Marck pov...
Ma trezesc intr-o camera de spital cu o durere foarte mare de cap. Incerc sa imi aduc aminte ce s-a intamplat dar totul e in zadar. Stiu ca eram cu Sofi si atat.
Usa salonului meu se deschide si pe ea intra mama si tatal meu.
– Doamne,Slava Cerului ca esti bine! spune mama si ma strange cu putere in brate.– Fiule,tu sti cat ne-ai speriat? intreaba tata,dupa care ma imbratisaza si el.
– Mama,tata,ce s-a intamplat? De ce sunt aici? intreb eu.
– Nu iti aduci aminte? A fost un accident. Tu si Sofia erati pe motor si... *dar nu o las sa termine ca...
– Sofi?! Ea unde e? intreb eu.
– E bine, nimic grav. spune tata.
– Pot sa o vad? intreb eu
– Nu fiule. Trebuie sa ramai in pat. Sofi are un picior fracturat,nimic grav. spune mama
Eu ma las pe perna nu foarte comoda si adorm instant.
Sofi pov...
Nu stiu ce s-a inamplat. Ma doare capul si nu mai spun cât de tare ma doare picioarul drept de la genunghi in jos. Eram cu Mark pe motor si... Atat! Negru complet. Poate a fost un accident. Daca a fost asta inseamna ca nici Marck nu e bine. El unde e?
Usa salonului meu se deschide si sper sa fie Marck. Dar era mama, tata,Aron si Adella.
– Sofi!! striga Adella si ma imbratiseaza strans.
– Scumpo esti bine? ma intreama mama.
– Da mama,sunt bine. Dar ce s-a intamplat? intreb eu.
– Un accident scumpo. spune tata
– Marck? intreb eu pentru a afla daca el e bine.
– E bine,e in alt salon si el nu are aproape nimic. spune mama
– Aproape? intreb ridicad o spranceana.
– Cateva vanatai,zgarieturi. O lovitura la cap. Dar nu-i nimic grav. spune tata
– Bine! Dar cand pot iesi din locul asta? Stiti ca urasc spitalele. spun eu
– Nu stim inca scumpo. Vedem. spune mama
Eu ma intind si sper sa nu stau prea mult in locul asta.
***
Imi deschid ochii si imi dau seama ca am adormit. Imi intorc privirea si pe scaunul de langa patul meu e Marck.– Imi pare rau! spune Marck
– Pentru?
– Din cauza mea suntem aici.
– Da,dar...
– Dar ,e si vina ta. spune Marck si ma incrunt usor.
– A mea?
– Da,ti-am spus sa nu ma mai strangi.
– E vina ta,ti-am spus ca imi este frica. spun eu
– Adica dai vina pe mine? intreba Marck nervos
– Cam... Da! spun eu
Marck se ridica nervos de pe scaun si pleca.
Ne-am despartit?
O luna mai tarziu...
Da,ne-am despartit. Am iesit din spital si de atunci ne comportam ca doi straini. Nu ne mai salutam,nu ne mai privim,si daca o facem acele priviri sunt pline de ură.
Adella m-a ajutat mult dar,nu o sa il uit pe Marck niciodata.
Prietenia mea cu Sebastian a continuat si cred ca si el m-a ajutat. Observ ca ma priveste intr-un anume fel si nu vreau sa il ranesc,dar eu l-am iubit,il iubesc si il voi iubii mereu pe Marck. Trebuia sa spun ca acel accident a fost din vina mea. Acum... E numai vina mea!
Acest capitol este mai scurt,dar trebuia sa postez ceva si nu prea am timp acum.
Va iubesc!❤

CITEȘTI
Reborn In Bad Love
RomanceMarck Dreams,noul venit în liceu i-a dat bătăi de cap inocentei Sofia Thomson. El era dispus să facă orice pentru a da bine în fața prietenilor săi,chiar si sa ia puritatea unei fete. Ea nu avea idee de ce îi se întâmpla. Ea se îndrăgostise de el...