Blestemul alegerii-Infama vol.2

Cap. 63. Legamantul.

*****
Aerul devine mai rece, vantul mai puternic si stiu ca se apropie momentul. Moartea e pe aproape.
Silueta intunecata isu face aparitia de dupa deal, un sceptru acoperit de pietre intunecate, de un negru sclipitor si terifiant inmana, si obisnuita gluga ce acopera intreg chipul.
Shailene Teressa Eunrin ! Inchinate in fata imparatului suprem al infinitului. Inchinate si spune ce ai de spus.
Ingenunchiez fara sa arat vreo urma de frustrare, desi sunt foarte fruatrata.
-Am ales.
Spun cu glas tremurand.
Prea bine....care e alegerea ta finala, tanara luptatoare?
Tanara luptatoare...? Imping afara aerul rece din plamani si ma concentrez pe bataia neregulata a inimi mele. Aca nu va functiona?...nu am un plan mai bun.
-Ia-o. Ia-o pe Denisse.
Ma minunez singura de calmul din propia voce cand deodata un ras isteric care iti face sangele sa inghete in vene, rasuna in mintea mea si ma face sa tremur.
Stiam ca sangele tau dominant e demoniac. Esti un monstru, asa ca si mama ta. Nu iti pasa de oameni atat de mult precum o areti ,pana la urma.
Moartea dispare ca prin magie lasand doar fum si praf in urma sa. Imi simt inima grea in piept, ca un bolovan gigantic ce daca voi face miscari bruste se va muta de la locul sau si va distruge tot ce e in mine, ma va zdrobi cu totul.
"Esti un monstru, asa ca si mama ta"
Radul mortii imi rasuna inca in cap, terifiant, rece si adevarat.

*****
-Lasa-ma sa inteleg mai bine....vrei ca eu sa sa ii las lui Denisse jumatate din sufletul meu, leganduma pe viata de ea?
Incuvintez infricosata de glasul isteric al surori mele. Chipul si vocea ei, toate imi spun ca va refuza. Ne aflam din nou pe campia lui Yocelin, alaturi de K, care priveste scena fascinat, fara sa piara vreo expresie faciala sau o exclamatie.
-Esti sigura ca e singura cale?
Ma intreaba relaxand putin muschi.
Incuvintez din nou.
-Stiu ca tu si Den nu va intslegeti asa de bine dar...
-Ce? Asta crezi? Crezi ca sunt atat de ignoranta incat sa ezit doar pentru ca nu o plac? Ceea ce nici macar nu e adevarat !
-Eu...
Ridic palmele in aer intr-un fel difensiv, blestemanduma pe mine si gura mea mare.
-Ezit pentru ca eu am de gand sa lupt si o voi face, daca eu mor, moare si Den, iar planul va fi dus de rapa....ma gandesc doar ca ai putea face o alegere mai sigura.
Imi explica pe un ton putin mai calm.
Dau din cap si ini strang mainile la piept.
-Nu exista alta solutie...ceilalti sunt toti in lupta in momentul acesta.
Ilenia strange din buze si incuvinteaza.
-Ok. Sa o facem.
K ma priveste triunfator si mandru, facand semn mut cu buzele, mimand un : buna treaba. Ii zambesc si o prind de mana pe Ilenia. K se apropie de noi invaljindune in aripile sale.
-Sa mergem.
Spune el emotionat.
-Unde?
Se incrunta Ilenia confuza.
-In lumea mortiilor.

*****
Coridorul lung si luminat puternic, senzatia permanenta de plutire si gol in stomac, toate prezente in amintirile mele. Imi amintesc cum K ma ghida dea lungul coridoarelor, batand din aripi la fel cum face si acum. Ilenia se uita in jur pierduta, privind cu atentie fiecare detaliu si sorbind din priviri fiecare spirit si fiecare inger ce trece pe langa noi.
-Kay? Tu il cunosti pe ingerul lui Denisse?
Il intreb eu straduinduma sa tin pasul cu el. Ryan nu se opreste o secunda, nici chiar atunci cand ma priveste cu coada ochiului inainte de a imi raspunde.
-E o easi da o cunosc. -inspira profund ca si cum cuvintele l-ar fi durut, incepe sa bata din aripi mai frenetic, raslandind pene cenusi in aer.- o cheama Kairis.
Incheie cu o nota de superioritate.
Ilenia ma priveste complice si da din umeri.
-Sti unde le putem gasi? Pe Denisse si Kairis?
Intreb ignorand privirea exasperata a lui Kay.
-Unde crezi ca merg asa in graba daca nu la ele?
Strang din buze si las linistea sa cada intre noi, dupa care ma concentrez asupra locului in care ne aflam. Nori plutesc veseli sub noi, ii pot vedea prin lodeaua de sticla. Deodata ma ia ameteala , iar senzatia de cadere in gol se intoarce intorcandumi stomacul pe dos. Imi ridic privirea si o fixez pe un punct fix pana ce imi revin. Imi notez in minte sa nu mao privesc in jos. Ne oprim in fata unei usi marete, cu modele din aur.
Kay deschide usa si se precipiteaza inauntru fara sa se gandeasca de doua ori. Intru in spatele sau si imi opresc privirea asupra lui Den. Palida, cu parul lung si intunecat, impletit intr-o parte, purtand doar un tricou lung si alb. Langa ea o femeie extrem de frumoasa, cam de varsta mijlocie, afascinanta, aratand ca o zeita greaca, cu parul negru impletit cu fir de aur, coroana de frunze pe cap, o rochie simpla alba ce ii cade pe corp, modelanduse pe soldurile sale. Femeia nu are aripi, dar in jurul ei exodeaza o lumina rapitoare, ca si cum cofpul lui Kairis ar emana lumina propie.
-Shailene !
Striga Denisse inainte de a se precipita langa mine. -Kairis mi-a spus totul, ce s-a intamplat dupa atac, alegerea ta, totul. Trebuie sa facem ceva urgent, acolo jos e o macerie!
Imi murs buza de jos privind-o. Atat de agitata, energica...gafa de lupta.
-Vom face ceva....dar inainte de asta, legamantul...
Denisse isi indreapta privirea spre Ilenia si se incrunta putin.
-De ce faci asta?
Ilenia se da un pas in spare ca si cum ar fi primit o palma zdravana.
-Pentru ca av nevoie de tine. Noi toti.
Ii raspunde Ilenia neraslunzand attacului. Glasul ei ramane pacific si calm. Denisse incuvinteaza si se intoarce spre Kairis.
-Ce trebuie sa fac?
Isi intreaba ingerul confuza.
-Dute cu ei. E nevoie de tine. Nu e timpul tau.
Ii raspunde femeia. Lumina emanata de Kairis inca ma orbeste. Incerc sa imi amintesc care sunt ingeri fara aripi, din cuvintele doamnei Sourlei, dar nu imi amntesc nimic concret in momentul acesta.
Denisse si Ilenia se opresc fata in fata.
-Sa o facem.
Spune Den luand-o de mana pe Ilenia. Crle doua fete inchid ochii in timp ce vocile celor doi ingeri incep sa rasune una peste cealalta intr-un cantec cu cuvinte necunoscute. Picioarele celor doua fete se dezprind de pamant, ridicanduse putin in aer. Denisse are capul dat le spate, parul i sa desprins, falfaind acum prin aer. Ilenia are ochii inchisi si chipul rigid ca si cum ar fi incordata. Vocile celor doi ingeri devintot mai putdrnice, mai rapide, recitand cuvintele. Simt fiori urcandumi dea lungul spatelui in timp ce ma indepartez tot cate un pas de locul ritualului. Deodata in jurul celor foua explodeaza o lumina orbitoare, pamantul incepe sa tremure, iar corlurile celor doua fete nu se mai pot vedea. Nimic nu se mai poate vedea prin lumina. E ca si cum ti-ai tine o lanterna aprinsa fix in fata oxhiilor.
Vocile celor doi ingeri sunt singurele semne ca nu am ramas singura.
O explozie de lumina, o scanteie, ca o flacara, un amesrec de culorii, rosu, galben, portocaliu, aur, argint, apoi intuneric. Vocile celor doi ingeri se opresc. Totul in jur se opreste.
Tot ce mai pot auzi e bataia inimi mele. Mai clara ca niciodata, ca si atunci cand iti ti capul dub apa, totul se opreste, cu exceptia vatai propiei inimi, ea accelereaza, si e singurul sunet pe care il poti auzi, tare si apropiat. Inchid ochii si ma las trasa in abis.