Ai încredere în mine [Volumul I]

Capitolul 50

Sasuke povestește

     O țin pe Sakura sa nu sară la gâtul Amarei care stă și vorbește la telefon.

- Da fată dacă ști ce băiet frumos am cucerit mori de ciuda.

Vorbește cumva de mine? Dacă nu tace din gura dau tigroaica asta pe ea. Până la urmă Suigetsu se duce și îi ia telefonul de la ureche.

- Hei nu vezi ca vorbesc cu cineva.

- Tu nu vezi ca suntem blocați aici de aproape o oră ,noi ar trebui la ora asta sa ne prezentăm la olimpiadă.

- Ce legătură are asta cu mine.

Am stat ce am stat dar nu mă mai pot abține mult îi dau drumul Sakurei blonda aia chiar are nevoie de o ciufuleala. Sakura când se vede eliberată din strânsoarea mea sare asupra blondei, o dărâmă pe jos și se urcă asupra ei începând să o paruiasca.

- Sasuke haide sa le despărțim până nu o omoară Sakura pe Amara.

- De ce vrei să strici filmul de acțiune.

Oftez și mă duc să o ridic pe Sakura ,deși mi-am luat și eu una în freză de la rozalie din cauza ca am vrut sa o ridic.

- Uchiha dă-mi drumul, o fac praf pe corcitura asta care face umbra pământului degeaba.

Ușor tigroaico ca mă bagi pe mine în spital în locul blondei ,o poziționez din nou în poala mea și încerc sa o țin locului cât timp Suigetsu vorbește la telefon cu cei de la parter. Dar ușor de zis și greu de făcut se fațâie în poala mea și asta nu-i face bine amicului meu, o prin de şold și o opresc din ce anume făcea, ea chiar vrea sa mă înnebunească.

-  Dacă mai dai mult din fund în poala mea s-ar putea să nu-ți placa ce va urma.

Îi spun cu un zâmbet pervers, mi-a dat imediat un pumn în cap de toată frumusețea, e roșie la față ca o căpşună și vrea să se ridice de pe mine dar nu o las.

- Ai de îndeplinit o provocare prințesă.

-   Nu-mi pasă de fel de provocarea ta pentru mine e egală cu zero la fel și tu.

Se ridică imediat din poala mea și se apropie de Suigetsu. Cu ce am greșit? Mă ridic de jos și vrea să mă duc spre ea dar își poziționează o mână în față ca un scut.

- Nu te apropia ,nu m-ai aveam ce sa ne spuneam.

Strâng din dinți și dau cu pumnul în unul din pereți, acum ce Doamne iartă-mă am făcut după ce că ea e cea care m-a făcut de râs în fața bunicilor săi tot ea e cea care se supără. Îmi vine să o strâng de gât dar în același timp îmi vine sa o sărut nebunește. Când a avut de răspuns la întrebarea cine a fost prima ei iubire as fi putut paria că e față ăsta de pește dar m-am înșelat a fost cineva  cu mult înaintea noastră care i-a cucerit inima dar asta nu înseamnă ca eu nu pot fi al doilea care o face. Va fi o provocare pentru mine dar o voi duce la bun sfârșit.

Dintr-o dată liftul începe sa se miște, ăsta e un semn bun în sfârșit ieșim de aici. Dacă m-ai stateam mult aici m-aş fi urcat pe tavan. Rozalia începe să sară în sus de fericire și îl ia pe față de pește în brațe și as fi putut jura ca mi-a făcut cu ochiul. Vrea să mă enerveze, și reușește de minune mai ales când Suigetsu o strânge la pieptul lui.

Dacă nu-şi ia mâinile după ea jur că îi rup mâna și îl bat cu ea în cap . Și rozalia asta îi place sa mă fiarbă la foc mic ,sa mă facă să clocotesc aici.

- În sfârșit vom ieși de aici.

- Așa e draga mea Sakura.

Draga lui? Vise băiete nu pot sa cred ca rozalia poate ține o asemenea creatură în brațe. Calmează-te Sasuke nu ai de ce sa fi nervos, ea singura se va întoarce cu coada intre picioare la tine și o s-o tratezi așa cum a făcut și ea cu tine.

Liftul ajunge la parter iar încetul cu încetul ușile lui se deschid. Ah libertate ce dulce ești. Prima care vrea sa iasă este rozalia dar blonda o împinge puțin și se dezechilibrează căzând pe jos. Strânge din dinți și cu mare efort își întinde piciorul și îi pune piedică blondei.

Îmi înăbușesc râsul și vreau sa o ridic pe rozalia de jos dar ea nu-mi acceptă mâna. Oftez amarnic și ies din lift uitându-mă în spate la ea cum se ridică singură de jos și iese împreună cu Suigetsu din lift. Trec pe lângă Amara care stă încă pe jos și țipă spre părinți ei să vină să o ajute.

- Mamă, tată ce mai așteptați veniți sa mă ajutați.

Rozalia e tot un zâmbet stă lângă bunici ei și zâmbește, ah zâmbetul ei mă omoară.

- Copii haide-ți încă m-ai avem timp să ajungem la olimpiadă, grăbiți-va spre mașină.

Acum suntem cu toții în mașină și ne îndreptăm spre liceul din centru orașului unde va avea loc olimpiada. Eu unul sunt calm, cât știu atâta fac nu e pierdere pentru mine. Mă uit în dreapta mea și îl văd pe Suigetsu foarte emoționat de parcă ar merge la taiere. Rozalia nu a vrut sa stea lângă mine și asta mă enervează și mai tare.

- Copii aveți emoții?

-Puțin; răspund Sakura și Suigetsu, mie unul îmi este bine abia aștept sa termin cu acesta olimpiadă ca sa pot sa mă întorc acasă. Chiar mi s-a făcut dor de nevăstuica aia de Itachi.

- Tu Sasuke cum ești, nu ai scos niciun cuvânt de când am plecat.

Profu Orochimaru mă privește prin oglindă ,ce să-i răspund ca mă doare undeva de olimpiada lui sau ca vreau sa ajung cât mai repede acasă.

- Sunt bine aștept cu nerăbdare sa ajungem, și voi da tot ce e mai bun din mine ca să vă fac mândru.

Sasuke ești un mincinos de prima clasa ,ai merita și un premiu. După alte câteva minute ajungem și noi la destinație. O clădire mare îmi apare în față iar eu stau și mă holbez la ea ca la mașinile străine.

  Să înceapă tortură.