Blestemul alegerii-Infama vol.2

Cap.53. Şedintă de familie.

*****
Stau rezemata de perete, bucuranduma de o raza de soare ce trece printre printre perete si bolovan.
Inchid ochii pentru un minut si ncerc sa gasesc o solutie. Suntem aici de doua ore si incep sa cred tot mai putin ca vom gasi o cale de scăpare..singura solutie e sa ne intoarcem inapoi unde cu siguranta ne asteapta Kira pregatita sa ne ucida ca pe niste tradatori oarecare. Oliver doarme profund, ghemuit pe podea imbratisandusi genunchi pentru a isi tine de cald. Arata chiar mai mic decat e, atunci cand doarme. La inceput nu credeam ca el e de partea mea ci doar o parte a planului Kirei, dar el pare foarte decis sa iasa de aici cu mine, in plus, daca el are incredere sa doarma in momentul acesta, cu mine aici, care i-as putea face rau, atunci si eu trebuie sa am incredere. Ma apropiu de el si ii scutur usor un brat, incercand sa il trezesc.
Oliver ridica privirea spre mine, putin buimacit.
-Shailene? Ce e?
Intreaba el ridicanduse in genunchi si scuturandusi praful din par.
-Nimic..eu credeam ca am putea incerca ceva...pentru a iesi.
Oliver ma priveste printre gene si se ridica in picioare scuturandusi hainele prafuite.
-Ce plan ai?
Ma intreaba ignorandumi privirea si amintindumi de Ryan atunci cand ne certam. Oare ce ar spune el stiind ca am un frate? Oare e in siguranta? Kira la ranit? ...gandul imi zboara la ultima data cand l-am vazut pe Ryan. Pe acoperisul sediului, cand ma mia confesat ca nu e adevarata mea mamă.. Ea a fost luata de acasa de la Frank, acolo unde se ascundeau..dar ceilalti? Au rezistat atacului?
Incerc sa imi indepartez gandul o vreme si observ ca Oliver ma priveste frustrat, asteptand un raspuns.
-Nu am un plan...Am putea incerca sa mutam un bolovan.....
Ipotizez eu, in cautarea unei ideei.
-Esti nebuna? Bolovani acestia cantaresc vreo tona fiecare, crezi ca mama e atat de dusa incat sa ne inchida aici cu niste pietricele, pe care doi copii sa le poata muta cu usurinta?
Spune el cu un ton batjocoritor. E prima data cand ma gandesc la Kira ca la "mama" mea, atunci cand el vorbeste.
-Ai tu un plan mai bun?
Il intreb , desi am renuntat deja la ideea mea. Oliver deschide gura sa spuna ceva, dar se pare ca nu voi afla ce, pentru ca atunci cand ma intorc, Kira si vreo cinci soldati ne privesc ranjind.
-Copii mei dragi...ce coincidenta sa va intalnesc aici...bizar loc, nu?
Sunt surprinsa sa aflu ca Kira a venit aici jos dupa noi...ma asteptam sa ne lase sa murim asa cum a spus si Oliver.
Instinctiv il trag pe baiat mai aproape de mine.
-Vad ca ati creeat legaturi....ma bucur...
Poate ar fi trebuit sa fac ceva prajituri pentru intalnirea aceasta de familie...
Ironizeaza ea apropiinduse de noi. Simt inima lui Oliver batand nebuneste si imi dau seama ca nu tine prea mult la mama lui....a noastra.
-Tu arzi mereu prajiturile.
Cuvintele lui ma fac sa il privesc imcruntata. Poate intr-o alta situatie as fi ras...dar avum nu e momentul de glume.
Kira zambeste dulce si se apleaca spre chipul lui Oliver.
-Aveam incredere in tine...te-am invatat tot ce stiam, te-am crescut si te-am educat cum trebuie...cel putin asa credeam...de ce? De ce Oliver? Esti fiup meu...pe ea nici nu o cunosti!
Spune Kira incepand treptat sa tipe dea dreptul. Fac un pas in spate, tragandul pe Oliver dupa mine.
-Tu vroiai sa o ucizi...trebuia sa fac ceva.
Raspunde el deslipinduse de mine.
-Tu nu m-ai iubit niciodata asa cum spui tu! Tot ce iubesti tu...esti tu!
Tipa inapoi enervand-o rau pe Kira.
-Copil ingrat! Dupa tot ce am facut pentru tine...
-Ce? Ce ai facut pentru mine? Mai intrebat vreodata daca sunt fericit, inchis in laboratorul acela?
Kira are o privire criminala si e rosie toata de furie, dar tace. Distrugatori din spatele ei au cu toti armele ridicate spre noi, gata sa ne impuste in orice moment. Se face liniste, pana cand Kira le face semn paznicilor sa ne i-a de acolo. Suntem in minoranta, deci nu avem de ales decat sa ne lasam tarati de paznici. De ce Kira nu ne impusca acum? Daca chiar ar vrea sa ne impuste, nu ar face-o deja? A avut atatea sanse sa ma ucida, dar ea vroia sa o faca cu o otrava prin care muream repede si fara suferinta...deci poate pana la urma nu e atat de crunta. Strang din buze si ma opresc dintr-o data cu inima bubuind. Paznicul imi tintuieste arma in frunte si incearca sa ma traga dupa el, dar opun rezistenta. Merita sa incerc? Daca nu o fac mor oricum.
-Nu ma misc de aici.
Spun eu surprinzanduma pe mine insumi de decizia si curajup din glasul meu. Oliver se invarte cu ochii cat mingile de bascket.
-Shailene...nu cred ca...
-Voi ordina paznicului sa te ucida daca nu o faci.
Il intrerupe Kira cu seriozitate si raceala in voce.
Inspir si astept o secunda cam prea mult, ca sa raspund.
- Ai fi facut-o de mult...daca vroiai sa ma ucizi.
Kira pufneste in ras.
-De ce crezi ca esti aici Shailene? Tocmai ca sa te ucid.
Zambesc strengar si inclin capul.
-Dar...nu ai curajul sa ma impusti..nici sa lasi pe altcineva sa o faca ....
Kira ramane blocata si sr apropie in viteza spre mine, facand ca tocurile ei sa clepaie cu ecou.
-Crezi ca nu am destul curaj?
Intreaba ea, facandu-mi semn spre paznicul ce imi tintuieste arma la frunte. Are? Poate fac o greseala enirma, dar merita sa incerc...daca ma va impusca cu adevarat? De data aceasta nimeni nu imi va putea imprumuta o jumatate de suflet. Gandul imi zboara la Ryan...daca mor......moare si el..Inchid ochii si las cuvintele sa imi iasa de la sine.
-Impuscama atunci...fa-o! Dar cu mainile tale.
Deschid ochii foar pentru ai vedea chipul si sunt foarte mandra sa vad ca e surprinsa, dar mai ales contrariata.
Oliver e tintuit intr-un loc de distrugator, dar expresia lui arata de parca sta sa planga.
-Nu Shailene...tu nu sti ce...
-Faci? Da...nu stie ce face...
Ii termina Kira cuvintele.
-Fa-o! Impuscama...haide! Fa-o!
Prind curaj acum ca vad expresia disperata a Kirei. Paznicul ii da arma cu indiferenta ca si cum ar crede ca pentru Kira va fi un joc, aceasta ridica arma si o indreapta spre mine, dar acum sunt mai sigura ca niciodata ca nu va indrazni sa ma raneasca.
Fara sa ma mai gandesc ma indepartez si ajung langa usa.
-Ce faci?
Intreaba Oliver cu ochii plini de lacrimi.
-Plec- in momentul acesta ochii sai sunt plini de dezamagire si singuratate- Noi doi plecam.
Pot observa o mica tresarire pe fata baiatului, ca un zambet, dar situatia in care ne aflam nu ii permite sa il afiseze.
-Ce crezi ca faci? Nu poti pleca asa!
Tipa un distrugator, dar Kira ii face semn sa ne lase in pace.
-Cum? Nu ii poti lasa asa pur si simplu? Ea trebuie sa moara! El e un tradator..
Tipa paznicul furios aruncandusi mainile in aer.
-Are dreptate...eu nu ii pot rani..sunt copii mei...eu..nu am curajul. Dar asta nu inseamna decat ca va acord inca cateva zile, Shailene...razboiul e aproape, iar tu nu vei face nici o alegere.
Ma invart spre usa si o deschid borbotand. Oliver alearga spre mine si iesim de acolo repede inainte ca Kira sa schimbe ideea.
O luam la fuga pe in coridor si ne indreptam spre temnite niste scari ce duc la temnite.