Blestemul alegerii-Infama vol.2

Epilog

*****
Alergăm nedumeriti pe culoarele unui labirint.
Purtati mai departe de speranta, urmariti de trecut.
Suntem alinati de soarta, suntem loviti de intristare,
Inaintam impiedicandu-ne, aproape orbi, catre necunoscut.
Chiar daca timpul trece atat de repede pe langa tine,
Tiptil, in picioarele goale, de frica sa nu fie auzit.
Tu ar trebui sa o trezesti, si sa iti faci curaj sa cauti
Punctul in care trecutul si viitorul se intalnesc.
Desi alegerea pare intamplatoare, desi intamplarea te duce in eroare
Atent, constati ca soarta e in mainile tale.
Discerni punctul de legatura care nimiceste timpul,
Care deformeaza pasiunea ei, capriciul ei superficial, la comanda ta.
Asa se vindeca rana, asa totul va fi mai bine.
Daca ai avea sansa sa faci o alegere noua,
Atunci alege calea ce te duce la un alt candva.
( Casa de chihlimbar)

****
Stau ghemuita pe balconul casei noastre din Persiu. A trecut o saptamana de la confruntarea cu moartea, dar inca nu ma pot obusnui cu normalitatea, cu linistea. Cine stie? Poate imi va lipsi putina adrenalina, de acum in colo. Privesc spre apusul soarelui. Ilenia e inca in laboratoare, de cand a deschis propriul centru de cercetare, nimic si nimeni nu o mai scoate de acolo. In dimineata aceasta, ca si in celelalte, nu am putut dormi, cosmaruri imi bantuie somnul, vad oameni muriind, sange si durere. Ma trezesc mereu cu lacrimi in ochii intrebandu-ma cand o sa uit, desi cred ca nu voi putea uita vreodata. Ma voi obisnui vreodata? Greu de spus. Imi rasucesc gatul pentru a privi in camera, la ceasul de pe perete. In scurt timp va trebui sa dau un raspuns noilor conducatori ai Persiului si Darmstengului. Propunerea lor m-a socat acum cateva zile. Am decis sa ma ridic si sa ma imbrac pentru ceremonia din dimineata aceasta.
In scurt timp ne-am adunat cu toti in piateta din centru. Milioane de oameni sunt aici pentru a ne vedea pe noi. In Durmstang suntem dati in direct la televizor. Totul e asa ireal.
Am un microfon in mana, ma aflu pe o scena foarte inalta, air ordinul vulturului sta in spatele meu. Imi dreg glasul inainte de a vorbi unei planete intregi. Cat de ametitor...
- In urma propuneri facute de noi conducatori a celor doua lumi am luat cateva decizi. In primul rand, accept propunerea ce prevede ca din acest moment, su sa fiu conducatoarea oficiala a celor doua lumi.
Vuiete si tipete se aud din multime. Simt o atingere pe spate. E Bellatrix incercand sa ma incurajeze sa continuu cu un zambet larg. Trag aer in piept.
-Prima mea hotarare este ca cele doua lumi sa fie unite oficial, intr-una singura..
La aceste cuvinte, mi-am simtit picioarele inmuinduse. Ma asteptam sa fiu impuscata in cap pe loc, in schimb am fost aplaudata.
-Ordinul vulturului va ramane in forte, de acum vom intra intr-un program de recrutare si antrenament pentru extinderea ordinului, cu rolul de a pastra legate cele doua lumi si de a combate armatele distrugatorilor.
Am tras din nou aer in piept.
-De acum, suntem toti locuitori a unei singuri lumi, Sinonimus.
La aceste cuvinte, o maree de ripete si aplauze au rasunat parca in intreaga lume. Am coborat toti de pe scena privindune cu zambete largi. Nu suntem doar o echipa, suntem un intreg.

*****
Am urcat toti sase dealulu inalt pana in varf. Ne-am asezat toti pe iarba privindu-ne solemn. Toti aveam priviri serioase si oficiale.
-Ok, voi incepe eu..
A zis Denisse luand o sapa mare in mana.
-Arati infiorator cu chestia aia.
A replicat Jo, tachinand-o si alegandu-se cu o privire ucigatoare stil Denisse, periculoasa. A inceput sa sape in pamant, dupa care a dat sapa Bellei, a sapat si ea, dupa care a trecut-o lui Zack, am sapat fiecare pe rand pana cand am ajuns la o gaura destul de mare.
-Denisse? Le ai?
A intrebat Ryan ridicand din spranceana.
Denisse a scos o punga de plastic rucsacul ei si mi-a pus-o mie in poala.
-Nu vreti sa le mai vedem o data?
Am intrebat privindu-i pe fiecare pe rand. Bel a incuvintat. Am rasturnat punga, lasand dispozitivele lunii sa cada. Bel si-a trecut usor degetele peste unul din arcurile sale. Ryan a ridicat spada lui Poseidon, iar aceasta a licarit la lumina.
-Sunteti gata?
Dupa ce fiecare si-a aruncat dispozitivul in groapa, am inceput sa arunc pamant peste ele, gandindu-ma la bagheta mea.
Acum era a mortii, in masura in care o putea folosi.
Am ramas cu toti privindu-ne pentru o vreme.
-Nu vom mai avea nevoie de ele.
Rupse Zack tacerea in cele din urma, vorbind mai mult pentru sine. Ryan s-a ridicat si mi-a facut semn spre vale. Vrea sa vorbim.
M-am alaturat lui fara sa rup tacerea celorlalti.
-Cum te simti?
Ma intrebat Ryan in cele din urma. Am ridicat din umeri.
-Nu stiu. Inca nu ma pot obisnui.
-Stiu...nici eu nu crede am ca lucrurile se vor schimba intr-o zi.
Am incuvintat in tacere. Ryan s-a oprit brusc prinzandu-ma de mana. Ma tras mai aproape, dupa care si-a lipit buzele de ale mele. A fost un sarut bland. Si-a asezat palma pe obrazul meu, iar eu l-am cuprins pe dupa gat.Ne-am sarutat vreme de caterva minute, dupa care ne-am desprins pentru a lua aer. Atunci mi-am amintit gandurile mele din pestera mortii.
- Nu crezi ca toate aceste lucruri s-au petrecut din cauza iubiri? Pentru a proteja pe cei la care tinem?
Ryan a zambit strengar lipindu-si fruntea de a mea.
-Poate...dar ce ar mai fi lumea fara?