Blestemul alegerii-Infama vol.2

Cap.48.Distrugere.

*****
Orele trec, iar eu si Ryan asteptam in liniste ca coridoarele sa devina complet silentioase. Continuu sa ma gandesc la cuvintele matusi mele, la povestea Kirei, la ordin...familia mea e in pericol...ordinul e in pericol, iar eu nu ii pot ajuta. Tresar si imi duc mana la gura pentru a imi inabusi un tipat de frustrare si rusine...am uitat de Zack..am uitat ca el e aici.
-Ce e?
Intreaba Ryan auzindumi geamatul.
-Ce s-a intamplat, Shailene?
Il privesc dand din cap.
-Zack...el..e aici!
-Cum? Tu...tu l-ai adus cu tine?
Tipa el furios.
-Trebuie sa il scoatem de aici...cand am plecat el ma urmarit...nu aveam timp sa ma intorc asa ca..
Incerc sa ma scuz eu trecand peste subiect si asteptanduma ca Ryan sa incerce sa creeze un plan prin care sa il gasim pe Zack., dar nu e ceea ce face el.
-Nu pot sa cred ca l-ai tarat si pe el in planul tau iresponsabil.
Tipa el la mine lasanduma cu gura deschisa . Prin intuneric zaresc o scanteie luminoasa ca o flacara arzatoare, in ochii lui Ryan. O flacara violacee ce danseaza in bataia vantului. Il privesc in timp ce furia i se urca la cap, strange pumni pana ce degetele se albesc de la stransoarea prea puternica. Sare in picioare si isi trece mainile peste fata ca si cum ar incerca sa dea la o parte expresia furioasa.
-Iresponsabila? Asta crezi ca am facut? O acctiune iresponsabila?
Intreb eu intr-un sfarsit.
Ryan se roseste vizibil chiar si in intunericul temnitei, dar nu de rusine pentru cuvintele spuse...ci de furie.
-Da! Chiar asta vreau sa spun...dar poate iresponsabil e putin spus. Tu acctionezi mereu asa, fara sa te gandesti o secunda la ce faci.
-Imi salvez matusa! Asta faceam!!! Voi nu ati fi facut nimic, ati fi stat cu mainile in san asteptand sa fie ucisa.
Tip eu nemai putand sa ma controlez.
-Matusa ta e o tradatoare!
-Eu nu stiam asta atunci! ....dar tu de unde ai aflat?
-Ea a fost cea ce mi-a tintuit un pistol la tampla in timp ce eram impins in temnita!
Ridica mainile in aer, iar un muschii de la ceafa ii tresalteaza.
-Ei bine eu nu aveam de unde sa stiu! Eu stiam ca femeia care ma crescut era in pericol! Nu puteam astepta o secunda i plus.
Ryan rade ironizanduma, un ras incontrolat si lipsit de veselie...un ras plin de dispret.
-Nu, dar puteai sa te lasi ajutata, sa imparti planurile tale cu noi..puteai sa....sa..
-Sa ce...?? Sa iti spun tie? Daca nu ma insel, tu erai in lupta, intrat intr-un clan contra razboiului...daca nu "poate" ti-as fi spus..
Ii urlu eu in fata.
-Puteai sa le spui parintilor tai, parintilor lui Be, lui Frank...oricui...dar tu ai ales sa te pui in pericol fara sa te gandesti la conseguente. Tu nu esti o luptatoare! Nu intelegi, tu nu esti ca noi ceilalti, esti slaba, nici macar nu poti tine un pistol in mana fara sa tremuri ca o frunza, tu esti doar o fetita speriata, ai face bine sa te ti deoparte, Shailene! Te-ai gandit macar o secunda la cei pe care ii lasai in urma? Te-ai gandit la problemele pe care le cauzai? Uite ce ai facut acum!! Gandestete bine...nici nu e nevoie sa iti spun eu.
Ordinul e in pericol, Zack e probabil torturat in cautare de informati, parintii mei habar nu au undea aflu, iar incurand vor fi ucisi...cel mai probabil, in timp ce eu sunt inchisa in temnita.
Gandesc eu privind inexpresiva chipul lui Ryan.
-Si toate astea din cauza ta...
Incheie Ryan ca si cum mi-ar fi auzit gandul.
Nu mai am chef sa tip la el, nu mai vreau sa ii aud mustrarile...nu are nici un drept sa ma invinuiasca de toate astea. De ce ma las pacalita mereu de el? De modul in care ma priveste...de cuvintele lui care reusesc mereu sa ma linisteasca...
-Ai face orice ca sa ma faci sa te urasc.
Ingaim eu surprinzanduma de propriile cuvinte, iar apoi vazand privirea lui Ryan, raman si mai perplexa. Ma priveste suprins, dar nu incearca sa nege, pur si simplu ma priveste cu ochii goi, dar flacara inca aprinsa incepe sa scanteieze.
-De ce?
Il intreb eu apropiinduma de el involuntar, atat de aproape ncat genunchi nistri se ating usor. Fa un pas in spate, Shay.
Imi ordon eu mie insumi, dar picioarele nu vor sa se miste. Ochii nostri sunt fixati uni in alti si ma intreb daca sunt asa rosie in obraji precum cred.
-Pentru ca...e cea xe vrei tu nu e asa, Shailene? Tu nu vrei sa stai pe langa mine, dar stiu ca inca simti ceva..se vede in midul in care ma privesti...asa ca vreau doar sa te ajut, Shay...e cea ce vrei nu? Sa ma poti ura.
Il privesc clipind si deodata simt impulsul de al imbratisa, de ai mangaia parul, dar in schimb ma indepartez de el.
-Da...e cea ce vreau.
***

Ryan se reazama de perete afisand obisnuita lui fata de nepasator. Isi aseaza mainile sub cap si ofteaza.
Daca nu ar fi pentru linistea turbanta a temnitei ce imi permite sa aub inima lui batand nebuneste, as spune ca lui chiar nu ii pasa de cea ce spun.
Vad flacara violacee stinganduse deodata ca si cum cineva ar fi suflat cu putere pentru a o stinge...si stiu ca eu am fost acea persoana.
-De ce?
Intreaba el de data aceasta.
-"De ce?" ....ce?
Incerc eu sa ma prefac ca nu stiu despre ce vorbeste, dar adevarul e ca nu stiu raspunsul intrebari.
-De ce vrei sa ma urasti? De ce nu poti accepta ce simti?
Insista el, iar eu ma incrunt cautand o modalitate de a schimba subiectul.
-Ce te face sa crezi ca simt ceva?..
Te-ai gandit ca poate nu esti asa minunat cum crezi?
Incerc eu sa il ironizez, iar el spre surprinderea mea zambeste.
-Fac efectul acesta majoritati indivizilor de sex opus...ai gusturi diferite de restul cumva?
Incerc sa ignor faptul ca tocmai a insinuat ca mi-ar placea fetele, desi ma lasat putin cam surprinsa.
-Vrei sa sti de ce nu vreau sa simt ceva pentru tine, Ryan? Chiar vrei? Atunci as face mai bine sa il multumesc pe idolul sexului opus...
-Shay...
-Taci!
Izbucnesc eu ci dispret. Cheful de a tipa la el se intoarce deodata si chiar mai puternic decat inainte. Imi strang pumni atat de tare incat unghile imi patrund in piele si incep sa simt firisoare de sange siroind, dar durerea e singura modalitate de a ma opri sa nu il arunc pe scari in jos si sa ii sparg capul batandul de un perete cu toata puterea.
-Parintii mei se presupunea ca ma iubesc, dar m-au abandonat in schimbul onori de a fi primi oameni care trec in Persiu, lucru mult mai important decat propia fiica, sora mea se presupune ca ma iubeste, dar de fapt ii pasa doar de ea, a i trat in ordin probabil doar pentru a sta in priajma ta, fratele meu s-a dus lasandu-ma sa sufar in urma lui, matusa mea, ma crescut de cand eram mica, se presupunea ca ma iubeste, dar acum stiu ca de fapt ii e frica de mine si isi doreste moartea mea. Eu iubeam toate persoanele acestea, iar iubirea aceea era o greseala, o greseala in urma caruia am suferit si inca sufar. Cand am crezut ca m-ai tradat mi-am dat seama ca tu ma poti distruge...pentru ca asta face iubirea...distruge.
Ryan ramane privinduma fix, cu gura larg cascata . Flacara se reaprinde mai sclipitoare ca niciodata.
-Shay...asta crezi tu despre mine? Ca te voi rani? ....crezi ca daca iubesti pe cineva vei fi distrusa...eu...asta e asa trist.
-Nu e trist...in plus, eu nu cred...eu stiu.
Ma invart pe calcaie aruncandui o ultima privire ina de venin si incep sa cobor scarile in graba incercand sa stau cat mai departe de el.