Ai încredere în mine [Volumul I]

Capitolul 20

   Sakura povestește( Capitol special)

A trecut o săptămână de când nu am mai vrut să stiu nimic de acel brunet, intr-o zi vorbește frumos cu mine iar în cealaltă se comportă ca ultimul om. Zilele la scoală au început să fie din ce în ce mai bune mai ales după ce fratele meu Sasori s-a luat de inculta de Karin care mă făcea să urăsc scoala doar prin faptul că ea este colegă cu mine ,nici nu vreau să stiu ce a făcut ca să intre aici. Este deja ora 10 si eu am o stare de leșin nu cred că am procedat corec când am refuzat să mănânc azi dimineață. Starea mea e din ce în ce mai rea ,îmi simt capul asa de greu ,cine ma pus să citeasc până târziu nu stiu.

- Sukura esti în regulă; vocea adorabila a Hinatei mă face să ridic privirea din caiet.

- Ăăă. ..da; murmur încet înainte să leșin pe bancă.

- Sakura.. Sakuraaa , domn profesor Sakura a leșinat..

Nu mai aud nimic nu mai simt nimic ,parcă sunt într-o transă, aud zgomote dar nu-mi pot dă seama cine mă strigă. Sunt la lacul din parc ,pot vedea cireşul înflorit, iar iarba atât de verde mă face să vreu să mă tavalesc pe ea, văd banca pe care stau mereu să citesc si pe ea stă cineva dar nu pot vedea cine... ăăă este un băiețel care se joacă cu o fetiță par fericiți fără griji fără probleme ,as vrea să mai fiu si eu copil să mă mai bucur încă odată de copilărie. Vreau să mă îndrept spre ei dar când ajung lângă bancă acestia dispar ciudat...mă așez pe bancă si privesc lacul , în zare pe apă văd o barcă care se îndreptă spre țărm ,în acea se poate vedea clar o persoană, mă ridic ușor de pe bancă si mă îndrept încet spre țărm, barca se apropie ,pot descifra câteva trăsături ,era în mod concret o femeie după rochia pe care o poartă cu cât se apropie mai mult cu atât inima îmi bate mai tare acel păr blond acei ochii verzi ca smaraldu , si zâmbetul care îți încălzește sufletul....Nu poate fi.

- Mamă.. lacrimile îmi inundă fața ,nu pot să cred că este aici că o pot vedea după atâta timp mi-a fost atât de dor să o văd să o iau în brațe să-i spun cât de supărată am fost pe ea că ma părăsit, 3 ani de zile nu am mai avut cui să-i spun mamă.

- Sakura fetița mea...ce dor mi-a fost de tine floarea mea de cireş.

Nu-mi pot controla lacrimile sunt asa de multe încât ochii mei văd în ceață, mama coboară încet din barcă si vine spre mine ,încercă să mă atingă dar mă dau un pas în spate.

- Mamă..; ce ar trebui să fac ,de trei ani îmi țin sentimentele ascunse de ochii lumi, nu-mi arăt sentimentele des dar si atunci când o fac încerc să le arăt doar persoanelor care îmi inspiră încredere cum sunt prietenele mele ,fratele meu si bunici mei.

- Scumpa mea...;mama se întristează o lacrimă îi cade pe obraz si simt cum un cuțit îmi străpunge inima ,mă apropi usor de ea si îi sterg lacrima.

- Mamă nu plânge...

- Cum să nu plâng când stiu cât de greu ț-ea fost fără mine, dar să sti că te vegheam mereu de sus si pe tine si pe fratele tău voi sunteți singura mea comoară.

Fără să mai stau pe gânduri sar în brațele acestei femei plângând.

- De ce ai plecat la ceruri ,am greșit noi cu ceva de ne-ai pedepsit în felul acesta, de ce ne-ai lăsat când aveam mai mare nevoie de tine, nu sti cât de greu mi-a fost să mă descurc cu tot ,cu tata care s-a închis in el si s-a hotărât să plece înafară iar pe noi nea lăsat aici, iar Sasori a vrut să renunțe la scoală si aproape a ajuns la închisoare dintr-o prostie.

Stau în brațele ei si nu-mi pot imagina cum am putut trăi fără ea 3 ani.

- Îmi pare atât de rău draga mea niciodată nu am vrut să se întâmple asta ,nimeni nu stie când îi vine momentul doar domnul Dumnezeul nostru stie ce ne rezervă viitorul, iar tu floarea mea de cireş ai un viitor plin de peripeți.

- Mama dar eu nu vreau o viață cu peripeți ,eu vreau o viață simplă în care faci parte din ea.

- Si eu as vrea dar sti la fel de bine ca mine că nu se poate intampla, acum ar fi bine să-ti revi prieteni tăi sunt foarte îngrijorați la fel si fratele tău si nu uita draga mea.

,, Un doctor poate vindeca doar un trup rănit, un suflet rănit rămâne nevindecat"

Si cu aceste ultime cuvinte mamă dispare.

¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤

- Sakura,  Sakura esti bine.

Mă simt atât de obosită de parcă nu am dormit săptămâni ,încerc să deschid ochii dar esuez lumina nu-mi permite să-i deschid. Mă răsucesc de câteva ori prin pat, stai am zis pat ,ce caut aici oare mai sunt la scoală.

- Mmmm. Încerc iar să deschid ochi si de data asta reușesc. Ochii mei se obisnuies imedia cu lumina încăperi. Privesc buimacă prin încăpere si nu văd decât alb ,e clar sunt intr-o cameră de spital.

- Sakura te-ai trezit în sfârșit îmi făceam atâtea griji.

Sasori vine si mă ia bucuros în brațe mă strânge atât de tare încât abia pot să respir. Pe usă intră la fel de îngrijorați prieteni mei , Temari e în fruntea lor si vine alergând ca o nebună spre patul meu.

- Haruno îmi vine să te dau cu capul de toți pereți pentru sperietura care mi-ai facut-o.

Aceasta îl împinge pe Sasori de pe mine si mă îmbrătisează in timp ce mă mângâie încet pe păr.

- Să nu ne mai speri asa, m-ai auzit?

- Cred că tea auzit tot spitalul Temari; râd la replica lui Tenten, aceasta zâmbește si vine să-mi dea o îmbrățișare ala Tenten. O văd pe Hinata cum stă în capul usi mă privește profund în timp ce o lacrimă îi curge pe obraz ,o nu Hinata nu plânge. Vine plângând lângă mine iar eu o primesc cu brațele deschise.

- Hina nu mai plânge, sunt bine vezi nu s-a întâmplat nimic.

Of Doamne cât zarvă am provocat.

¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤