Ai încredere în mine [Volumul I]

Capitolul 47

         Să mă țină cineva ca de nu îl strâng de gât cum își permite, stai nu mai sa vadă el ce se întâmplă când te joci cu focul. Zâmbesc drăceşte în timp ce mă apropi de el, îi ating ușor fața și îl simt cum tresare, îl iau imediat în brațe și încep să-i masez ușor ceafa. Se încordează imediat ce mâna mea face contact cu pieptul său.

- Sasuke te doresc ,tu ma dorești la fel de mult cum te doresc si eu.

Îi șoptesc și după îl mușc de ureche. Geme încet ceea ce și-mi doream. Mă strânge la pieptul lui și cred ca bărbăția lui o să-i iasă din pantaloni. Eh la Amara nu făceai așa tăuraşule lasă că te îmblânzesc eu.

- Și eu te vreau Sakura mai mult de cât ai crede, sunt nebun după tine.

Roșesc la ultima parte ,el chiar e nebun după mine sau după trupul meu. Îl trag în cameră ca sa nu vadă nimeni ce am de gând să fac, a vrut sa mă enerveze ei bine a reușit și îi va părea rău. Acesta intră tot un zâmbet ,îi fac cu ochiul și îi fac semn spre dormitor acesta fericit mă urmează ca un cățeluș.

- Sakura ești sigura ca vrei asta.

Mă întreabă sărind imediat în pat, sa înceapă distracția. Mă îndrept spre el cu un mers de felină și deja simt ca mor eu nu el, ah dacă îmi iese și planul ăsta mă fac fata cuminte tot restul zilei.

Deja Sasuke și-a dat cămașa jos și fluturi au început să-mi mișune prin stomac. De ce planurile mele trebuie sa fie așa de complexe ,nu puteam face și eu ceva mai ușor. Ah mama salvează-mă ai zis ca mă ocrotești, de ce nu mă ți departe de belele.

- Sakura ști de când aștept acest moment, te visez aproape în fiecare noapte.

Înghit în sec poate ar trebui sa mai tai din pedeapsă nu de alta dar nu vreau sa mă urască toată viața. Afișez un zâmbet și îi fac semn ca mă duc pana la baie și revin. Intru în baie și primul lucru pe care îl fac e sa îmi dau cu apă pe față. Pana o sa fie el mort după mine voi fi eu după el. M-ai am 20 de minute și bunica va veni sa îmi dea drumul din cameră. Deci trebuie sa acționez acum.

Ies tiptil din baie fără să mă mai uit înapoi. Închid repede apartamentul bunicilor cu Sasuke înăuntru ,l-as cheia în ușă nu vreau sa dau de bănuit mi-ar fi plăcut doar sa fiu de față când bunica îl găsește pe Sasuke la ea în pat.

Acum e acum ,mă indrept repede spre camera lui Sasuke ,caut în buzunar cheia apartamentului știu sigur ca nu i-am dat-o încă lui, răsuflu ușurată când o găsesc. Pășesc înăuntru fiind atentă sa nu mă trezesc cu Suigetsu în fața mea dar spre norocul meu camera e goală ,țopăi fericită până la balcon și când văd cât e distanța dintre balconul meu și al băieților îmi vine sa sar în sus de fericire. Mă poziționez mai bine și dintr-o singură săritură  atârn de balconul meu. Eh nu am calculat posibilitatea ca pot rămâne atârnată aici.

- Drace.

Spun ridicându-ma pe balconul meu, când mă văd cu picioarele în apartamentul meu încep sa sar în sus de bucurie. Ah Sakura uneori nu știu cu cine semeni așa deșteaptă. Mă întind în pat fericită că planul meu a avut succes, îmi închid ochii vrând sa dorm puțin dar cheia din ușă nu mă lasă.

- Sakura ești aici?

Nu bunico sunt la celălalt capăt al lumii așteptându-te pe tine sa vii sa mă salvezi ,îmi dau o palmă peste frunte și mă poziționez mai bine în pat ,nu am de gând să-i răspund.

- Sakura de ce nu-mi răspunzi.

Dea dracu ce sunt ,îmi ridic fața din pernă și o privesc, își ține mâinile în piept și bate din picior în mod repetat, îi zâmbesc fals și mă ridic în picioare.

- Nici măcar nu te-ai îmbrăcat?

De parcă am avut timp sa mă și îmbrac dacă ai ști tu ce ocupata am fost eu azi te-ai minunați. Ridic din umeri și încep sa râd de cele întâmplate astăzi. Evident ca bunica habar nu avea de ce eu rad ca o nebună. Cu mici eforturi reușesc sa mă îmbrac în ceva decent demn de o olimpiadă. O rochiță albă o jachetă de blugi și pereche de sandale maro.

- Hai sa mergem, trebuie sa ajung sa mă schimb din nou.

Ce sa facă?

- Adică tu încă nu ai fost la tine în camera?

-Nu! Ar trebui?

Eh mi se îndeplinește și mie dorința, Uchiha ai dat de dracu.

- A, nu!

Zâmbesc forțat ca să nu dau de bănuit și împreună cu minunata mea bunică părăsesc apartamentul îndreptându-ne spre el. Pe drum se oprește sa bata la ușa băieților.

- Sasuke , Suigetsu sunteți gata.

Imediat Sui scoate capul pe ușă si se holbează la noi.

- Eu sunt aproape gata dar Sasuke nu știu pe unde umblă.

Eh lasă că știu eu!

- Băiatul ăsta o sa mă omoare.

Bunica izbucnește și eu de frică să nu cumva sa mă lovească mă dau doi pași în spate. Femeia poate fi foarte înfricoșătoare atunci când e nervoasă. Îl lăsăm pe Suigetsu sa se pregătească în liniște iar noi ne îndreptăm spre următoarea cameră. La ușă este bunicul care când ne vede răsufla ușurat.

- Dacă m-ai stăteai mult as fi spart ușa.

- Lasă dragă ca nu ai murit.

- Fac pe mine dragă asta e o urgență de rang înalt.

Încep sa râd ca o apucată, când o sa vadă bunicul cine e în camera va și uita ca are nevoie la baie. Amândoi se uită ciudat la mine. Eu le zâmbesc și le fac semn să intre în apartament. Bunică începe să scotocească prin geantă.

- Unde este cheia?

- Cum adică unde este cheia? Nu e la tine.

Drace am uitat acest mic detaliu ,mă uit la broască uși unde este așezată cheia ,cum să le atrag atenția? Cred ca modul direct e cel mai ok.

- Vă referiți la acea cheie?

Le indic ușa unde spre surprinderea lor în broască observă cheia.

- Vezi Tsunade dacă nu ești atentă, uită-te și tu ai plecat și ai lăsat cheia în ușă.

Bunica bufnește iritată și intră în apartament ca o divă ,pășesc și eu temătoare uitându-mă în toate direcțiile așteptând ca în orice secundă  nebunu sa apără. Dintr-o dată lumina se stinge eu tresărind lipindu-mă de perete.

- Te-ai întors perversă mică.

- Dragule ajutor cineva a sărit pe mine.

Încep sa râd ca o nebună Sasuke ai greșit persoana...