Ai încredere în mine [Volumul I]

Capitolul 51

Sakura povestește

      În sfârșit! deja mă saturasem să stau în mașină cu Suigetsu care tot încerca să mă ia în brațe și cu Sasuke care se tot holba la mine și la Suigetsu. Cobor rapid din mașină și mă uit la clădirea imensă din fața mea. Hai sa terminam și cu asta, pentru ca am câteva emoții. Simt o mână pe umărul meu care mă strânge ușor.

- Suigetsu sunt bine.

   Îi zic îndepărtândui mâna de pe umărul meu , Suigetsu e un prieten bun râd cu el învăț cu el mă simt bine în preajma lui dar eu îl consider doar un prieten nimic mai mult dar el nu are aceiași părere despre mine. Știu că mă place dar eu nu simt nimic pentru el decât prietenie și asta nu se va schimba.

- Ai fi vrut sa fie Suigetsu în locul meu.

     Îmi mușc buza de nervi, sa fiu sincer în clipa asta as fi vrut să fie Suigetsu și nu el. Oftez și încep sa pășesc spre intrarea în clădire, nu am de gând să-i răspund poate a trebuit să-l ascult pe Sasori când mi-a zis ca Sasuke e un pervers și stă după toate fetele.  Hinata la fel are dreptate Sasuke nu mai este cel care a fost. Nu mai este băiatul timid ,grijuliu și drăguț pe care l-am cunoscut.

- Sakura de ce ești supărată pe mine?

    Dar nu sunt supărată eu sunt nervoasă și nervi mei trebuie consumați cumva dar dacă el încă mă alimentează cu lucruri negative nu o sa mă pot concentra deloc. Îmi masez fruntea cu doua degete ,am o migrenă urâtă iar faptul ca el mă calcă pe nervi nu mă ajuta deloc.

- Rozalio mă auzi, nu mă ignora!

Îmi continui drumul fără al băga în seamă deși este cam greu când strigă ca un nebun după mine. Dacă nu tace vom fi dați afară din curtea liceului.

- Uchiha aici suntem într-un liceu nu pe stadion, așa ca încetează cu urletele.

Bunica îi da replica de gratie care îl face pe brunet să-si închidă vorbele. Ajungem la intrarea în clădire unde ne aștepta o femeie plinuța pare de 62 de ani are părul mai mult alb decât brunet, femeia asta nu a auzit de vopsea? Se uită urât la noi și asta îmi displace.

-  Ați întârziat 20 de minute, așa ceva este inacceptabil.

Wow cine a înțepat-o pe babă, o viespe sau o albină? Deja nu-mi place de ea. Mă uit în spate la bunica are fruntea încruntata și o văd cum își strânge mâinile întrun pumn gata sa lovească pe cineva. Dacă nu as fi cunoscuto as fi zis ca o să sară la gâtul ei.

- Ne cerem scuze doamana Carmelin.

Bunicul își pune o mână pe umărul meu în timp ce discuta cu acesta caramea care ne privește cu superioritate.

- Domnișoara Carmelin!

   Mai este și domnișoară baba sa vezi și sa nu crezi. Încerc din răsputeri să nu râd dar este destul de greu mai ales când în fața ta stă o balena eșuată la mal. Bunicul îmi face semn din cap să mă duc să o liniștesc pe bunica pana nu explodează.  

    Oftez și mă întorc pe călcâie îndreptându-ma spre bunica care stă și o privește pe acea femeie nervoasă. Suigetsu care e în stânga ei privește confuz prin jur iar Sasuke care este în dreapta ei stă speriat și traumatizat se holbează doar la pumni ei încleștați. Bunico dacă țe-ai descărca toată furia pe el țe-aş fi recunoscătoare. Mă duc spre ea și o iau de braț lăsându-mi capul pe umărul ei.

- Stai calmă, nu trebuie sa te enervezi din cauza babei.

- Știu dar fața ei ar merita una ,dar ca și directoare nu-mi permit să-mi distrug reputația pentru o înțepată.

    Zâmbesc la aluzia ei, se vede cu cine semăn. Bunicul ne face semn să intram și asta și facem, balena e în față urmată de bunicu.

- Știți domnule Orochimaru rar se mai găsește un domn stilat ca dumneavoastră.

- Oh vă mulțumesc domnișoară Carmelin.

- Te rog spunemi doar Carmelin.

Baba îi face cu ochiul bunicului iar eu înghit în sec și mă uit la bunica. E încordată și își mușcă buza încontinu ,nu ca olimpiada asta nu se va termina bine. Cel puțin cineva va ieși șifonat de aici.

- Domnișoară Carmelin nu-mi permit sa va spun pe nume, am un respect pentru dumneavoastră care nu-mi permite sa fac asta.

Bunicul o scoate pana la capăt și baba își continuă drumul. Ajungem și noi în sfârșit în fața unei sale pe care scrie ,,Olimpiadă" ah să terminam cu asta. Baba se oprește și se uita cu superioritate la noi. Dacă crede ca mă sperie se înșeală.

Zici ca e un curcan împăiat, dacă o înțep cu un ac o sa plesnească.

Încerc sa mă liniștesc dar îmi este imposibil ,am emoții și asta nu e bine ,trebuie sa mă calmez și să-mi revin. Simt iar o mână pe umărul meu și mirosul parfumului sau îmi inundă nările.

- Ai emoții?

În aceste clipe nu-mi pasă ca el este în spatele meu ,mă întorc cu fața spre el și îl iau în brațe, am nevoie de o îmbrățișare iar el este aici sa mi-o dăruiască.

- Așa de mult se observă?

El doar chicoteşte și mă strânge mai tare în brațe. Îmi mângâie ușor spatele iar eu roșesc, de ce doar în preajma lui mi se întâmplă asta?

- Stai calm îngeraș totul va fi bine.

- De unde ști, dacă o dau în bară?

El începe sa râdă puțin mai tare decât prima data, se desprinde din îmbrățișarea mea își așează mâinile pe umeri și se uita adânc în ochii mei.

Deja obraji mei au prins o culoare roșie mai am puțin și intru în pământ de rușine dacă nu încetează cu holbatul.

- Nu ai cum să o dai în bară, pentru ca nimeni nu e mai buna decât îngerașul meu.

Imediat îmi sărută fruntea iar inima mea o ia la galop. Ajutor cineva sa mă salveze ca am să intru în pământ de rușine.

- Hei ,hei fără îndrăgostiți pe holul școli.

Acum chiar ca numi pot de rușine, mă desprind din brațele lui Sasuke și mă ascund în spatele bunici care e încă încordată. Baba ne face semn să ne apropiem de ea ,așa ca ies din ascunzătoarea mea și mă duc în fața femei care ne arată o fișa cu toate numele elevilor ce vor participa, și pot sa zic ca sunt destui de mulți. Îmi caut cu disperare numele pe foaie ,atunci când îl găsesc mă uit la numărul bănci și observ ca sunt pe al doilea rand de la geam banca a doua.

Baba ne deschide ușa și ne poftește înăuntru, deja picioarele mele erau de gelatină vai mama ,sala e plină emoțiile iar au apărut și m-am blocat în fața uși dar se pare că Sasuke e îngerul meu păzitor azi mă ia de mână și mă duce la locul meu.

- Sakura revino cu picioarele pe pământ ,am venit aici să-i dam pe spate, așa ca lasă emoțiile înafara săli.

Zâmbesc la vorbele lui ,mă așez mai comod pe locul meu și îi fac semn din cap ca poate pleca la locul lui. Înainte sa plece mă sărută iar pe frunte. Pot jura ca am auzit câteva chicoteli dar puțin îmi pasa.

După câteva minute în sală intră doi profesori, după ce se prezintă încep sa împartă foile cu subiecte.

- Succes tuturor!.....