, temnita aceasta e mai inghetata decat un congrlator. Nu pot sa cred ca am pornit in excursia aceea cu Den, in toiul ierni, fara nici macar o geaca.
Denisse doarme profund, febra aai incetat, dar pentru asta am fost nevoita sa ii schimb compresele de doua ori, cel putin pot fi digura ca ei nu ii este frig. Am incercat sa o sun de doua ori pe Bel, dar se pare ca Kira a oprit antena de semnal imediat dupa conversatia noastra. Den mormaie si se ridica in capul oaselor. Tresar vazand-o treaza, si sar langa ea numaidecat.
-Hei..cat ma bucur sa te vad...adica te-ak vazut si pana acum, dar...sti la ce ma refer.
Ma balbai eu incantata ca insfarsit merge si ceva bine.
-Ma bucur si eu ca te am aici ca sa palavragesti agravandumi durerea de cap.
Spune ea incercand sa isi atinga ceafa, dar apoi se incrunta la mine simtind bandajul.
-Rana de la accident...s-a agravat cand ne-au aruncat pe scari in jos.
Ii explic eu.
-Mmm...nu esti un medic prea bun, nu? Doare de imi vine sa mor.
Zambesc si imi raspunde la fel, desi al ei e un zambet mai chinuit de durere si inca somnoros, dar cu siguranta zambetul de care mi-a fost atat de dor, in momentup acesta mi se pare mai frumos ca oricand.
-De cand suntem aici?
-Aproximativ trei ore.
Raspund eu ajutand-o sa imi dea jos compresele pentru febra.
-Ceva interesant? Sau ar trebui sa ma bucur ca am dormit tot timpul acesta?
-Am avut o conversatie telefonica cu Kira, sefa distrugatorilor, nimic special.
Ii observ ochii mariti si gura intredeschisa, asa ca incep sa ii relatez totul.
-Trebuie sa...
Nu apuca sa termine fraza ca usa se deschide, inauntru intrind o femeie nu prea in varsta, blonda, chiar frumoasa, parand incredibip de increzatoare, dar cu o scanteie in ochii pe care am recunoscuta imediat.
-Kira...
Soptesc eu incet.
Rasul cristalin de la telefon se reproduce pe viu de data aceasta. I-au o pozitie precauta gata de atac desi nu cred ca as putea face prea multe.
Kira inainta si se aseza pe podeaua rece, chiar in fata mea si a lui Den, isi raduci picioarele incaltate in cizme lungi negre, sub ea si afisa o fata prietenoasa.
-Vad ca te-ai facut mai bine Pach.
-Prefer Denisse...de fapt Den sau De daca e posibil.
Raspunse Den sarcastica.
-Nu e.
Zambi viclean Kira.
-Sa trecem la subiect....prieteni vostri sunt pe aproape...foarte aproape...creaturile i-au simtit.
Denisse se incrunta si se tarase putin mai in spate.
-Credeti ca va pot face rau ? Nu e asa...nu vreau sa va ranesc fetelor...singurul lucru pe care il pot face e sa va tin inchise aici, sa ii rapesc pe prieteni vostri si daca nici asa nu imi merge atunci pot sa va fac cadou unul catd unul prietenilor mei ca globuri de Craciun oentru iubitul lor copac.
Ma incrunt la ea si dau din cap cat de tare pot.
-Nu le vei obtine, Kira.
-Prefer doamna Shape, daca e posibil.
-Nu e.
Raspund eu aproape zambind.
-Shailene, te crezi desteapta? Oricum tu esti aici ca sa mori, nu te-am prins degeaba, esti periculoasa, o amenintare, iar din cauza ta s-ar putea sa dispara omenirea, tu oricum nu vei iesi de aici si sti asta, dar prieteni tai...sunt alegerea ta.
Ma stramb la ea. Stiam ca nu ar avea semn sa ma elibereze dupa ce le dau dispozitivele din moment ce atata timp s-au chinuit sa ma rapeasca psntru a ma elimina, ideea e ca am preferat sa nu ma gandesc la asta. Sper doar ca ceipalti sa ajnga la timp.
Am dat salbatic din cap, iar ea sa strambat dezguatata, a iesit valvartej din incapere si a trantit usa de fier, am auzit clicul usi inchizanduse pe dinafara, iar apoi pasi urcand scarile la suprafata. In mica noastra inchisoare se lasa linistea, m-am ghemuit intr-un colt si am auzit-o pe Den mestecand in somn din nou. E deja mult ca s-a trezit, nu ma astept sa se faca bine intr-o ora, are nevoie de odihna. M-am catarat pe pervaz de data asta saltand cu mai multa indemanare si m-am ghemuit acolo. Nu m de gand sa spionez afara, nu am de gand sa incerc sa sparg fereastra, din moment ce oricum nu as fi putut scapa de barele de fier, vreau doar sa stau aici sus, macar fiind mai aproape de suprafata. Vreau doar sa stau aici si sa ma gandesc, oare e gresit ce fac? Ar trebui sa ii predau totul si sa ma las batatuta, oare ar fi mai bine sa nu imi mai fac planuri de evadare? Daca au dreptate, daca lumea ar fi mai buna fara mine? Oricum nu are cui sa ii fie dor de mine....parinti mei, au si alte chesti pe cap, prieteni mei nu tin la mine prea mult, dupa toare sunt enervanta, ciudata si pe deasupra si periculoasa, iar dupa cum spune mereu Den, nu reusesc decat sa ii scot din sarite.... Imi alung toate gandurile din minte si incerc sa adorm avand intiparite in minte trei cuvinte.
VOI LUPTA MEREU.