Ai încredere în mine [Volumul I]

Capitolul 74

Sasuke

Mă strânge atât de tare în brațe încât pot sa-mi aud spatele protestând. Mâinile mele încă sunt pe lângă corp nefiind în stare sa proceseze ce tocmai se întâmplă. Nu știu dacă sa-l iau la rândul meu în brațe sau sa-l las doar pe el sa mă strângă. Cert este ca fața mea trebuie filmată sunt atât de șocat încât îmi curg bale din gură.

- Mă bucur sa te văd fiule, își slăbește strânsoarea și se îndepărtează pentru a mă putea privi. Nici nu ști cât am așteptat sa vin acasă, parcă timpul stătea în loc.

Nu zău, știu si eu ca la pușcărie trece timpul mai greu mai ales când nu ai ce face.

- Ne având activitate posibil ca timpul sa fi trecut mai greu la tine. 

Îi replic lăsându-l pentru câteva secunde uimit dar își revine imediat bătându-ma bărbătește pe spate.

- Ce glumeț ești fiule, hai să lăsăm subiectul ăsta și sa ne bucuram ca am putut reveni acasă. Mi-ai lipsit să ști.

Oare? Dacă într-adevăr ținea la mine nu mi-ar ascunde faptul ca a omorât-o pe mama fetei pe care o iubesc, asta nu e iubire.

- Dacă țe-am lipsit de ce nu ai venit acasă? îl întreb stand cu mâinile în sân.

Aștept o reacție de la el ,una care sa-l dea de gol. Și fix ce-mi doresc asta și primesc. Fața lui exprima panica ,posibil sa-si fi dat seama ca il suspectez ceea ce și fac dar în cazul de față eu știu deja adevărul. Deja benzina e aruncata aștept doar sa pornească el scânteia iar focul din mine va arde tot în jurul lui.

- Am fost prins cu serviciul şi...,întind mana spre el oprindu-l din mințit.

- Ajunge! exclam într-un final. Mă iei drept prost? Crezi ca nu știu ca în tot acest timp ai fost la pușcărie? Crezi ca nu știu că ai omorât o femeie care aștepta un copil. Și nu orice femeie tata! ,zic aproape rămânând fără vlaga. Ci mama fetei pe care o iubesc.

Dacă as putea as lovi ceva în clipa asta doar ca sa mă liniștesc și sa nu-mi mai simt sângele cum curge atât de repede.

- De unde. ..

- De unde știu?  îl întreb ironic. Sa ziceam ca am făcut pe detectivul, sunt surprins ca nu negi lucrurile pe care tocmai le-ai făcut.

Se întorcea cu spatele la mine acum privind-o pe mama care și ea e șocată.

- Nu i-am zis nimic, se apără ea imediat ce tata își fixează privirea de gheață asupra ei. Nu știu de unde a aflat.

Nu mă miră ca tata caută făptași dar în aceasta chestiune singurul făptaș e chiar el și dacă are impresia ca voi trece peste asta fără un scandal pe măsură se înșeală amarnic.

- Lucrurile nu sunt mereu roz Sasuke ,își drege el vocea. Uneori mai călcăm și strâmb dar e bine sa ne recunoaștem greșeli....

- Tată! Greșelile de genul se plătesc cu ani de pușcărie, tu nu ai rezistat decât 2 ani și te-ai cheltuit toți bani ca sa fi eliberat.

Nici nu mai pot sta aici ,sa-l privesc sa-l știu atât de aproape de mine și mai ales de Sakura. Toți cei prezenți mă privesc triști pe semne eu am fost ultimul fraier care a aflat acest secret.

- Itachi tu știai? îl întreb cu speranța în voce.

Ochii lui mă privesc triști ,și îi lasă în jos dezamăgiți iar eu răbufnesc.

- Super, fraierul de mine afla ultimul.

- Sasuke nu am vrut sa se ajungă aici, mama se ridica de la locul ei și vine spre mine cu gândul de a mă îmbuna.

Dar nu o las sa se apropie, și ea e la fel de vinovata, dacă în acea seara nu s-ar fi certat cu tata el nu ar fi ajuns în punctul în care sa se îmbete pana nu mai știa de el.

- Nu încerca să mă îmbunezi mama, ești la fel de vinovata precum soțul tău. Pe lângă asta ai încercat sa te dai bine pe lângă Sakura un lucru demn de dispreț. Crezi ca dacă faci asta nu te va urâ când va afla adevărul? Crezi ca ești mai puțin vinovata?

- Nu are de unde sa afle ,bunicii ei mi-au promis ca nu-i vor spune nimic nici ei nici fratelui sau, iar dacă ți la ea nu-i vei spune nici tu doar nu vrei sa te urască?

Clipesc des încă șocat de cele auzite. Ea chiar e mama mea ? Femeia care m-a învățat sa nu mint niciodată persoanele la care țin îmi spune sa păstrez un secret atât de mare față de fata iubita. Eu nu o mai recunosc nici pe ea nici pe tata. Au devenit doi străini pentru mine.

-Tu te auzi măcar mamă? Îmi cer să o mint pe Sakura ca sa vă scap vouă fundurile ?

- Sasuke! țipătul asurzitor al tatălui meu pușcăriaș mă face sa-mi dau ochii peste cap. Cum îți permiți suntem părinți tăi, te-am crescut și educat și tu așa ne vorbești.

Dacă situația nu ar fi atât de tensionata as rade cu lacrimi.

- Ști ceva tata ,încep eu sa vorbesc deși o sa regret ceea ce urmează sa fac. Nu aveți decât sa va băgați manierele alea undeva. Îmi vorbiți mie de educație când chiar voi îmi spuneți sa mint. Unde e educația pe care mi-ai dăruit-o tata? Ai uitat-o în pușcărie?

Vorbele au lovit acolo unde trebuie și drept răsplată pentru fapta mea primesc o palma usturătoare de la mama.

- Nesimțitule, tatălui tai ia fost dor de tine a făcut tot posibilul sa iasă mai repede doar ca sa vina acasă.

- Și din ce cauză a intrat mamă acolo? Nu din cauza ta? Ca nu cred ca s-a certat cu mine sau cu Itachi! Tu ai fost cea care la împins din spate și s-a ajuns ca o femeie sa-si piardă viața.

Îmi este sila ,până acum ceva timp îi veneram erau precum un model pentru mine dar acum singurul model pe care îl voi urma sunt chiar eu. Mă uit la ei, amândoi au privirile ușor plecate și sunt îngândurati iar eu nu mă pot abține sa nu dau lovitura de grație.  Întrebarea care m-a măcinat încă de când am aflat aceasta poveste.

- De ce va-ti certat în seara aceea?

Liniște, doar atât aud ,liniște deplină. Amândoi își ridica privirea de jos și mă privesc șocați probabil nu s-au așteptat la așa ceva.

- Dintr-o prostie ,vine răspunsul lui tata.

- Dintr-o prostie? sare și mama. Cum Fugaku dintr-o prostie ,faptul ca te-ai îndrăgostit de Mebuki și ai fost gata sa mă părăsești pentru ea e o prostie.

Oh drace!

- Mikoto ajunge!

- De ce sa mă opresc lasa-ma sa mă descărc, crezi ca mie îmi convine ca după ce te-ai dus la ea i-ai trântit și un copil?

Sfinte ceruri am ajuns la nebuni.