Capitolul 62

549 40 20
                                    


   Sasuke povestește

O sa mă omoare cu zilele fata asta, sa nu mai zic milioanele de bărbați din acesta sală, rochia ei e teroare ,omoară hormoni. Îmi este mila de băieți și bărbați care nu o au la braț, nu am scăpat - o deloc din ochii nici nu ai cum sa o scapi arată trăsnet.

- Ce fericire sa te revăd Sakura.

Ne întoarcem amândoi spre sursa voci și m-ai sa mă înec când îl văd pe roșcat-ul de la olimpiada. Și eu care credeam ca am scăpat de competiție. Sakura pare fericită sa-l revadă păcat că nu și eu. O trag mai aproape de mine acesta revoltată mă calcă subtil pe picior și se îndrepta visătoare spre băiatul cu ochii mov. Eu îmi masez ușor piciorul în timp ce mă uit la frumoasa și bestia. Ce mi-ar plăcea sa-l calc pe cap cu noii mei pantofi drept pe mufă.

- Și eu mă bucur să te văd.

Da nici eu, mă uit urât la ei și parcă îmi vine sa intru în pământ de nervi ,așa ca prefer sa mă plimb pe aici decât sa stau să-i privesc pe ei.  Pe mama am pierdut-o din ochi câteva secunde, iar pe bunicul nu l-am văzut deloc la petrecere. Așa ca ne având altceva sa fac plec sa o caut pe mama. Multe fete îmi fac cu ochiul sau cu mâna iar eu nu știu cum sa mă fac nevăzut.

- Sasukeeeee

Cred ca iți bați joc de mine, vocea asta e coșmarul meu. Tomata umblătoare mă striga de a auzit-o toată sala, iar eu cum nu vreau să-i văd fața mă ascund în singurul loc disponibil, sub masă. Uită-ma acum sub masa rugându-ma ca nebuna sa nu mă găsească, cine a adus-o mă la petrecerea asta.

Dintr-o dată simt cum masa se mișcă, pe semne cineva s-a așezat la ea, am văzut doar o pereche de pantofi cu toc și uni bărbătești. As recunoaște pantofi astia. E mama, exact la timp, dar cine e domnul cu care sta la masă, hai ca a început sa-mi placă sa stau aici.

- Cât crezi ca mai putem să-i mințim?

Bunicul?

- Cât va fi nevoie.

Pe cine sa mintă? Pe noi? 

- Fata mea ,dar au dreptul sa știe, te gândești ce se va întâmpla când vor afla.

- Tată te rog nu deschide discuția aici, ne poate auzi cineva.

Prea târziu mama prea târziu, deja știu ca îmi ascunzi ceva și credema asta nu va rămâne așa, voi afla ce-mi ascunzi cu sau fără voia ta. Dar nu înțeleg ce poate fi atâta de grav încât sa ne ascundă.

- Tatăl lor se va întoarce acasă, asta e tot ce contează.

Tata? Despre el e vorba , Dumnezeule ce a pățit părintele meu ,sunt atât de șocat încât nici nu pot sa mă ridic, aș vrea să ies de aici și să-i cer socoteală mamei dar sigur nu-mi va spune nimic ,așa e ea. Reușesc sa mă trezesc atunci când ea se ridica de la masă și pleacă împreună cu bunicul, în sfârșit pot sa ies și eu de aici. Dar cum sa am eu noroc, la masa mea se așeză alte doua specimene. Minunat absolut minunat ,o sa rămân aici toată seara.

- Nu pot sa cred ca ne-am întâlnit aici.

- Nici eu.

Sakura? Deja asta le întrece pe toate ,ce căuta rozalia mea la masă cu idiotul ăla cu par roșu zici ca e frate cu nebuna de Karin.

- Ești foarte frumoasa Sakura.

De nu ți-aş băga degetele în ochii ca să nu o mai privești, simt cum toți nervi mi se urcă la cap. Respir și inspir aer în mod alert și nu din cauza ca Sakura mea este vrăjită de idiotul ăsta ci pentru ca roșcat-ul s-a descălțat la un pantof. Eu ies de aici nu mai pot, îmi va cădea nasul.

- Mulțumesc, ești un drăguț.

El? Drăguț? Deja e prea de tot.

- Cine era papagalul care se ținea după tine.

Am rămas mut ,cine e mă papagal? Mamă ce mă mănâncă palma. Toți nervi mei sunt întinși la maxim ,dacă ies de aici fac circ.

- Ai grija cum vorbești, poate e el papagal dar e papagalul meu.

Dintr-o dată toți nervi mei se eliberează, a zis ce cred eu ca a zis ? Doamne ,când ies de aici o pup peste tot. 

- Al tău?

Da fraiere al ei ,acum am o șansă, vreau sa fiu cu ea ,vreau să o strâng în brațe să-i sărut buzele rozali sa știu eu ca e a mea ,numai și numai a mea.

- Nu în totalitate.

- Ba da sunt.

Îmi pun repede mâna la gură, am dat de dracu ,îmi ești și rușine sa ies de aici. Văd cum fața de masă se da la o parte și cum o Sakura nervoasă își face apariția.

- Pot sa știu și eu ce cauți aici.

- E o poveste lungă.


                                

  Ai încredere în mine [Volumul I]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum