Blestemul alegerii-Infama vol.2

Cap.44.Ramai cu mine

*****
Paznicul distrugator deschide usa temnitei si ma arunca inauntru inchizand usa dupa el. Raman in capul scarilor, nu am nici un chef sa cobor, mai ales ca aici am putina lumina. Crl putin de data aceasta nu am fost aruncata pe scari in jos. Ma asez pe prima treapta si imi razam spatele de peretele de beton. Gandul imi zboara la Lucky..vulturul mei ce se dovedeste a fi incarnarea unui zeu nordic foarte puternic, Woden, zeul magiei, care s-a intors pentru a ma ajuta sa indeplinesc profetia. Lucky e vulturil meu de cand eram mica si trebuie sa recunosc ca m-a salvat de multe ori. Cat as vrea sa poata zbura prin tavanul memnitei si sa ma i-a cu el...
Incerc sa ma gandesc la orice exceptand-o pe Kira. Nu vreau sa ma gandesc la cuvintele ei...dar m-am intrebat inca de la inceput care era motivul dispretului Kirei fata de mine...daca as fi cu adevarat fica ei, rapita de parinti mei care nu vroiau sa se stie despre greseala tatalui meu?....Scutur capul cu violenta incercand sa alung gandul acesta ingrozitor. Am probleme mai grave acum. Lumea sta sa cedeze sub picioarele celor ce lupta chiar in momentul acesta...trebuie sa ies de aici. Imi mut privirea spre patratul de fascicule de lumina ce patrund pe sub usa de metal a temnitei. Ma tarasc in enunchi pana langa usa si imi lipesc ochiul de spatiul prin care intra lumina. Coridorul e complet gol. Incerc sa misc clanta cu violenta, dar dupa toate e usa unei temnite...nu e asa usor de distrus. Cand privesc din nou pe sub usa, varesc doua perechi de picioare, indreptanduse spre usa. Nu reusesc sa ma retrag in timp, usa se deschide, iar pe langa mine zboara ceva in jos pe scari fara sa imi dau seama macar ce e. Privesc in sus spre paznicul ce imi tintuieste un pistol in frunte, are un zambet rautacios pe chip.
-Iti place sa spionezi pe la usi, asai ?
Pacat ca stapana are alte planuri cu tine...ca de nu te-as fi ucis fara sa ma mai gandesc nici o secunda.
Ma incrunt la paznicul ce se uita la mine de sus. Fara sa ma mai gandesc ii scuip pe pantofi cu dispret...oricum, dupa cum a spus si el ...nu imi poate face nimic. Distrugatorul ramane blocat privnd spre mine furios. Dupa cateva secunde isi revine din surprindere, ma prinde de bluza si ma ridica in sus, iar cat ai clipi, pistolulu lui imi loveste obrazul intr-un pumn puternic. Simt sangele siroind pe obraz si ma lasa sa cad la podea. Inchide usa si ii aud pasi indepartanduse. Ma ridic repede ignorand durerea infernala lasata de pumnul paznicului si incep sa cobor treptele in graba. Ajung jos si ingenunchiez langa corpul ce mu-a zburat pe deasupra capului. Un baiat, cazut cu fata in jos pe cimentul rece. Parul buclat si intunecat ii e murdar de sange uscat. Strang din buze si il rotesc pentru ai privi chipul....raman blocata privind trasaturile atat de bine cunoscute....Ryan. Ma prinde panica, il tarasc pe Ryan pana intr-un colt mai intunecos si il acopar cu patura de seara trecuta. Ingenunchuez langa el si ii trec usor varfurile degetelor pe chip. Ii dau la oparte suvitele buclate de par de pe frunte. Ryan.Ryan.Ryan.
Mi se invarte numele lui prin minte.
Ii i-au mana intr-a mea si ii mangai usor interiorul palmeu cu degetul mare. Ce am facut? L-am ignorat tot timpul asta mintinduma oe mine insumi referitor la ce simt.
-Te rog nu ma lasa...
Ingaim cu lacrimi in ochii. Ryan geme la auzul voci mele ,iar genele i se zbat usor, dar fara ca ochii sa se deschida.
-Shailene...
Geme el usor. Tresar si ii i-au chipul in maini.
-Ryan..Ryan te rog ramai cu mine...nu ma lasa, te rog, nu vreau sa stiu cum e fara tine...nu vreau...
Ingaim eu repede, dar e prea tarziu. Ochii lui sunt perfect inchisi, pleoapele nu se zbat nici macar putin. Pieptul lui nu mai face aceleasi miscari, in sus si in jos ca si acum o secunda. O suvita de par intunecat ii cade pe frunte, facandul sa arate asa linistit....
Il fixez cu privirea, cazuta langa el, inca strangandul de mana. Dau din cap cu putere incercand sa uit ca toate acestea sunt adevarate.
-Nu vreau sa te pierd...
Imi termin eu fraza prea tarziu acum.
Izbucnesc in lacrimi, imi curge nasul pe care il sterg cu maneca. Imi simt genele grele de lacrimi, si simt un nod enorm la intrarea in stomac. Imi inghit lacrimile, sarate si simt cum nodul din gat devine tot mai mare si se strange mai tare, strangulanduma.