Ai încredere în mine [Volumul I]

Capitolul 2

         Acea voce pițigăiată ar putea fi a unei singure persoane ,pe care as fi dorit să o fac să dispară de lângă mine.

     -Karin! Spun asta cu scârbă în timp ce mă uit la fața ei plină de tot feluri de machiajuri care o fac  mai urâtă de cât e de fapt.
 
   - În persoană; spune si se apropie de mine încercând să-mi sară la gât dar eșuează lamentabil, Doamne fata asta e obsedată de mine din clasa a 9 de când m-a trimis directoarea să o chem la dânsa în cabinet ,a fost cel mai lung drum din viața mea, ea inițial a crezut că-mi place de ea si a vrut să mă sărute iar eu cu simțul mei de copoi am prevenit acest accident. De atunci tot stă pe capul meu ,am încercat să îi spun că eu nu voi fi niciodată cu un experiment eşuat ca ea dar pe o ureche îi întră iar pe cealaltă îi iese ,am tot inventat scuze unele mai proaste de cât celelalte dar degeaba. I-am zis că mie îmi plac fetele cu sânii mai mari si nu una care i se lipește pieptul de spate, asta a determinat-o ca la sfârșitul clasei a 10 să-şi mintă tatăl care are nevoie de bani pentru a pleca în tabără dar ea  în schimb a fost să-şi pună silicoane numai să-mi atragă mie atenția. Acum jumătate din băieți din liceu a vrut să se culce cu ea , uni chiar au reusit să o aibe chiar si fratele meu Itachi a vrut să o cheme la noi acasă că să io tragă dar l-am amenințat că dacă îmi vine cu specimenul ăsta în casă o să doarmă pe preş afară.
  
     - Ce cauți aici? o întreb în timp ce mă îndepărtez de ea, aceasta pare cam nervoasă de întrebarea mea.

     - Îmi trebuie un motiv că să-mi vizitez iubitul ? îmi spune ,tocmai ce ziceam e obsedată de mine chiar a spus la toată populația de fete din scoală că dacă una mă atinge e ca si moartă. Că noi vom fi împreună până ce moartea ne va despărți, Doamne că n-aş da ca moartea să ne despartă.

    - De câte ori să-ți spun că eu nu sunt si nici nu voi fi vreodată iubitul tău; îi  spun asta în timp ce părăsesc clasa, dacă mai stau mult în preajma ei o să ajung la nebuni, n-am mai avut si eu o prietenă de când mă stiu ultima s-a despărțit de mine din cauza lu King Kong asta care se ține ca scaiul de mine odată a intrat peste mine în toaleta băieților crezând că sunt cu vro fată.

   - Nu esti încă; îmi spune în timp ce aleargă ca o nebună pe hol doar că să mă prindă pe mine din urmă. Tocurile ei se aud ca un ecou pe culoarul aproape gol ,inge ingerasul meu care mi tea dat Dumnezeu eu sunt mic tu fă-mă mare eu sunt slab tu fă-mă tare te rog scapă-mă de vrăjitoare. În tim ce eu eram în lumea mea rugandu-mă la Dumnezeu să mă scape de nebună nu am observat că aceasta nu mă mai urmărește, din reflex mă întorc si mă uit în spate ce mi-a lăsat Domnul să văd a foat cel mai frumos lucru care mi se putea întâmpla azi ,o Karin întinsă pe jos cu părul în toate direcțiile cu ochelari la o distanță de aproximativ un metru   si tocurile aruncate pe ici colo. Asta da priveliște , pe lângă mine trece o brunetă în pas alergător ce se îndreaptă spre persoana de lângă Karin, acum o observ si eu pe fata de lângă, se pare că ea e responsabilă de căzătura lu Karin eh ce pot să spun să o țină tot asa.
  
    -De ce dracu nu te uiți pe unde mergi; începe Karin să țipe si să se zbată de parcă cine stie ce pațise ,încearcă să se ridice dar pune piciorul pe una din cărțile care erau căzute la podea si alunecă din nou căzând iar la podea ,mi-am pus mâna la gură încercând să îmi înec râsul pe care nu-l mai puteam ține în mine ,nu o să uit fața roșie a lu Karin dupa ziua de azi. Îmi îndrept atenția asupra fetei de lângă Karin ,bruneta încearcă să o ridice cu grijă de jos în timp ce aceasta îsi masează fruntea cu doua degete, dintr-o dată mi se aprinde si mie beculețul e aceiasi fată care a adus orarul în ,,timpul pauzei" îmi este greu să o cofund nu cred că mai există fete în acest liceu cu părul roz. Aceasta se ridică cu grijă ajutată de fata brunetă si se apucă ușor să adune cărțile care sunt împrăștiate pe jos , când ajunge la cartea de care se împiedicase Karin ,a vrut să pună mâna pe ea dar piciorul lu Karin a fost pus pe ea impiedicand-o să o ridice de la podea.

     - Vrei asta? întreabă Karin cu un zâmbet batjocoritor pe față, fata cu părul roz doar dă din cap în sem că da ,prost raspuns ,în următoarea clipă cartea ajunge undeva la picioarele mele se pare că Karin dăduse de stul de tare cu piciorul în ea de a ajuns până la mine, fata nu schiță nimic ,ce mă surprinde pe mine este calmul cu care dă dovadă alta în locul eu deja era foc si pară, dar nu aceasta doar se ridică de jos îi aruncă o privire urâtă lu Karin si se îndreaptă spre mine pentru as recupera cartea.

   - Unde crezi că te duci ,n-am terminat cu tine; spune Karin în timp ce o prinde de mâna întorcând-o cu față spre ea, nu pute-am să îi văd expresia dar sunt convins că e una de groază.

     - Dar eu am terminat cu tine; spune fata cu o voce a unei privighetori se smuceste din strânsoarea lu Karin si se îndreaptă spre mine ,în clipa în care se lăsase în jos pentru as lua cartea am avut impulsul de a mă lăsa si eu dar esuez când îi văd ochii verzi care mă privesc cu dezgust si furie ,de parcă eu as fi de vină pentru că ea a intrat în Karin.

    -Ummm...; încerc ză zic ceva dar parcă cuvintele mi-ai rămas înțepenite în gât nu pute-am zice nimic , stau si mă uit în ochii săi de o culoare nemaiîntîlnită.

    - Sakura ,trebuie să plecăm.

     P.s: În poză este Karin (vrăjitoarea) :))))