Reborn In Bad Love

Capitolul 106

Sofi pov...

      Imediat ce am terminat discuția cu mama m-am întors în sufragerie. Spre surprinderea mea acolo erau doar Marck si Asher.
Amândoi erau foarte încordați însă cum am intrat în cameră își întorc privirile spre mine. Marck părea foarte nervos. Doar nu... Nu are cum. Asher nu ar fi atât de prost încât să îi spună despre acel sărut nenorocit.

– Îmi pare rău! șoptește Asher, iar Marck vine spre mine.

– Ce se...? încerc să vorbesc dar Marck îmi apucă încheietura.

– Noi doi trebuie să vorbim! Acum! spune nervos si ma trage după el afară. Închide ușa în urma lui si îmi aruncă o privire urâtă pe care o puteam deschidea chiar și prin lumina slabă.

– Nu este cum crezi tu. este primul lucru pe care îl scot pe gură.

– Atunci cum e? De ce nu mi-ai spus tu asta? întreabă evident încercând să nu țipe.

– Eu.. nu stiu. Mi-a fost frică să... încerc să vorbesc dar îmi întrerupe vorbele.

– Adică eu plec pentru o săptămână si tu ma înșeli? întreabă pe un ton dur și răstit,iar eu îmi maresc ochii pentru că a putut spune așa ceva.

– Nu te-am înșelat! Nu as face niciodată asta. încerc să îi explic.

– Atunci ce ai făcut? întreabă cu o voce rece, ce îmi îngheța sângele în vene.

– L-am respins... mormăi si îmi apucă brusc fata in palme obligându-mă să îl privesc în ochi.

– Dacă tu l-ai respectiv atunci de ce nu mi-ai spus de sărutul asta?

– E complicat. spun începând să îmi retrag fata din mâinile lui,dar mă trace si mai aproape de el.

– Oricât de complicat ar fi, voi înțelege. spune si inspir aer adânc.

– Lucrurile mergeau prea bine între noi și pe lângă asta nu am vrut sa pierd un prieten din cauza a ceva atât de nesemnificativ. răspund eu, dar aparent lui Marck nu i-a plăcut răspunsul. Îmi da drumul si face un pas in spate.

– Ai ascuns asta pentru a putea rămâne prietena cu el. Si pe lângă consideri că e ceva nesemnificativ? Eu nu te pot împărți cu altcineva si doar gândul că el te-a atins ma înnebunește! spune răstit.

– Nu asta am vrut sa spun! încerc să îmi întorc cuvintele.

– Sti ceva... Nu mai vreau să îți aud scuzele. spune si intra in casă, lasandu-ma în urma.

Îmi duc mâinile la gura si suspin adânc simțind deja ca o sa plâng. Îmi rezem spatele de perete si inspir adânc. Îmi strâng mâinile la piept fiindu-mi frig,dar ne vrând să întru în casă. Ușă se decide si îmi întorc rapid privirea. Îmi inclestez pumnii când îl văd pe Asher ieșind si închizând ușa în urma lui.

– Sofi... încearcă să vorbească, dar nu voiam sa il aud.

– Asta este numai vina ta! țip la el si ii dau o palmă peste fața. Își duce mâna pe obrazul lovit si ma privește uimit.

– Îmi pare rău! Am crezut că ai fost sincera cu el. Eu... începe să vorbească dar mai mult mă enervează.

– Taci dracu' odată! Ai făcut destule. Nu am nevoie de scuzele tale. Nu vreau să te mai văd! spun încercând să nu bufnesc în plâns. Trec pe lângă el si întru în casă. Alerg pe scări până la vechia mea cameră și întru în ea cat de repede pot închizând ușa în urma mea. Îmi rezem capul de ea, iar acela este momentul în care încep să plâng.
I-am spus că este vina lui. Atunci de ce eu mă simt vinovată.  Mă întorc cu spatele la ușa și mă preling pe ușă și îmi strâng genunchii la piept plângând în hohote. E numai vina mea...

– Sofi! Te rog să deschizi ușa! ii aud vocea Adellei si îmi duc mana la încuietoarea ușii pentru ca ușa sa fie imposibil de deschis. Nu voiam să vorbesc cu nimeni acum, mai ales cu ea după ce mi-a spus să fiu sinceră cu Marck, iar eu nu am ascultat-o.

– Vreau sa fiu singură. spun si ma ridic doar pentru a merge spre pat.

– Marck mi-a spus ce s-a întâmplat. spune si iau o pernă pe care o strâng în brațe.

– Te rog să ma lași în pace. spun si ma întind atunci când nu mai aud nimic.

Marck pov...

Nu pot să cred că mi-a făcut asta. Am plecat având încredere necondiționata în ea si pe lângă asta nici nu mi-a spus ce s-a întâmplat. A trebuit să aflu din altă parte, iar dacă Asher nu mi-ar fi spus nu cred că aș fi aflat vreodată. Dar oare chiar voiam să știu asta? Acum nici nu stiu daca vreau sa fiu înapoi în Londra sau să merg să o strâng în brațe și să îi spun că o iubesc indiferent de ce a făcut.

– Nu vrea să vorbească cu mine. spune Adella nervoasă când intră în bucătărie.

– Si ce vrei să fac? întreb încercând să fiu indiferent.

– Mergi să vorbești cu ea. Dă-i șansa să îți explice. spune si îmi dau ochii peste cap.

– Mi-a explicat deja. A făcut-o pentru a nu-l pierde pe Asher ala. spun trecându-mi nervos mâna prin păr.

– Si pentru că totul era perfect între voi. De ce privești mereu partea rea a lucrurilor? întreabă exasperată.

– Pentru că ea ma face sa nu am încotro. spun scurt, iar Adella oftează.

– Poți să nu mai fugi de problemele tale și să mergi să vorbești cu ea? Gândește-te ca acum s-a încuiat în camera aia si plânge pentru tine si se învinovățește. Lasă orgoliul asta imens al tau cinci minute și vorbește-i. Până la urmă o iubești,nu?

– Normal ca o iubesc!

– Atunci du-te la ea si iart-o de data asta. A greșit dar regretă enorm asta. Nu lăsa un eveniment ca asta să vă îndepărteze. spune si îmi las privirea în jos.

– Dar...

– E decizia ta. mă întrerupe Adella si pleacă pur si simplu.

Cred că are dreptate. Sunt supărat pe ea ca mi-a ascuns asta, dar nici nu vreau o las lucrurile așa. O iubesc prea mult.

Sofi pov...

După ce mă opresc din plâns mă ridic din pat și îmi duc mana pe frunte din cauza amețelii ce ma cuprinde din cauza plânsului.
Imi trec mâinile prin păr și inspir adânc fiind hotărâtă să merg la Marck vrând să încerc măcar să îmi cer dinou scuze.
Prind mânerul ușii cu o mână, iar cu cealaltă sucesc de încuietoarea uși, după care o deschid. Îmi măresc ochii când îl văd pe Marck în fața ușii,cu mâna ușor ridicata pregătit probabil să bată.

– Marck... spun șoptind si simțind dinou cum ochii mi se umezesc.

Îmi cer scuze de întârziere! <3