Capitolul 33

1.3K 48 5
                                        

  Marck pov...

  Ma trezesc intr-o camera de spital cu o durere foarte mare de cap. Incerc sa imi aduc aminte ce s-a intamplat dar totul e in zadar. Stiu ca eram cu Sofi si atat.

  Usa salonului meu se deschide si pe ea intra mama si tatal meu.
 
  – Doamne,Slava Cerului ca esti bine! spune mama si ma strange cu putere in brate.

– Fiule,tu sti cat ne-ai speriat? intreaba tata,dupa care ma imbratisaza si el.

  – Mama,tata,ce s-a intamplat? De ce sunt aici? intreb eu.

– Nu iti aduci aminte? A fost un accident. Tu si Sofia erati pe motor si...  *dar nu o las sa termine ca...

– Sofi?! Ea unde e? intreb eu.

  – E bine, nimic grav. spune tata.

  – Pot sa o vad? intreb eu

  – Nu fiule. Trebuie sa ramai in pat. Sofi are un picior fracturat,nimic grav. spune mama

  Eu ma las pe perna nu foarte comoda si adorm instant.

  Sofi pov...

  Nu stiu ce s-a inamplat. Ma doare capul si nu mai spun cât de tare ma doare picioarul drept de la genunghi in jos. Eram cu Mark pe motor si... Atat! Negru complet. Poate a fost un accident. Daca a fost asta inseamna ca nici Marck nu e bine. El unde e?

   Usa salonului meu se deschide si sper sa fie Marck. Dar era mama, tata,Aron si Adella.

– Sofi!! striga Adella si ma imbratiseaza strans.

– Scumpo esti bine? ma intreama mama.

  – Da mama,sunt bine. Dar ce s-a intamplat? intreb eu.

– Un accident scumpo. spune tata

– Marck? intreb eu pentru a afla daca el e bine.

– E bine,e in alt salon si el nu are aproape nimic. spune mama

– Aproape? intreb ridicad o spranceana.

– Cateva vanatai,zgarieturi. O lovitura la cap. Dar nu-i nimic grav. spune tata

– Bine! Dar cand pot iesi din locul asta? Stiti ca urasc spitalele. spun eu

– Nu stim inca scumpo. Vedem. spune mama

Eu ma intind si sper sa nu stau prea mult in locul asta.

    ***
  Imi deschid ochii si imi dau seama ca am adormit. Imi intorc privirea si pe scaunul de langa patul meu e Marck.

  – Imi pare rau! spune Marck

– Pentru?

– Din cauza mea suntem aici.

– Da,dar...

– Dar ,e si vina ta. spune Marck si ma incrunt usor.

– A mea?

– Da,ti-am spus sa nu ma mai strangi.

– E vina ta,ti-am spus ca imi este frica. spun eu

– Adica dai vina pe mine? intreba Marck nervos

– Cam... Da! spun eu

Marck se ridica nervos de pe scaun si pleca.

  Ne-am despartit?

  O luna mai tarziu...

  Da,ne-am despartit. Am iesit din spital si de atunci ne comportam ca doi straini. Nu ne mai salutam,nu ne mai privim,si daca o facem acele priviri sunt pline de ură.

   Adella m-a ajutat mult dar,nu o sa il uit pe Marck niciodata.
  Prietenia mea cu Sebastian a continuat si cred ca si el m-a ajutat. Observ ca ma priveste intr-un anume fel si nu vreau sa il ranesc,dar eu l-am iubit,il iubesc si il voi iubii mereu pe Marck. Trebuia sa spun ca acel accident a fost din vina mea. Acum... E numai vina mea!

 

   Acest capitol este mai scurt,dar trebuia sa postez ceva si nu prea am timp acum.
  Va iubesc!❤

Reborn In Bad LoveUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum