Ai încredere în mine [Volumul I]

Capitolul 57

Sakura povestește

Capul mai are puțin și îmi plesnește iar corpul zici ca e de gelatină. Nu mi-a fost în viața mea mai rău ,am încercat sa mă ridic din pat dar corpul nu cooperează cu mine. Bunica a zis să nu ma mișc din pat și asta voi și face ,poate un somn bun îmi va face bine. Încep sa număr oi crezând ca asta mă va ajuta dar nimic, pana și oile din visul meu sunt bolnave.

- Bunico vezi ca eu plec.

Drum cale bătută Sasori ,când am ajuns ieri spre marea mea surprindere casa era curată, semn ca Sasori a avut ajutoare. Nici nu vrea sa mă gândesc ce va fi aici când bunici vor pleca sa vadă rezultatele de la olimpiadă ,mă voi ascunde în dulap pentru ca prieteni lui Sasori sunt tare ciudați începând de la Deidara care e înnebunit după mine și pana la Hidan care e cel mai religios om pe care îl știu. Ultima oară a vrut sa mă spovedească, mă trec fiori doar când mă gândesc.

- Sa nu stai mult.

Vine și răspunsul bunici ,îmi las un mic chicot sa iasă, Sasori și venitul devreme acasă. Cea mai bună glumă pe care am auzit-o azi. Aud ușa cum se trântește pe semne nebunul a plecat, și eu îmi doresc sa ies ,e sâmbătă orice adolescent de vârsta mea ar fi afară ,irosindu-si timpul prin parcuri și cafenele dar uite ca eu zac într-un pat. Norocoasa de mine. Încerc din nou sa adorm și de data asta reușesc.

***

Soneria de la ușă mă trezește din somnul meu profund, cu ochi pe jumătate închiși privesc spre ceas. Ora 17:00 Sasori sigur nu este ,e prea devreme ca sa apără acasă. Ce om insistent, suna de 5 minute, dacă strica soneria mi-o va plăti din bani lui. Probabil bunici nu sunt acasă, iar eu sigur nu am puterea necesara de a mă ridica din pat.

Soneria tot suna ,deja m-a scos din sărite, cu chiu cu vai reușesc sa mă ridic din patul meu confortabil ,îmi iau în grabă papuci mei de casă cu iepurași. Încet dar sigur ies din camera mea, soneria nu se mai aude ,nu-mi spune ca m-am ridicat din pat și cel de la ușă a plecat. Vreau sa mă întorc înapoi în camera mea dar o voce străină mă face sa mă opresc.

- Doamnă Tsunade ce mă bucur sa va revăd.

- Mikoto, și eu mă bucur să te revăd.

Mikoto? Iar a venit vro băbăciune sa se plângă la bunica ca i-am spart vrun geam? Mai bine rămânem în pat.

- Sasuke ai venit și tu cu Mikoto?

Uchiha? Asta mai lipsea sa mă vadă pe jumătate moartă. Vocile lor se aud din ce în ce mai puțin, pe semne au intrat în living.

- Sakura nu se simte prea bine...

Opa mi-am auzit numele ,deja devine interesant, cobor primele drepte și încerc sa imi mențin echilibrul dar nu reușesc mai cobor repede o dreapta și aceasta sub greutatea mea scârțâie.

- Ce s-a auzit?

Nimic nimic e doar un șoarece, de fapt un șoarece mai mare care are în picioare papuci cu iepurași care nu-i este de niciun folos.

- Probabil e Sakura, sărăcuța nici nu poate sa se ricldice din pat, Sasuke nu vrei să te duci să vezi ce face?

Ce frumos vorbește cu Uchiha, a și uitat ca a pipăit-o.
Aud pași venind spre scări, ah fugi fugi fugi, reușesc cu greu sa mă mișc și intru rapid în camera ,bine ca nu am coborât mult. Mă învelesc bine și mă prefac ca dorm.

O bătaie în ușă mă face sa tresar dar nici dea dracu nu deschid ochi ,o alta bătaie se aude ,ăsta e chiar prost are de gând să bată pana mă trezește?

Mă întorc pe partea cealaltă când văd ușa ca se deschide, super a intrat în cameră.

- Dormi?

A nu! Doar ți se pare. Are noroc ca nu mă simt bine ca de nu îl dădeam în șuturi afară. Simt cum patul se lasă în jos ,nebunul s-a urcat în patul meu?

- Sărăcuța de tine te-ai îmbolnăvit.

Ce sarcasm are băiatul ăsta, ce i-as da una în freză dar momentan nu pot.
Simt un braț cum mi se așează pe mijloc și deja parcă ard mai tare.

O Doamne o Doamne m-a luat în brațe simt că mor să cheme cineva salvarea.

- Ce drăguță ești când nu vorbești.

Jur ca îl arunc pe geam acum ,cum adică sunt drăguță doar când tac? Cât tupeu pe capul lui de afemeiat.

- Și ce drăguță ești când nu te zbați.

- Ști ce ar fi drăguț? Sa ieși din camera mea.

Nervi mei au ajuns la limita deja fața mea e roșie de rușine și vreau sa scap de el cât mai repede. Mi-a trecut tot răul mă simt atât de energica ca m-as strecura din pat m-as duce pana la bunica și i-as spune ca e o nebună că trimite băieți la mine în cameră.

- Ești trează?

- A nu ,visez!

În doua secunde se ridica de lângă mine, mă sucesc și eu pe partea cu el și îl privesc cum freacă de colo colo. Îi fac semn spre ușă dar el parcă e căzut din avion ,nu înțelege nici dacă i-as desena.

- Ieși afară!

Acum a înțeles pentru ca s-a repezit spre ușă sa iasă. Dar ce îl las sa plece așa? Sigur mă va pârâ bunici , cobor rapid din pat și mă duc după el. Prea târziu idiotul deja a coborât, drace sa vezi ce morala îmi iau. Cobor dreptele rămânând pe ultimele două nu sunt genul sa tragă cu urechea dar acum chiar e necesar.

- Cum se simte?

Asta e bunica!

- As zice ca mai bine.

As zice ca tocmai ce te-ai săpat singur mormântul. Acea Mikoto vorbește întruna despre un eveniment ce va avea loc săptămâna viitoare, ceva legat de botezul unei fetițe. Oare cum decurge o petrecere a familie Uchiha?

- Sakura ce faci acolo?

Când îi aud vocea bunicului mă dezechilibrez și cad pe jos ,toți cei din living se uita la mine iar eu mor de rușine, mai ales ca pijamalele mele nu sunt tocmai cele mai adecvate. Cum de nu am auzit ușa, ce stânjenitor.

- Sakura draga mea ce faci pe jos.

Obraji mei nu au fost nici când mai roși.

- Număr firele de praf .

***

Stau pe canapea lângă doamna Mikoto ,am aflat de fapt ca e mama lui Sasuke ,nici nu am mai recunoscut ,e foarte frumoasa ,are un par lung negru care pare ca sclipește iar ochi negri sunt superbi acum știu cu cine seamănă Sasuke. Acesta la rândul ei mă privește tristă. Am făcut ceva de mă privește atât de tristă.

- Semeni foarte mult cu mama ta.

Paște fericit tuturor❤❤❤