Blestemul alegerii-Infama vol.2

Cap.8 Detentia

*****
Ryan ma prinde de mana, ii simt caldura si respiratia aproape de mine. Spune ceva, dar nu reusesc sa il aud. Tot ce pot sa fac e sa ma uit la locul unde acum cateva minute era doar o umbra in intuneric. Ce vroia? Ce vor toti de la mine?
-Shailene!!!
Tipa Ryan de data acesta atat de tare incat mi se ridica parul de pe brate, totusi imi indrept privirea spre el, calma, privindul fix, inexpresiv.
-Ce?
-"Ce?".....nu stiu ce a fost aia, dar cu siguranta nu a fost de bine!!
Spune el exasperat tragabduma mai aproape de el.
-Ai auzit vocea?
-Da.
Nu sunt nebuna!! Doamne!!! Nu sunt nebuna. Asta e tot ce imi trece prin minte si o bucurie cam nepotrivita situatiei ma cuprinde facand inevitabil un zambet.
-Ce e asa amuzant?
-Eu doar.....uhhh....am multe de spus.
Nu vad de ce as mai ascunde ultimele zile de Ryan, acum stij ca nu sunt nebuna , si el a vazut umbra si a auzit vocea.
-Da-i drumul!.
Porunceste Ryan trantinduse pe scaun.
Incep sa ii povestesc tot, de la prima la ultima aparitie a umbrei, iar tot timpul acesta el afiseaza o fata terifiata.
-De ce nu mi-ai spus nimic?!
-Ti-am spus, credeam ca e doar imaginatia...nu vroiam sa va stresez cu asta.
-Ei bine acum sti ca nu esti nebuna, trebuie sa le spunem urgent celorlalti, sa facem cu randul si sa fim mereu cu tine chiar si noaptea si...
-Ryan!!!
Se invarte spre mine cu o expresie serioasa si ingrijorata, ochii violeti scanteind puternic.
-Nu.Vreau.Sa.Stie.Nimeni.Inca.
Spun eu rar astfel incat sa inteleaga bine.
Nu mai am un motiv clar pentru a ascunde faptul ca sunt perseguitata de umbra acea, dar ceva din mine stie ca nu va mai aparea daca voi fi pazita, iar eu trebuie sa stiu cine e.
********
Ceasul Bellei suna, ne imbracam, coboram la micul dejun si plecam spre scoala, deja dupa o singura zi ne-am si creat o rutina, desi inca nu suntem obisnuite cu trezitul devreme.
Ryan e incontinuu cu ochii pe mine de parca in orice secunda, un OZN plin cu Distrugatori s-ar putea coborâ luanduma cu ei. Denisse si Bel vorbesc despre noul lor profesor de biologie, care le-a dat trei zile de detentie, iar Jo nu e inca prea treaz. Zack se apropie de mine si imi pune mana pe umar.
-Ce s-a intamplat?
Intreaba el facand semn cu capul spre Ryan.
-Oh...păi...de ce? Ti se pare ca s-a intamplat ceva?
Zack se uita la mine cu o spranceana ridicata si imi da un pumn jucaus in brat.
-Nu sunt fraier, Shailene.
-Asta e noua.
Ii raspund eu in gluma, incercand sa evit subiectul. Zack rade, dar continuua sa insiste.
-Uite ce e, Ryan e prietenul meu, fac si eu parte din ordin, am dreptul sa stiu.
Oftez si ii evit privirea pe cat e posibil.
-Uite ce e, Ryan e si prietenul meu, si ceilalti fac parte din ordin si totusi nu stiu.
Ma indepartez de el si urc scarile cladiri dupa care ma fac nevazuta pe coridoarele scoli.
Dupa cateva secunde il vad pe Ryan in spatele meu.
-M-ai speriat, nu mai disparea asa.
Ma opresc si il prind de dupa umeri obligandu-l sa ma priveasca in ochii.
-Ryan, asculta, imi pot purta singura de grija, pot face asta si fara sa ma perseguitezi si tu ca o umbra, ok?
Pentru o secunda sta nemiscat privinduma in ochii si aproape ca ma pierd in violetul intens al irisilor lui.
Isi umezeste buzele si proveste in jos.
-Daca ai pati ceva....eu....
Imi evita privirea si observ ca ochii ii sunt scaldati in lacrimi. De cand i-am spus lui Ryan ca nu mai pot fi cu el in felul ala, nu am facut decat sa stam unul alaturi de celalalt si sa vorbim, dar acum simt legatura pe care o aveam inainte, acea legatura care ma facea sa vreau sa stau mereu alaturi de el, ma simt de parca am fi fost mereu asa, unul langa celalalt ,privindune. Ryan ranheste strengar vazand cum il privesc.
-Te-am impresionat cu sensibilitatea mea?
-Ia mai taci!!!
Rade si se apropie de mine, mai mult.
Ma saruta pe frunte dupa care se indeparteaza zambind. Imi dau ochii peste cap si ma indrept spre laboratorul de chimie.
La pranz o vad pe Denisse discutand si gesticuland spre Jo.
-E prajitura mea!
-Am luat doar o bucatica, Den!!
-Da, dar era bucatica mea!
Izbucnesc intr-un ras isteric, iar amandoi incep sa se uite la mine insistent.
-Te razi de prajitura mea?
Intreaba Denisse exasperata.
-Nu in totalitate....rad de tine si prajitura ta.
Jo rade, iar Denise se invarte pe calcaie si pleaca maraind.
-Suntem facuti unul pentru celalalt nu crezi?
Intreaba Jo chicotind.
-Clar.
Ii zambesc si ma indepartez de el. Ma apropiu de dulapul lui Ryan unde el isi aranjeaza cartile in dulap.
Deschid dulapul meu privindul cu un ochii.
-Ce privire intensa...in caz ca te intrebai, folosesc un sampon nou.
Spune el afisand zambetul lui.
-Nu ma uitam la tine.
-A nu? Uite ce e, in ultimul timp sunt cam....enervant, stiu ca ma bag prea mult in treburile tale si de acum jur cu mana pe inima ca nu am sa o mai fac. Singura mea problema e ca.........nimic.
Se indeparteaza fara sa apuc sa ii spun ceva.
Nu pot sa cred ca el crede asta. Eu nu m-am gandit niciodata ca Ryan se baga prea mult in viata mea, de fapt....cred ca nici macar nu m-ar deranja asta. De ce crede ca imi sta prea mult in cale? Nu vreau sa creada asta. Nu e adevarat. Imi arunc cartile in dulap, iar Zack se apropie de mine cu o privire terorizata.
-Tocmai am vorbit cu Bel.
-Si de ce esti asa terorizat?
-Dar ti-am spus motivul deja.
Radem amandoi si ne indreptam spre cantina.
Denisse, Bel si Jo sunt deja la masa. In scurt timp apare si Ryan destul de silentios.
-Vrei sa vorbim dupa?
Il intreb eu. Ridica din umeri si se uita in farfurie dezgustat.
-Ce naiba e asta?
Chicotesc si ii intind un mar.
-Multumesc.
Imi zambeste, iar Denisse se uita la mine cu o spranceana ridicata si ochii mari.
-Ok, deci erai acolo cand Jo mi-a furat prajitura, iar acum ii dai lui Ryan marul tau in loc sa il dai fetei amarate fara bani de o alta prajitura?
Zambesc vinovata, iar ea chicoteste.
-Bine, deci profesorul de bio e teribil.
Spune Be cu o privire salbatica.
-Teribil e putin spus!! Mi-a dat detentie dubla pentru vineri doar pentru ca i-am spus ca nu vreau sa raspund din lectia cu sistemul reproducator. Adica e dreptul meu sa aleg daca sa o invat sau nu.
Jo rade si ranjeste spre Denisse.
-Ok, deci iti cumpar cate prajituri vrei doar ca sa inveti lectia aia.
-Nu merita efortul.
Ii raspunde ea.
Ryan se ridica de la masa si se indeparteaza cateva minute.
-Deci ati vrea sa ramaneti cu mine la detentie
azi? M-as simti singura, plus ca ar trebui sa ma intorc acasa seara.
Spune Den trista.
-Raman eu.
Spun zambindui, iar in scurt timp se ofera si ceilalti sa ramana. Ryan se intoarce cu sase prajituri. Denisse se uita la el urat.
-Aveai bani de prajitura si nu mi-ai spus?
-Nu. Acum iti spun.
Denisse chicoteste si incepe sa infulece. Ryan imi intinde si mie o prajitura cu ciocolata si se aseaza langa Jo.
-Deci, se cam suna intr-un sfert de ora. Zack, avem geografie impreuna?
Il intreb eu, iar el incuvinteaza.
Dupa pauza de pranz eu si Zack mergem la ora de geografie, iar Den si Ryan la limbi stravechi. Dupa ore ne intalnim toti pe coridor si ne indreptam spre clasa de detentie.
-De cate ore de detentie ti-ai facut rost?
O intreaba Jo pe Den.
-Pana diseara la sase.
-Esti o minune a naturi.
Ii spune el chicotind.
-Ce sa zic....stiam asta de mult.
Ii raspunde Den dandusi parul pe spate. Chicotim tot drumul pana sus la ultimul etaj.
Profesorul de biologie e deja in clasa si ii zambeste rautacios lui Denisse.
-Domnisoara Pach, ma bucur sa te vad in circumstanta acesta. Ma asteptam sa chiulesti.
-Ce parere buna aveti despre mine!
-Credema, de fapt e mult mai rau de atat.
Denisse se incrunta si se tranteste pe scaun, incepand sa isi scrie temele.
Ma asez in fundul clasei alaturi de Be, Zack, Jo si Ry. Imi scot castile din ghiozdan si pornesc muzica dupa care scot din ghiozdan fisa cu tema la algebra , cand pe telefon imi apare un mesaj de la necunoscut.
" Asculta umbra, altfel peste o saptamana ne vom revedea."
Raman cu gura cascata si il inghiontesc pe Ryan de langa mine.
-Citeste asta.
Dupa ce citeste mesajul ma priveste fix in ochii.
-Ce vrei sa faci?
-Cred ca e timpul sa vorbim cu ordinul.
Spun eu decisa, iar el incuvinteaza.
*****
Dupa ce detentia lui Den a luat sfarsit iesim in graba, cu De in urma noastra punand o groaza de intrebari, in timp ce Be sta silentioasa si proceseaza cu o spranceana ridicata.
Le explic despre umbra.
-Crezi ca mesajul e de la umbra? Dar cine e umbra? De ce spune ca va veti revedea?
Intreaba Den facand ochii mari in timp ce citeste mesajul.
Ridic din umeri, iar Bel iese din transa procesari.
-Distrugatori!!!!!
Striga ea in gura mare. O privim cu toti inspaimantati, dar are dreptate, e cea mai logica esplicatie. Ma tem ca normalitatea partiala la care visam e imposibila.

-