Blestemul alegerii-Infama vol.2

Cap.68. Dispozitivele lunii.

*****
Dupa ce toate elementele portalului sunt pregatite, incep sa rostesc incantatia, incercand sa imi amintesc cuvant cu cuvant, ma simt slabita, dar tot ce conteaza acum e sa se termine totul. Incep sa simt prezenta portalului, incerc sa materializez
portalul in mintea mea, pana cand cad la pamant, iar lumina orbitoare ale carei prezente nici nu o observasem, se stringe.
-Bine lucrat, Shay!!
Aud vocea lui Bel din spatele meu. Afisez un mic zambet multumit printre gafaieli.
-Mai bine ne-am grabi...
Spun ridicandu-ma in picioare si facandule semn spre portal.
-Raman ultima pentru al inchide....nu vrem sa fim urmariti.
Ma dau un pas in spate pentru a le face loc, imi tin mana la tampa dureroasa, s-ar putea sa ma fi lovit in timpul cazaturi, o rana in plus pe lista. Ryan sare ultimul in portal, nu inainte de a imi face cu ochiul si de a imi arunca unul din zambetele sale tipice. Ador felul in care zambeste si face glume nepotrivite in momente nepotrivite. Ma apropiu de portal ,imi misc mainile poruncindu-i portalului sa se inchida, iar in secunda urmatoare ma arunc in fata. Sunt cuprinsa de senzatia caderii in gol, si orbita de o lumina puternica. Urmatoarea senzatie e ceea a organelor zbatanduse in mine la contactul cu pamantul tare. Gem, nu din cauza dureri, cu care sunt oricum obisnuita, ci din cauza faptului ca m-am cam plictisit deja...durerea aproape ca a devenit ceva normal. O mana ma trage in sus si intalnesc privirea calda a lui Ryan. Ma saruta rapid pe buze, facandu-mi genunchii sa se inmoaie si mai tare. Ma uit in urma mea...portalul a disparut.
-Sa mergem. Trebuie sa ajungem cat mai aproape de Persiu.
Ma prinde Ryan de mana si o luna la fuga in urma celorlalti.
Linistea insa mi dureaza prea mult, in scurt timp se aude sunetul binecunoscut al pasilor. Suntem urmariti.
-Nu va uitati in spate!
Tipa Bel alergand in fata grupului si conducandu-ne printre copaci. Un singur gand imi trece prin minte...aceasta e zona unde l-am pierdut pe Gabe.
Grabesc pasul, cand o sageata trece exact pe langa picioarele mele. Imi inec un tipat, in timp ce Ryan ma trage inspre dreapta deviind de la drumul nostru.
-Shailene...asculta-ma bine, o iei spre dreapta, si mergi drept pana cand le vei taia calea celorlalti...pregatiti ritualul pana cand voi reusi sa ii derutez.
Nu reusesc sa protestez, Ryan a si luat-o inapoi, chiar in ploaia de sageti si gloante. Imi abtin lacrimile ,nu am timp pentru a ma ingrijora, Ryan stie ce face, am incredere in el. O i-au la fuga in directia indicata de Ryan , cu bagheta stransa in mana, degetele inclestate puternic in jurul cristalului mov si rece. Bagheta incepe sa palpaie, intr-o lumina albastruie, inima imi bar e nebuneste. Dispozitivul meu se activeaza...e timpul, nu mai avem timp....
Din dreapta mea apare o silueta intunecata, imi sare in fata cu un arc indreptat spre mine. Tip cat ma tin plamani si ma arunc la pamant exact cand sageata trece prin locul unde se afla capul meu. Ridic bagheta spre barbatul solid, dar acesta sare spre mine si cu o lovitura imi arunca bagheta la cativa metri, imi intind mana spre gatul barbatului, dar acesta imi prinde pulsul, conficandu-si
unghile in carne. Imi inghit lacrimile si ma zbat pentru a il da jos de pe mine. Barbatul chicoteste satisfacut si scoate un cutit de la brau.
-Sti bine ca o vrea vie, Torm.
Spune o voce feminina adresanduse barbatului, care traseaza lini prin pamant cu cutitul.
-Daca as fi in locul stapanei as fi ucis-o cand aveam ocazia.
Marai furioasa si profit de ocazie pentru a ma elibera din stransoare.
-Idiotule! Nu o lasa sa scape!
Tipa femeia furioasa sarind spre mine. O i-au la fuga si imi inhat bagheta la timp. Un fulger o loveste pe femeie. Un altul pe barbat. O i-au la fuga inainte sa isi revina. Gafai, cu inima batandu-mi foarte repede. Ma impiedic , iar mai multe siluete imi apar in fata. Tip.
-Hey, hey...suntem noi!!
Striga Den chicotind. Ma ridic cu ultimele forte.
-Repede....dispozitivele...Ryan trebuie sa soseasca.
Ceilalti ridica dispozitivele fara intrebari, la atingere dispozitivele lunii sar intr-o lumina orbitoare. Nu reusesc sa vad nimic, dar aud voci...multe voci.
-Opriti! Trebuie sa ii opriti!
-Nu vad...nu ii pot tinti...!!!
Stringa voci necunoscute.
O voce cunoscuta imi face inima sa tresara.
-Acum!!!
Sabia lui Poseidon atinge celelalte dispozitive. O explozie asurzitoare, lumina se intensifica, fortandu-ma sa inchid ochii. Simt cum picioarele mi se indeparteaza de pamant. Un vant puternic imi taie pielea.
Simt cum toate ranile din ultimul an se redeschid, moartea lui Gabe, impuscaturi, taieturii, durere, sange, distrugere, moarte. Doare..Ma doare peste tot. Ma simt epuizata, imi e somn, m-am saturat sa lupt, m-am saturat sa traiesc intr-o lume rea, nepasatoare, crunta...o lume atat de nedreapta. Simt pamantul sub mine, e cald si bine. Lumina se stinge...e timpul sa ma odihnesc, in intuneric, liniste.