Reborn In Bad Love

Capitolul 77

  A doua zi de dimineață mă trezesc lângă Marck. Își petrece destul de mult timp aici si ma bucur enorm Dar așa îmi va fi mai greu să îmi tin gura.

Mă ridic din pat și merg spre baie. Îmi fac rutina rapid si ies din baie într-un prosop pufos.
Mă îmbrac rapid si îmi iau geanta. Voiam să mă plimb prin oraș.

Ies din casă fără știrea cuiva si ma îndrept spre un fast-food. Voiam să iau ceva de mâncare.
Gândurile mele sunt întrerupte de un impact usor.

– Scuze! Eu ... Sofi? întreabă si îmi mijesc ochii pentru a vedea mai bine persoana care vorbea cu mine.

– Sebastian? întreb și eu și zâmbește.

(Sebastian este fostul lui Sofi,iar ei s-au despărțit de ziua lui Sofi acum câțiva ani)

– Dumnezeule,cat de mult te-ai mai schimbat! Îmi spune si ma îmbrățișează. Nu mă așteptam sa ne mai vedem vreodată si mai ales să se comporte așa frumos.

– Pot spune la fel despre tine. spun si îmi dă drumul.

– Vrei sa luăm masa acum? întreabă si in mod normal nu cred că aș fi acceptat dar chiar îmi era foame și să stau cu cineva nu strica.

– Sigur! răspund într-un final si plecăm.

Am ajuns într-un restaurant si luom loc la o masă.

Comandam amândoi câte ceva si așteptam. Era o tăcere apăsătoare pe care Sebastian a spart-o.

– Si cum mai e viața ta? întreabă si ma joc cu degetele pe sub masă.

– Super. Da... E super. A ta? întreb și zâmbește.

– Bine. Da... Plictisitoare momentan.

– Momentan? întreb și zâmbetul îi crește.

– Voi merge săptămâna asta într-o mică excursie cu prietenii mei.

– Serios? Unde? întreb curioasă.

– Foarte aproape. La un lac. Vom sta in cabana si plănuim asta de ceva timp. spune si imi maresc ochii. Dacă e vorba despre acelaș loc în care voi merge eu si ceilalți nu va ieși tocmai bine.

– Interesant. spun si mâncarea comandată ajunge.

Începem să mâncăm și să vorbim despre diverse. Mă bucur că nu a adus vorba de viață personală pentru ca ar fi fost ciudat.

După ce am mâncat ne-am ridicat de la masa.

– Sebastian mă bucur că ne-am văzut dar trebuie sa plec. spun si îmi zâmbește.

– Poftim numărul meu. Suna-ma când vrei tu. spune si imi da o hârtie.

– Sigur. Mulțumesc pentru masă. Pa! spun si plec de acolo.

Ajung acasă destul de repede si il vad pe Marck coborând scările.

– Neața! ii spun si ajunge in dreptul meu.

– Neața! Unde ai fost? întreabă si îmi strâng ușor pumnul.

– Am fost să iau masa in oraș. spun eu

– De una singură? întreabă ridicând din umeri.

– Îmm... mormăi si încerc să trec pe lângă el dar mă prinde de mână.

– Iubito,spune-mi ca sunt nebun dar te comporți ciudat. Îmi ascunzi ceva ? întreabă si îmi ridic privirea.

– Nu îți ascund nimic. Sti ca poți avea încredere în mine. ii spun si își arcuieste sprâncenele Dar apoi oftează.

– Stiu. spune si plec de lângă el.

Pe hol dau de Aron,la fel de somnoros ca si Marck.

– Fa-ti bagajul. Mâine plecăm... spune si imi dau ochii peste cap.

– Sigur. spun si ajung în camera mea.

Vreau sa scap de excursia asta pentru a putea pregăti ceva special pentru Marck. Nu mai pot tine mult acest secret.

   Este scurt dar e un fel de "scuze" pentru că a durat atât să postez capitolul anterior.
  Va iubesc si va mulțumesc!🍷