Ai încredere în mine [Volumul I]

Capitolul 46

Sakura povestește

Dacă se mai apropie puțin o sa mor, mă privește atât intens și îmi zâmbește și asta mă face sa roșesc, obraji îmi ard și simt cum mă lasă picioarele încet încet. Te rog nu te apropia ca am să leșin aici. Degeaba mă rog acum, în doua secunde se află lângă  mine. Îi simt respirația pe pielea mea și deja simțurile mele au luat-o razna. Ajutor ajutor simt ca mă ia cu călduri.

- Cine ești tu Sakura?

Buna întrebare ,nici eu nu am găsit încă răspunsul ,sunt o fata cu ochi verzi și păr roz ,o fata care a rămas fără mama de 2 ani de zile. O fata care a învățat ca viața e crudă și dacă nu o înfrunți cu capul sus o sa pierzi. Zâmbesc dar nu mereu ,e greu sa nu ai părinți după moartea mamei tata s-a schimbat a început sa bea sa colinde prin cluburi și chiar s-a drogat. Sa nu mai zic ca la băgat și Sasori în așa ceva cu greu l-am făcut să renunțe la droguri și acum mai are tentați dar cu ajutorul meu și al bunicilor își tine tentația în frâu. După câteva luni de la înmormântarea mamei tata a plecat din țară , noi rămânând în grija bunici Tsunade și bunicului Orochimaru.

Pot spune ca acest lucru m-a întărit mai mult am devenit m-ai închisă în mine începusem să nu mai zâmbesc deloc dar prietenele mele mi-au fost alături și m-au învățat ca viața merge mai departe orcice ar fi. 

Tata? Nu l-am mai văzut de un an jumate ,de sunat o face des odată pe săptămână sau uneori chiar la doua săptămâni. Ne întreabă doar dacă suntem bine și dacă avem tot ce ne trebuie. Bani ne trimite odată pe lună pentru școală ,haine mâncare și tot ce ne mai trebuie. Nu pot sa zic ca îl urăsc pana la urmă are și el dreptul sa fie fericit dar nici nu-l iubesc, nu cât timp el a plecat departe de noi.

 Nu îl înțeleg deloc am greșit noi cu ceva l-am supărat cu ceva eu și Sasori am fost mereu copii cuminți cel puțin Sasori când era mic era un îngeraș de copil. Poate moartea mamei ia cauzat un șoc mult prea mare. Mama mea a fost doctora din punctul meu de vedere a fost cea mai bună doctora a salvat multe vieți păcat ca nimeni nu a putut sa o salveze pe a ei.

Mereu îmi spunea cât de mult își iubește meseria. După ce iese din operație primul lucru pe care îl făcea  era sa dea vestea buna părinților prietenilor sau rudelor pacientului. Mereu când îi vedea pe ei zâmbind inima i se umplea de fericire.

,,Un doctor poate salva doar un trup rănit un suflet rănit rămâne nevinovat"

Vorbele ei îmi răsună în minte, niciodată nu am știu ce înseamnă, am crezut ca dacă ajung la vârsta aceasta pot sa înțeleg dar nimic.

Sasuke mă sărută pe frunte iar eu tresar am și uitat ca este aici. Mă privește direct în ochi. O nu nu ochi aceia negri ,simt ca mă lasă picioarele ah lift afurisit cine m-a pus sa intru nu puteam sa o i-au pe scări.

- Ești bine? Nu, nu și vocea acum chiar m-au lăsat picioarele. Săracu Sasuke s-a speriat m-a luat imediat în brațe și a început să-mi facă aer cu un șervețel pe care îl scoase din buzunar.

Dar respirație gura la gura nu puteai să-mi faci. Ah băieți! Mori lângă ei și nu-şi dau seama de ce ai nevoie.

Ma desprind din brațele lui și mă apropi din nou de perete ca sa mă sprijin.

- Sunt bine, nu-ți face griji, ar trebuie sa iți faci pentru iubita ta Karin nu pentru mine.

A făcut ochii mari și aproape s-a înecat cu aerul aici și vroiam sa ajung 1:0 pentru mine.

- De unde ai m-ai scoso și pe asta? Acum te faci ca nu ști, bine sa ști ca jocul ăsta se poate juca și în doi.

- Păi de la tine am scoso, nu te-ai spovedit tu la Amara banana ca o placi pe nebuna din junglă;  Se încrunta, asta nu e de bine poate nu a fost o idee așa buna sa aduc în discuție faptul ca am stat sub patul în care era să călăresca el iapa neîmblânzită.

- Ai bătut apropo exact unde trebuia îngeraș, ce căutai mătăluță sub patul Amarei? 

- Căutăm toaleta dar m-am rătăcit? Cred ca e cea mai proasta minciună pe care am inventato vreodată.

- Sakura vreau adevărul ,cum ai reușit sa ie-si din camera ta ,cheia e la directoarea Tsunade; Acum e rândul meu sa mă încrunt, cine se crede el ,unele secrete nu merita știute. Aproape urlu de fericire când liftul de deschide. Acum e șansa mea o iau la fugă spre hol și intru în camera bunici ,îi puteam auzi strigătele lui Sasuke de cealaltă parte a uși dar eu nici nu băgăm de seamă.

Cum camera mea e închidă a trebuie sa ,,împrumut" cheia bunici,  mă trântesc fericită în pat. Acum trebuie să-mi recalculez schema de joc ,cum ies din beleaua asta în mai puțin de jumătate de ora trebuie sa fiu în camera mea.

- Balconul! Țip ca nebuna.

Imediat ies pe balcon cercetând cu privirea balconul vecin care îi aparține lui Sasuke îi pot vedea geanta cum atârnă în jos. Poate am fost cam rea? Sau nu.

Cum ajung eu din balconul camerei 53 la balconul camerei 55. Cum zbor pana acolo, paraşută nu am ea stă la etajul 2 nu poate zbura pana aici. Dacă m-as duce la băieți în camera poate as putea sări de acolo direct pe balconul meu. Dar sigur băieți nu mă lăsa să intru la ei în camera dar nu strica sa încerc.

Dau sa ies din camera dar în pragul uși Sasuke mă privește cu furios.

- Sasuke de când nu ne-am mai văzut; Îl întreb eu zâmbind forțat.

- Sakura ce te-as face eu dacă nu as fi atât de nervos pe tine....