Capitolul 56

636 36 23
                                    


Privirea ei pătrunzătoare mă face să roșesc, mă admiră din cel mai bun unghi și asta începe să-mi placă. Îi arăt cel mai sexi zâmbet pe care îl posed și îmi dau de câteva ori cu mâna prin păr. E roșie la față, ah căpşunica mea s-a rușinat, ador când face asta.

- Tu...adică...imbecilule...de ce umbli... asa dezbrăcat.

Încep sa râd ca un apucat, Doamne ce se mai bâlbâie, stiam eu ca sunt atrăgător ,ea se lasă doar mai greu de cucerit.

- Încă nu sunt dezbrăcat de tot dar dacă dorești sa mă vezi gol goluț trebuia doar să-mi spui.

Fața ei parcă e un balon cu aer cald, mai are puțin și își ia zborul, e super roșie și nu cred ca e de la rușine sau de la apariția mea. Ci de furie.

- Tu..tu nemernic mic ce ești...cum îndrăznești sa umbli așa...așa semi dezbrăcat.

- Umblu cum vreau în apartamentul meu ,dacă ai învăța să bați la ușă nu ai sta acum sa salivezi după mine.

Rânjesc la vorbele mele și îmi mai șterg puțin părul ,dar rânjetul îmi dispare când mă trezesc cu un papuc în față. Clipesc puțin ca să-mi dau seama ce s-a întâmplat și îmi ridic privirea spre Sakura.

Mare greșeală, un al doilea papuc îmi este aruncat  în față ,mă masez imediat in locul cu pricina.

- Ești nebună.

Nici nu știu de ce o mai întreb când știu ca răspunsul e da. În doua secunde rozalia își adună armele de pe jos și dă să plece.

- Da, sa ști că am fost nebuna când țe-am dat acel colier.

                                  ***

Deschid ușa fericit și inspir aerul acestei minunate case. Nu-mi vine sa cred cât de dor mi-a fost de casă de bunicul de Sparki...chiar și de Itachi.

- Sunt acasă.

Țip cât mă țin plămâni și-mi arunc geanta undeva aproape de scări. După cearta mea cu Sakura lucrurile s-au schimbat, în mașină nu a vrut sa stea lângă mine ,privirea mi-o evita  nici când mi-am luat la revedere de la ea nu s-a sinchisit să-mi răspundă. E supărată și nu știu de ce.

Am greșit cu ceva?

Bine măcar ca am ajuns acasă, sunt mega fericit ca s-a terminat nenorocita asta de olimpiada, răspunsul îl vom primi săptămâna viitoare deși nici nu mă interesează acest mic detaliu.

Dar de ce e casa asta pustie ,dau sa intru la bunicul în birou dar ușa e închisă, înseamnă ca nu e acasa ,secretos mai este omul ăsta, mă duc în bucătărie unde Sparki al meu era cocoțat pe scaun și înfuleca o plăcintă. Aproape mi-au dat lacrimile, plăcinta era pentru mine făcută probabil de Wanda.

- Sparki câine egoist ce ești.

Acesta când mă aude se da jos de pe scaun și vine spre mine cu coada intre picioare. Cum sa fi mă egoist cu propriul tău stăpân. Pe bufet cu botul într-o cană de lapte e pisica lui Itachi, care când aude vocea sare speriată și dărâmă cana cu lapte pe jos.

Eu nu am de gând să strâng, pisica e responsabilitatea lui Itachi. Ca tot veni vorba de el ,ce Doamne iartă-mă păzește el în casa asta, mai trebuie sa învețe sa deschidă frigiderul si animalele o sa ne dea  afară din casă.

- Unde este nevăstuica aia.

Pufnesc și ies din bucătărie dacă mă prinde Wanda acolo o sa dea vina pe mine, îmi iau geanta de la baza scărilor și urc la etaj ,mă duc mai întâi în cameră la Itachi ,bag doar capul pe ușă dar îl scot imediat nu e înăuntru. Eh eu am încercat, mă indrept obosit spre camera mea ,abia aștept sa mă prăbușesc în pat sa dorm cu capul pe perna mea pufoasă și..

- Itachi ești fenomenal...cu adevărat fenomenal.

Ce dracu? Rămân înțepenit cu mâna pe mânerul uși, ce se întâmplă în camera mea? Înghit în sec și întru în cameră ,pipăi peretele în căutarea întrerupătorului. Imediat ce mâna mea îl atinge îl aprind fără alte ezitări. Clipesc de câteva ori ca sa mă obișnuiesc cu lumina și când o fac privirea îmi zboară spre pat. Tot ce am mâncat azi la micul dejun îmi vine înapoi.

- Sasuke, deja te-ai întors.

- Itachi ești un om mort ,și tu și roșcata de Karin.

Priveliștea asta îmi întoarce stomacul pe jos. Chiar nu-mi doream sa asist la imbârligarea a doua animale, și fix în patul meu, Doamne nu mai ating niciodată acel așternut.

- Ieși afară!

Îi fac roșcatei semn să iasă din camera mea până nu o zbor pe geam, dar ea nedumerită se înfășoară cu pătura mea albastră.

Itachi te omor ,era pătura mea preferată.

- Îmi spui și mie ce dracu faceți în camera mea.

Nervi mei au ajuns la cote maxime ,azi m-am certat cu Sakura ,a zis în mod indirect ca nu merit prietenia ei ,de aici rezulta ca nu mai vorbește cu mine. Sparki câinele meu credincios mi-a înfulecat plăcinta pe care mi-o doream atât de mult iar ca tabloul sa fie complet fratele meu idiot își făcea de cap în camera mea pe patul meu și pe așternuturile mele cu nebuna de Karin.

Viața mea ar trebuie spălată pentru ca e prea murdară.

- Ce ar putea face doi oameni mari într-o cameră.

- Vă jucați dea mama și dea tata?

Îl întreb ironic înainte de a o apuca pe Karin de mână și de a o împinge afară din camera mea, cred ca îmi trebuie dezinfectant.

- Sasuke dar nu e ceea ce pare ,eu pe tine te iubesc cu Itachi a fost doar o scăpare.

Cine dracu te și crede o împing afară cu tot cu pătura mea ,îi strâng repede hainele de pe jos și i le arunc în brațe scârbit.

- Itachi nevăstuica idioată și perversa ce ești, camera ta nu-ți mai place.

- Ba da dar Karin a zis ca camera ta o stimulează.

Mă doare capul și jur ca îi dau cu ceva în cap. Plec din cameră nu înainte săi amintesc ca trebuie să-mi curețe și să-mi dezinfecteze camera și sa nu uite de laptele vărsat din bucătărie.

Mă duc la el în camera și mă trântesc direct în pat ,sunt obosit. Ce zi idioată am avut.

Dimineața mă trezesc mai obosit decât am adormit ,îmi simt ochi umflați și îmi este și frică să mă duc la baie și sa mă privesc în oglindă. Ies din camera lui Itachi și precum un zombi pășesc pe scări. Un miros îmbietor de clătite îmi învăluie simțurile.

Doamne clătite. Uit de oboseală și încep sa fug pe scări ca un apucat, ajung imediat in bucătărie și adulmec ca un câine mirosul îmbietor al clătitelor, când intru în bucătărie rămân câteva clipe șocat, o femeie brunetă care nu seamănă deloc cu Wanda îmi gătește mie clătite. Se întoarce și ea spre mine ,ochi săi negri mă privesc cu duioșie. Cat de dor mi-a fost de perechea asta de ochi.

- Bună dimineața Sasuke ,ai dormit bine?

- Bună dimineața...mamă.

  Ai încredere în mine [Volumul I]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum