Blestemul alegerii-Infama vol.2

Cap.30. Vesti proaste.

*****
Cobiram din masina privind in jur. Pe aici nu e nici o casa. Il privim cu toti intrebator pe tata, iar el ne face semn sa il urmam printre copaci. Ne afundam in padure. Imi strang geaca pe langa corp si merg ingandurata.
Denisse si Bel discuta despre un serial Tv, Den incercand sa o faca pe Be sa se simta mai bine. Eu si Ryan sunrem in spatele grupului, departe unul de celalalt, dar privindune cu coltul ochiului uneori, amandoi incercand sa ne prefacem nepasatori.....Den chiar are dreptate, e o situatie amuzanta.
Frigul devine tot mai intens, vantul rece taindumi pielea si facand sa imi apara lacrimi in colturile ochilor.
Dupa un timp de mers in liniste printre copaci, ajungem in mijlocul pustietati, in fata unei case putin darapanate, dar destul de buna de locuit. De pe acopetis au cazut cateva tigle, care zac acum sparte printre frunzele uscate de pe jos. Zugraveala care s-ar putea ca o data sa fi fost alba, acum e de un cenusiu mat, in unele locuri zatinduse caramizile de dedesupt. Marginea balconului de la etaj pare ca sta sa cada dintr-un moment in altul....sa tin minte sa nu ma razam de ea. Din casa iese un btranel cu o pusca in mana si purtand blugi spalaciti si camasa in carouri.
-Frank!! Doamne cat timp a trecut!
Sare tata imbratisanduse prieteneste cu batranul care arunca pusca la pamant imediat ce il zareste.
-J....O....sunt fara cuvinte. Unde e Ulisse?
Mama face un pas in fata zambind prietenos.
-Buna, Frank.
Spune ea facand cu mana.
-Haide...intrati, intrati...!
Ne indeamna....Frank...
Intram intr-o sufragerie intr-o stare destul de buna, cu canapea moale din piele neagra, vreo sase fotoli mari din acelasi material si o masuta de cafea.
-Va pot oferi un ceai? Poate o cafea? Trebuie sa fi fost un drum lung.
-Da, multumesc.
Ne asezam cu toti in sufrageria calduroasa, iar Frank ne intinde cate o cana de ceai cald fiecaruia.
-Si cui ii datorez aceasta vizita?
Tata soarbe din ceai dupa care aseaza cana pe masuta de cafea si arata spre mine.
-Shailene.....e timpul, Frank.
Batranul incuvinteaza derutanduma foarte tare.
-Sa inteleg ca e asa cum am planuit in consiliu....nesuferiti aia se i-au de fata. Stiam cu toti ca e o pedeapsa mai mult pentru ea decat pentru ei, dar vrajitoarea aceea nu vroia sa auda...ea considera totul foarte corect.
-Pot sa stiu despre ce e vorba?
Intreb eu de pe fotoliul de langa calorifer.
Nama ma priveste zambind putin stresata, ca si cum iar fi frica de reactia mea. Tuseste fals si se pregateste sa raspunda ezitand putin.
-Framk era in consiliul ce a creat profetia.
Raman cu gura cascata si fac ochii cat cepele. Mama isi umezeste buzele si se uita in alta parte.
Ma uit spre Rank fara sa ma mai pot controla.
-O..deci chiar crezi ca ati fost cam duri? Crezi....?
-Shailene!!!
Spune tata surprins de reactia mea.
-Sper ca sunteti bu urosi de alegerea facuta...dupa toate de ce nu ao blestema o fata nevinovata doar pentru a pedepsi niste persoane care nu au nimic dea face?.
-Shailene, inceteaza acum!
Striga mama la mine.
-Nu.. are dreptate...are nevoie de niste explicati de la mine si promit ca ti le voi da chiar duseara....vom vorbi intre patru ochii si iti voi explica totul, dar acum cred ca avem lucruri mai importante de discutat.
Spune Frank calm privinduma cu sinceritate, direct in ochii.
Mai stau putin pe ganduri dupa care ma asez inapoi pe fotoliu.
-Multumesc pentru intelegere, Shay.
Spune mama intorcanduse la discutia cu Frank.
Ryan care sta pe fotoliul de langa mine ma priveste intrebator, iar eu incuvintez ca sunt bine.
-E interesanta telepatia voastra .
Imi sopteste Bel in ureche.
-Ia mai taci!
O inghiontesc eu facand-o sa chicoteasca.
-Deci cred ca intelegi de ce suntem aici.
Spune tata catre Frank.
-Sigur...aveti nevoie de o ascunzatoare. Sper ca stiti ca aici veti fi mereu binevenici iricat timp e nevoie.
Spune Frank asezand cana de ceai acum goala pe masuta.
-Ne-ati putea arata unde sa dormim...sunt cam obosita.
Mormaie doamne Wallace deschizand gura pentru prima data de cand am sosit. Frank ne arata unde sa ne instalam. Pentru norocul nostru are trei camere libere, dar asta inseamna ca eu, Bel, Den, Kimm si Ilenia trebuie sa impartim toate aceadi camera cea ce e putin cam inghesuit. In timp ce celelalte pregatesc camera astfel incat sa incapem toate, eu cobor jos in sufragerie unde nu mai e nimeni.
-Frank?
-Sunt aici...in bucatarie.
Intru intr-o incapere cu mobilier cladic din lemn de artar, cu o masa mare si rotunda din marmura.
-Tocmai pregateam cina, vrei sa ma ajuti?
Intreaba el cu ochii atintiti in bolul cu legume.
-Àm...sigur...ce trebuie sa fac?
Ma apropiu de masa, iar Frank imi intinde un cutit si cativa cartofi.
Incep sa curat cartofi de coaja si sa ii tau lunguiet, pentru ai praji.
-Banuiesc ca nu esti aici ca sa cureti cartofi, nu?
Imi zambeste el incurajanduma sa il intreb orice.
-De fapt nu....eu vroiam sa discutam despre consiliul care a ales profetia.
-Cred ca sti deja ceva despre asta nu? Sau sa o i-au de la inceput?
Intreaba el fara sa imi adreseze o privire ci stand cu privirea atintita in oala cu spaghete.
-De fapt...am avut un fel de viziune cred..cand am murit si...
Frank ma intrerupe scapand cutitul jos si aruncandumi o privire fulgeratoare.
-Cand ai ce?
-Am fost inpuscata, am avut cateva viziuni ...a fosy ca si cum as fi fost pe lumea de dincolo cu ingerul meu si apoi...mi-am revenit. Kay...adica ingerul a spus ceva despre un procedeu numit suflet pentru suflet.
Frank se apleaca dupa cutitul sau.
-Da...am auzit ceva despre asta...dupa cum sti am fost un vrajitor destul de apreciat. Deci ai vazut parte din consiliu?
-Intrun fel....
Raspund eu aruncand in tigaie cativa cartofi.
-Perfect...asta inseamna ca ai tu ceva intrebari.
Ezit putin apoi intreb fara sa ma mai gandesc.
-Vreu sa stiu de ce eu...
Frank ofteaza si se opreste din taiat. Se adeaza pe un scaun la masa mare din marmura si ma indeamna sa ma asrz si eu.
-Pe atunci eram un incepator, aveam abea optzeci si ceva de ani un copil in lumea vrajitoarelor..., dar eram foarte puternic pentru varsta mea..."o aura stralucitoare" asa cum ii spuneau ei ..am fost acceptat in consiliu fix anul acela...eu si cu tatal tau fusesem prieteni inca din scoala, desi eu eram putin mai mare decat el. ....noi vrajitori nu suntem chiar nemuritori, doar ca imbatranim foarte incet,imi marturisea totul inclusiv despre faptul a el si Ulisse aveau de gand sa fuga in Persiu...nimeni nu o mai facuse dar stiam ca ei pot...tatal tau si prietena lui...mama ta...erau foarte speciali, asa ca i-am incurajat. Dar cand ei au fost prinsi vrand sa plece, au fost exilati...nu mai aveau voie sa va vada pe voi copii si nici sa se mai intoarca vreodata....atunci au inceput adevarate revolte in Durmstang, nimeni nu stia daca parintii tai ajunsesera in Persiu, daca erau teferi...nu stia nimeni ce sa va spuna voua...Oameni se revoltau pentru rautatea guvernului si pentru asta erau ucisi pe capete in fievare zi. Ca sa tina revoltele in frau, se plimbau soldati pe strazi si impuscau orice urma de viata ce pronunta numepe parintilor tai....spanzurau copii ce se plimbau pe strazi la ore tarzii,cum sa spun un adevarat macel. Atunci am primit un mesaj de la consiliul vrajitoarelor spunandu-mi ca e nevoie de mine. Eran in al noulea cer pentru prima data dupa disparitia parintilor tai, insfarsit visul meu avra sa se implineasca. Cand am ajuns acolo, langa lac, in jurul focului vrajitoarea sefa de atunci a decis ca oameni merita o pedeapsa...omenirea incepea sa se duca de rapa...oameni care se omoara uni pe alti...asta nu e normal, trebuia ceva care sa ii opreasca, ceva ce sa le arate cat de gresite sunt alegerile lor. Atunci s-a votat profetia. Mie unul mi se parea cam exagerata, dar ce sa fac eu? Eram abea un tanc pentru ele...vrajitoare si vrajitori de peste o mie de ani.
-Tot nu mi-ati spus de ce eu...
Ma plang eu privindul pe Frank ridicanduse si inepand sa taie din nou legume.
-Lasama sa termin.
-Ok.
Ridic eu din umeri apucanduma si eu de cartofi mei.
-Deci unde eram...oh, da..deci vrajitoarea sefa...Jacintha...eh, nu e asta important, ea a spus ca vazuse ceva special in tine de cand te nascuse mama ta, ea credea ca aura ta e mai stralucitoare decat a oricarui vrajitor, necromant sau inger existent, desi tu nu aveai dram de putere supranaturala in tine, cel putin nu vizibila. Ea era sigura ca doar tu mai puteai salva lumea...dar nu avea sa spuna nimuc nimanui....trebuiau lasati pe spine pana la momentul alegeri fara sa stie daca avea sa ii salveze sa ii ucida si...
-Stati! Adica alegerea mea...va salva lumile?
Frank ma priveste intrebator cu o stranceana ridicata.
-Nu stiai? De asta ai fost aleasa tu, Shailene...aura ta spune ca ai fost nascuta special pentru a salva lumea de ea insasi....singura problema e sa nu fi ucisa inainte de asta.
-Dar...nu ati putea sa le spuneti oamenilor ca ati fost in consiliu si ca stoti ca alegetea mea e corecta? Atunci nu as mai fi in pericol.
Frank da violent din cap.
-Clar ca nu...profetia s-ar duce de rapa...credema Shailene, toate au un curs al lucrurilor care trebuie respectat...trebuie sa lupti pentru alegerile tale.
Unde ar mai fi distractia altfel?
Spune Frank zambind si aleganduse cu o privire mustratoare din partea mea.
Amuzant? Ce vede el amuzant? Nu are el i treaga omenire pe urme, nu? Nu e el cel cu cosmaruri groaznice in fiecare noapte, de ce nu i s-ar parea amuzant. Arunc cutitul cu zgomot pe masa si ies furioasa din incapere.
Urc scarile spre camera si deschid usa. Ma arunc pe una dontre saltelele de pe jos si imi ingrop fata intr-o perna.
Am descoperit multe, alegerea mea va salva lumea...dar nu e sigur, as putea fi ucisa, dar hei...uite ce zi frumoasa, hai sa ne uitam la televizor band o ceasca de ciocolata calda.
O perna aterizeaza pe ceafa mea si ma rotesc pe spate dand de chiputile lui Ienia si Bellatrix care chicotesc tinand in mana perne mari portocali, ca si cele care sunt raspandite pe toata podeaua camerei.
-Meh!
Esclam eu in loc de " lasati-ma naibi im pace!" ,si ma invart inapoi pe burta cu nasul ingropat in perna ce miroase a lavanda si putreziciume in acelasi timp. Aud chicotele lui Be si Ilenia ce se bat cu pernele aruncanduse una pe alta in mirmanul de perne de pe podea. -Hei, Shay...nu mai fi morocanoasa, e ocazia perfecta pentru o petrecere in pijama.
-Îhâ.
Ma ridic si ies din camera cu un morman de haine mai comode si un prosop. Merg pe holul intunecos pana la baie si deschid usa fara sa bat.
Aud un tipat, iar apoi Den imi arunca o fata criminala.
-Sti sa bati?
Ridic din umeri si inchid usa de lemn a dusului.
-Deci...ceva nou?
Intreaba Den de dupa usa, probabil spalanduse pe dinti.
-Nimic important.
Murmur eu samponandumi parul plin de frunze si praf.
-Ok...dupa tonul tau inteleg ca esti exasperara, inseamna ca e ceva si imi vei spune tot dupa ce iesi.
Aud usa bai inchizanduse si ies de sub dus. Imi usuc parul cu prosopul si inbrac pantaloni largi de pijama si un tricou larg.
-Cina, copii!!!
Aud vocea doamnei Wallace de jos.
Ies din baie si cobor scarile cate doua o data asa cum obisnuiesc eu.
Ma asez la masa unde ceilalti aseaza deja farfuriile.
-Hey...nu am mai luat cina in familie de mult....dupa toate suntem o familie cu toti acum. Cand eram in Persiu, noi si Bellatrix jucam un joc numit..
-Mamă...lasa asta, te rog!
Se plange Bel dandusi ochii peste cap.
-Nu...ar putea fi amuzant.
Spune mama incurajand-o pe doamna Wallace si aleganduse cu doua priviri
groaznice din partea mea si a lui Be.
-Pai ,regulele spun ca fiecare dintre cei de la masa trebuie sa spuna ceva important ce i s-a intamplat ziua acea, iar la urma fiecare voteaza cate un castigator care va putea alege desertul.
Be da sa comenteze, dar e intrerupta de Zack.
-Eu am curatat singur camera care era si a lui Ryan si Jo.
-Surprinzator.
Comenteaza Be jucanduse cu furculita in farfurie.
-Eu am lenevit mai mult decat de obicei.
Spune Jo zambind si asteptanduse ka laude.
-Pas.
Spune Den asezanduse la masa si scuzandusr cu doamna Wallace.
-Imi pare rau...dar e un joc stupid.
-Shay?
Deschid gura sa spun ceva, dar ma blochez.
-Pai..am....l-am ajutat pe Frank cu cina.
Il aud pe Ryan izbucnind in ras si ascunzandusi fata in palme.
-Ce e asa amuzant? Crezi ca nu sunt in stare sa gatesc?
-Nu...eu doar...
Incearca el sa se scuze.
-Sa auzim ce ai facut tu.
I se adreseaza doamna Wallace lui Ryan care inlemneste.
-Eu...de fapt chiar trebuia sa va spun ceva important.
Baiguie el aproape neauzit. Privirea lui terorizata ma face sa devin atenta, la fel ca tot restul.
-Eu...am primit un mesaj din Persiu azi.
Kimm il indena sa continue neradatoare.
-E un mare razboi acolo...in sud..
Il privesc asteptand stresata.
-Asa si?
Incerc eu sa il grabesc.
Ryan ma strafulgera cu ochii parca spunandumi ca nu vreau sa stiu astfel facanduma si mai curioasa.
-Au nevoie de soldati...m-au chemat sa lupt pentru Persiu.
Fac ochii cat cepele , simt cum mi se usuca gatul si parul mi se ridica pe brate.
-Cum..ce....de ce? Tu...nu mergi nu?
-Eu...de fapt..ma gandeam sa merg.
Ma ridic repede de la masa si alerg sus inchizand usa, fara sa uit sa invart cheia in broasca inainte.