Ai încredere în mine [Volumul I]

Capitolul 34

Stau întins în pat și mă gândesc cum să ies din cameră fără ca bunicul să observe că sunt mutilat mă mir că nu a observat când a venit să ne informeze despre petrecerea la care va trebui să mă duc cu fața tot mutilată.

- Hai Sasuke ieși afară; Cred că Itachi stă la ușă de o oră încercând să mă convingă să ies dar nicio șansă.

- Nu ies, tu ai văzut cum arată fața mea?

- Din păcate am văzut, și am avut și un coșmar cu fața ta.

- Mulțumesc că mă faci să mă simt mai bine; zic ironic întorcăndu-ma cu spatele la ușă. Nu dură mult până ce Itachi începe să dea cu pumni în ușă și să facă ca toate arătănile.

- Dacă îmi spargi ușa îmi vei cumpăra alta din bani tăi; îl ameninț, dar degeaba ,de nervi mă ridic din pat și ies pe balcon unde nu se mai aud așa tare zgomotele provocate de idiotul meu frate. Pe balcon am două fotoli și o măsuță de sticlă aici obișnuiam să-mi beau cafeaua dimineața. Mă așez comod pe unul dintre fotoli și picioarele mi le așez pe măsuță, în fața mea pot spune că am cea mai frumoasă priveliște din lume ,frumoasa mea rozalie stă pe balconul vecin citind dintr-o carte ,drace sper să nu ma observe mai ales în ce hal sunt. E așa de gingașă încât iți vine să o mănânci, nu-ti poți lua ochi de la ea e așa perfectă gesturile ,gândurile glasul înfățișarea totul e perfect la ea. Dintr-o dată o văd cum își ridică privirea iar ochi noștri se întâlnesc, Doamne acel verde ca smaraldul îmi provoacă fiori pe știrea spinări. Se uită atât de intens la mine încât m-am înroșit la față cred ca și observat pentru că zâmbește în colțul guri, încerc să-mi las privirea în jos deși sunt înnebunit după ochii săi, o pot auzi cum râde ,sunt un pămpălău m-am făcut singur de râs când îmi ridic privirea iar spre ea aceasta nu mai era ,cred ca s-a plictisit să râdă de mine și a plecat. Îmi dau o palmă zdravănă peste frunte pentru prostia pe care am facut-o eu bărbat în toată firea să mă să mă pierd așa în privirea unei simple femei.

***

- Sasuke ieși afară dacă nu bunicul îți va face testamentul.

- Nu ies să îl facă voi lăsa toată averea lui Sparki; După ce am zis asta Itachi a dat cu pumnul în ușă.

- Cum adică iți lași toată averea potăi ăleia.

- Potaia aia are mai mult creier ca tine; îi zic nervos dând și eu cu pumnul în ușă.

- Păi și potaia aia are leacul pentru fața ta? Nu mai stau pe gânduri și deschid imediat ușa unde îl văd pe Itachi că stă zâmbăreț.

- Ce leac? Îl întreb suspicios ,acesta zâmbește și bagă mâna în buzunar căutând ceva ,dacă scoate vro vietate o să io bag pe gât ,până la urmă e Itachi mă aștept la orice.

- Ști ce e ăsta; spune și îmi flutură prin fața ochilor un fel de borcanel de culoare crem.

- Cei ăsta? Îl întreb nedumerit uitându-ma la obiectul pe care Itachi mi la pus în palme, acesta oftează și își dă o palmă peste față.

- Ai avut la iubite câte fire de păr am eu în cap și nu recunoști un fond de ten când îl vezi?

- Te referi la gletul ăla pe care și-l pun ele pe față.

- Da creier de pasăre, m-am sacrificat pentru tine și l-am ciordit de la unele din cuceririle mele; zise acesta mândru, eu mă uit suspicios la el ridicând dintr-o sprânceană, acesta imediat a început să se fâstâcească, așa că mă uit mai intens le el.

- Bine ,bine l-am luat din camera Wandei mulțumit.

Dau din cap în semn aprobator și încep să râd ca un nebun dacă află Wanda nu o să mai mâncând o săptămână. Mă duc la baie și mă chinui să-mi astup vânătăile dar e tare greu trebuie să-l inting pe toată fața ne sărind niciun loc la final rezultatul era cel dorit vânătaie nu se mai cunoșteau așa de rău, doar dacă te uitai atent puteai să observi o mică pată.

Întors la mine în cameră încep să mă pregătesc pentru petrecerea din seara asta unde sigur mă voi plictisi de moarte. Îmi aleg o pereche de blugi negri asortați cu o curea și ca să nu-mi facă bunicul capul calendar îmi i-au o cămașă albă asortată cu o cravată roșie iar în picioare optez pentru o pereche de adidasi albi ,nu am mai văzut de mult atâta eleganță mă uimesc și pe mine la cât sunt de elegant, mă dau cu un parfum și sunt gata ,exact la timp vocea bunicul se aude tare și clar ne cheamă să plecăm.

În mașină am avut parte de un discurs ,,emoțional" în care bunicul a introdus tot ce nu avem voie să facem adică nimic cred că voi sta lipit de un scaun toată seara. Ajunși la destinație pășesc ușor pe covorul roșu din fața restaurantului ,bunicul e în față pășind mândru și impunător în timp ce eu și Itachi ne holbam la ,,micul" restaurant din fața noastră.

- Se ține o nuntă; întreabă Itachi intrând pe ușă.

- Cred că e o înmormântare; îi răspund făcândul să râdă în timp ce intru și eu în încăpere. Când intrăm înăuntru ne primește cu zâmbetul pe buze un bărbat învârsta care are trăsăturile ca a lui Nenji. În boxe se aude clar cum cineva ne prezintă oaspeților care sunt prezenți în sală.

- Doamnelor și domnilor în aplauzele dumneavoastră familia Uchiha, stimatul domn Madara Uchiha și băieți care cu siguranță frang inimile fetelor Uchiha Itachi și mezinul familie Uchiha Sasuke.

- Bine te-am găsit Hiashi!

- Madara vulpoi bătrân bine ai venit; Cei doi bătrâni dau noroc și se îmbrățișează. Îl salutăm și eu cu Itachi pe bătrân din dăm noroc cu el apoi ne îndreptăm spre o masă liberă. Sa vezi ce o să mă plictisesc în seara asta.

- Doamnelor și domnilor sunt onorat să vă prezint familia Haruno.
Domnul Orochimaru și frumoasa sa soție Tsunade. Alături de ei se află și stimatul lor nepot Sasori Haruno. Și să nu uităm de floarea cea mai frumoasă mândria familiei Haruno domnișoara Sakura Haruno.

Nu cred cât noroc să am mă?