Ai încredere în mine [Volumul I]

Capitolul 59

Lacrimile îi inundă fața iar inima mea ușor se strânge la vederea acestui cataclism. Ochii verzi își pierd strălucirea, vreau sa mă ridic și să mă duc să o iau în brațe dar mama e mai rapida decât mine și o cuprinde într-o îmbrățișare începând la rândul ei sa plângă. Doamna Tsunade își ține privirea în jos probabil vrând sa fie tare, toți știu ce se petrece aici mai puțin eu?

- Liniște-te Sakura nu-ti mai face rău, mama ta nu ar fi fericită dacă ar ști ca plângi.

Mai este puțin și îmi vor da și mie lacrimile, zâmbesc când văd că se liniștește în brațele mamei ,poate de asta avea nevoie ,de o îmbrățișare de mamă.

- Poate ca ești stresată și obosită în ultimul timp, ce părere ai dacă te-as invita la o petrecere în stil Uchiha.

What? Adică ea...sa ia parte la petrecere, sa-mi cunoască familia? De ce a trebuit varul meu tâmpit sa mai conceapă un copil ,doi nu i-au ajuns. Botezul micuței Kara este peste 2 zile iar mama deja mi-a găsit parteneră, eu nu mă plâng dar sper sa nu se plângă ea când îmi va cunoaște familia.

- Mi-ar face plăcere doamna Uchiha.

Mama o pupa pe ambii obraji și îi zice că este foarte bucuroasa ca îmi va fi parteneră. Sakura face ochii mari și își îndreaptă privirea spre mine.

- Adică...să stau toată noaptea lângă idi... adică Sasuke?

- Exact draga mea ,nu e minunat?

Sakura afișează un zâmbet strâmb în încercarea sa de a zâmbi.

- Cu siguranță va fi o seară de neuitat.

Deja mă dor toate ,după tonul din glasul ei îmi dau seama ca mă va face praf. O melodie ritmatica mă face sa mă uit mai atent la ea ,îi suna telefonul aceasta se scuza și pleacă câteva minute din cameră. În acest timp eu mă uit la mama care e prinsă într-un duel al privirilor cu directoarea. Ori cele doua nu se suportă ori ăsta e felul lor de a comunica.

- Binico eu voi ieși sa beau o cafea la Starbucks cu Hinata și cu 2 prieteni ,nu știu la ce ora vin.

- Bine draga mea ,vezi sa nu pleci în pijamale.

Pleacă la ea în cameră coborând dupa jumătate de oră când dorea mama sa plecăm. Și pot sa zic ca arată wow deși se vede ca încă îi este puțin rău.

- La revedere doamna Uchiha.

Păi și eu? E lasă că nu scapă ea de mine , ies din casa familie Haruno si mă îndrept spre casă împreună cu mama Sakura plecând în cealaltă direcție.

- Nu ai de gând sa o urmărești?

Dacă nici mama nu mă cunoaște atunci cine. Îi fac semn din cap ca da și mă grăbesc sa ajung în camera mea sa mă schimb. Cat timp îmi caut un hanorac cu gluga îl apelez pe Naruto. După câteva minute frumoasa adormita răspunde.

- Care e faza?

- Faza e ca mergem sa facem pe detectivi așa ca îmbrăcate ia-ți chiloți de duminica pe tine și ne întâlnim in fata casei tale în 20 de minute.

Îi închid prietenului meu și îmi îndes telefonul și bani în buzunar, hainele le am pe mine sunt încălțat, freza e făcută ,bani îi am telefonul la fel ,dar simt ca am uitat ceva. Ies din cameră și mă îndrept spre ușa ce duce la garaj. Dau sa intru dar îmi amintesc ca nu am cheile de la mașină.

Minunat cum sa uit așa ceva ,dacă i le cer lui Itachi sigur nu mi le va da. E o chitră când vine vorba de mașina lui mai bine mi-ar da-o pe prietena lui decât mașina.

Pentru el mașina e mamă, soră, soție și amantă. Deci singura varianta e să îi fur cheile ,nicio problemă, sigur doarme la ora asta.

Intru lejer la el în camera ,e cam beznă, aprind lanterna de la telefon și mă concentrez să localizez patul ,mă îndrept ușor spre el când mă împiedic de ceva și cad pe podea. Drace ,Itachi iar își ține chiloți împrăștiați, luminez podeaua și constat ca m-am împiedicat de o rochie.

- O rochie?

Itachi nebunule ,țe-ai făcut de cap, mă ridic de jos bâjbâi puțin până ajung la noptiera unde știu sigur ca sunt cheile, după ce le bag în buzunar arunc o privire și la cei doi îndrăgostiți. Şatena de ieri doarme dusă, e doar în lenjerie și sforăie mai ceva ca o remorcă.

- Sui țe-am găsit sora de mult pierdută.

O idee mi se năzăreşte, mă pun lângă ea și îmi fac o poza ,super i-am prins și fața lui Itachi, o să-i pun poza asta de ziua lui.

Ies repede afară deoarece am făcut poza cu  bliț și cei doi au început sa se foiască. Mă bucur doar ca am putut lua cheile.

                              ***

Bat nervos din picior în timp ce îl aștept pe idiot sa vină. Când acesta iese din casa se împiedică de prag și cade, Doamne de ce mi-ai dat un prieten așa idiot.

Mă urc în mașină și aștept ca și el să o facă ,după ce o face pornesc spre Starbucks care e la doar 20 de minute de mers cu mașina.

- Deci pe cine urmărim.

- Răbdare dragul meu Watson.

- Wat și mai cum ,Sasuke te-ai lovit la cap eu sunt Naruto.

Îmi dau ochii peste cap logic ca fraierul ăsta nu știe cine sunt Sherlock Holmes și Dr Watson. După 20 de minute ajungem și noi la destinație. Coborâm din mașină și ne așezăm strategic lângă geam privind insistent înăuntru.

- Aaaa pe Sakura o urmărim.

Îi astup gura prietenului meu idiot, nu se mai numește spionat dacă victima afla de prezenta noastră aici. Și din prădători vom deveni prada la cum o știu pe Sakura ne va face bucăți.

- Dacă mai tipi mult vom fi descoperiți iar Sakura ne va face bucăți.

Naruto doar dă din cap aprobator și se uita atent la cei aflați în cafenea ,geamul reflectă lumina soarelui și e destul de greu sa vezi ceva înăuntru.

- Vezi cu cine e la masă?

Îl întreb insistent.

- De ce nu mi-ai zis că e și Hinata.

Îmi dau ochii peste cap idiotul ăsta a pus ochii pe Hinata de la petrecerea organizata de familia ei ,ar trebui să-mi mulțumească dacă nu-i ziceam eu să o invite la dans nu îi se mai aprindeau călcâiele după ea.

- Pentru ca nu mai întrebat.

Se strâmbă la mine și se așează mai bine în tufiș, cred ca mi-au intrat crenguțe peste tot ,ce nu fac eu pentru fata iubită, poate își face o pasare cuib  în părul meu.

- Acela nu e Kiba?

Mă întorc spre intrarea în cafenea unde se află Kiba și Sai colegi Sakurei, deci ei au ieșit la întâlnire cu fetele noastre lasă că văd ei.

Mă uit viclean la Naruto el uitându-se la fel la mine.

- Hai sa facem show.