Blestemul alegerii-Infama vol.2

Cap.61. O alegere si sper ca ultima

*****
Dupa insistentele Ileniei, ma indrept dea lngul coridorului cautand o incapere comoda. Deschid prima usa ce imi iese in cale, o usa inalta din lemn inchis la culoare, cu modele auri de carlioante si frunze, un stil victorean. Incaperea e mica, cu mobila in acelasi stil ca si usa, mobila cu decoruri delicate. Un pat micut in mijlocul incaoeri, acoperit de lenjerie alba simpla. Ma arunc pe pat si imi strang picioarele sub mine. Gandul la somn e total esclus. Nu am cum sa adorm. Am prea multe ganduri ce imi plutesc prin minte nelasanduma o secunda. Continuua sa reapara si sa reapara amintindumi in ce situatie ma aflu. Persoanele care na sustin continuua sa moara unul cate unul, din cauza mea, razboiul e pe cale sa inceapa, singura mea famile ramasa e Ilenia..., sunt intr-un fel orfana...si singura. Ma gandesc la cum era inainte, cum era acum opt luni. Matusa Natalie ma trezea in fiecare dimineata, luam micul dejun alaturi de Gabe, dupa care mergeam la scoala impreuna, dar acum conceptul de scoala mi se pare atat de normal...prea normal pentru mine, prea normal pentru ceea ce sunt eu acum. Desi viata aceea era lipsita de pericole, linistita, era plina de minciuni, o viata falsa, cu o familie falsa, pareri false, zambete false. Acum e totul mult prea greu, da, dar e adevarat...totul e adevarat. E real.
Simt lacrimile incepand sa imi curga incet pe obraji, incalzindumi pielea rece. Tot ce vreau e ca totul sa se sfarseasca. Totul sa fie nornal din nou...normal si adevarat in acelasi timp.
Nu vreau sa lupt, nu vreau ca cei la care tin sa o faca, nu vreau sa aleg si nu vreau sa salvez lumea. As prefera ca lumea sa fie distrusa si sa mor din cauza alegeri altcuiva decat sa fiu eu cea care face alegerea gresita.
Imi ascund fata in palme, incercand sa le usuc, dar nu are rost, lacrimile continuua sa curga, oricat le-as usca. Ma gandesc la doamna Sourlei, care ma invatat atatea, despre supranaturali, despre lupta, despre arme. Kimm....deodata gandul imi zboara la ziua aceea...18 iunie, cand intoarsa acasa o gasrsc pe Kimm , in bucataria mea vorbind cu matusa Natalie, rugand-o sa ma lase sa ec cu ea, pentru binele meu.
Usa se deschide, Ryan intra in ncapere si isi fixeaza ochii asupra mea fara sa spuna nimic. Inchide usa cu o miscare delicata si paseste usor apropiinduse de pat. Se aseaza langa mine si ma priveste in ochii. Nu vreau sa vorbesc cu el, nu vreau sa ii dau explicati, nu vreau sa ma consoleze. Dar el nu face nimic din toate acestea, nu ma intrraba nimic, nu spune nimic. Observ ca poarta o bluza albastra dintr-un material moale , gen puloverele facute de bunica pentru Craciun, dar pe el chiar si asta sta super bine, bluza ii e larga la maneci, iar blugi inchisi la culiare sunt atat de largi incat ii aluneca de pe el la fiecare miscare. Carlionti intunecati sunt umezi , iar mirosul de sange, transpiratie, menta si lamaita, s-a schimbat acum in miros de citrice. Ryan intinde cu grija mana spre mine si o aseaza pe obrazul meu, uscand lacrimile. Ma prinde in brate si isi ingroapa fata in parul meu. Imi ascund chipul in pieptul sau. Dupa cateva minute ma linistesc, gandurile inceteaza sa na tulbure, iar lacrimile inceteaza sa curga. Ryan se intinde, traganduma dupa el. Ma inconjuara cu bratele si isi lipeste chipul de al meu. Ii simt respiratia calda pe piele si bataia inimi puternica langa a mea. Dupa cateva minute adorm.

*****
Privesc in jur locul cu tradaturi cunoscute, dar totusi atat de diferit.
Pajistea lui Yocelin, unde intampina spiritele mortiilor. Dar privind locul imi dau seama ca nu o voi vedea pe Yocelin. Copaci odata plini de frunze de un verde viu sunt acum conplet goi si uscati, ca si intr-o padure bantuita. Pamantul sub mine e tare si rece, iar aerul inghefat astfel incat la fiecare respiratie in fata mea se ridica un nor de abur. De pe deal zaresc o silueta cunoscuta, corpul musculos si inalt, aripile maiestuase, cenusi.
-Kay !
Strig alergand in directia sa. Dar cand ma apropiu destul observ ca langa el se mai afla cineva. O silueta intunecata, chipul complet acoperit de o gluga neagra .
-Shailene...arati groaznic !
Esclama K la vederea mea. Ma incrunt la el si ma dau un pas in spate.
-Multumesc mult.
Raspund ironica.
K da din umeri indiferent si face semn din cap afisand o privire trista si plina de compasiune.
-Ea e moartea.
Tresar si imi mut privirea spre silueta intunecata. Mi se taie respiratia si ma mai indepartez un pas.
-Moa-moa-moartea?
Dau din cap confuza.
E o placere sa te cunosc, Shailene Teressa Einrin.
Rasuna o voce rece si scartaitoare, ca si sasaitul unui sarpe in capup meu.
Imi inghit un tipat si imi indrept spatele facandumi curaj.
-Ce...ce vrei de la mine? De ce sunt aici?
E timpul, Shailene...e timpul sa alegi.
Fac ochii mari si simt cum inima mi se opreste pentru o srcunda.
-Nu ! Nu e posibil. Nu acum, nu chiar acum...
Distrugatori au atacat cele doua lumi in noaptea aceasta. Razboiul a inceput.
Nu. Nu. Nu. Nu acum, nu ma asteptam sa se intample acum...si de ce moartea? Ce are de a face moartea?
-Mama ta e imprevidibila...a atacat cand va asteptati mai putin.
Spune K cu o privire nevinovata ca si cum i-ar parea rau pentru mine.
-Nu e mama mea !
Vine raspunsul meu frustrat si enervat. Ba e. Nu poti schimba asta.
Vocea inspaimantatoare rasuna in capul meu ca si cum ar face parte din propiile ganduri. Incerc sa respir si sa ma calmez.
-Ok...ce trebuie sa fac?
Sa alegi, Shailene Teressa Einrin...sunt aici tocmai pentru asta...ai o datorie fata de mine.
Simt furia urcandumi din nou.
-Inceteaxa sa imi mai spui numele untreg! Nu pari mai misterios...sau misterioasa, ce ai fi tu !
-Shailene! Taci!
Ma avertizeaza K cu o privire rugatoare si disperata.
E numele tau...mama ta la ales pentru tine, toti avem dreptul la alegeri, dar tu nu ai dreptul sa schimbi alegerea mamei tale....sti de ce te numesti Shailene Teressa? Shailene a fost numele mamei Kirei.., iar Teressa, numele mamdi tatalui tau.
Simt un fior rece urcandumi le spate. Dezgustator. Simolul gand la Kira si tatal meu alegandumi numele e dezgustator.
-Nu imi pasa.
Ba iti pasa.
Imi raspunde moartea amuzata pe seama tremuratului din vocea mea.
-Ai spus ca am o datorie in privinta ta...
Incerc sa trec la subiect nerabdatoare.
Moartea se apropie incet de mine, aflanduse acum la putini lasi distanta.
-Tu ai murit. Sufletul tau trebuia sa imi apartina...dar Ryan William Pach, mi la furat readucandute in viata. Acum imi datorezi viata pe care mi-au furat-o. Poti alege ce viata sa imi dai...prietena ta..Denisse Pach, o veghez de cateva zile, s-ar putea ca sufletul ei sa imi apartina in curand, dar...daca nu vrei mi-l poti da pe al tau. Tu alegi. Suflet pentru suflet, aceasta e alegerea.