Reborn In Bad Love

Capitolul 89

Sofi pov...

Merg în sufragerie unde erau tot mama si Emma. Mă așez pe un fotoliu si ascultam conversația celor două.
Emma se oprește brusc și se uită la mine.

– Ce este? întreb eu si Marck intră în sufragerie.

– Burtica ta nu se observă deloc? întreabă Emma Dar Marck intervine înalte să răspund.

– Eu nu am observat. spune el si se asează pe celalt fotoliu.

– Pot să văd? întrebă Emma.

– Sigur... spun ușor nesigură.
Mama se ridică de pe canapea,iar Emma îmi face semn să mă întind.

– Ridica-ti bluza. Mă îndeamnă si rac in tocmai,uitand de semnele de pe abdomenul meu. Emma își mărește ochii si se uita la Marck,care avea același zâmbet inocent.

– Ups! spune Marck

– Marckus Fernandez Dreams,tu vezi ce i-ai făcut? întrebă Emma si eu încep să râd.

– L-a luat valul. spun eu si Emma își dă ochii peste cap.

– Tot pe mine? întrebă Marck si își ridică tricoul,arătând zgârieturile făcute de mine.

– Sofia Isabella Thomson! Ce i-ai făcut? întreabă mama folosindu-mi tot numele.

– Scuze. spun eu

– Bine,sunteti doi nebuni. Acum lasa-ma să verific. spune Emma si apasă cu grijă pe partea inferioară a abdomenului meu,apoi pe cea superioară. 

– Totul bine? între eu

– Pentru o lună e cam mică. spune Emma.

– Si e grav? întreb speriată.

– Nu cred. Nu e o diferență foarte mare. spune si imi trage bluza.

– Cred că trebuie să grăbești vizita aia la doctor. spune mama.

– Nu vreau să vadă și doctorul ce mi-a făcut Marck. spun si Marck chicoteste.

– Doctorul ala vede mult mai multe. spune mama.
Nu știam ce să fac. Îmi era frică de răspuns. Nu voiam să aud că puiul meu nu este bine.
  Îmi strâng genunchii la piept si stau ghemuită într-un colț al canapelei.

Marck vine lângă mine si ma strânge în brațe, tinandu-mă la pieptul său.

– Va fi bine,iubito. mă încurajează el.

– Sper... mormăi eu.

– Îmi pare rău pentru că te-am speriat draga. spune Emma.

– Nu-i nimic. Cred că este mai bine ca mi-ai atras atenția în legătură cu asta. spun eu.

– Hai sa mănânci si sa te liniștești. Nu ai mâncat nimic. spune Marck.

– Nu îmi e foame. mormăi eu

– Scumpo,trebuie să mănânci. Nici aseară nu ai prea mâncat. spune mama.

– Orice mâncare văd îmi face greață. spun eu si îmi rezem capul de genunchi.

– Asta nu e bine. spune Emma.

– Mamă,nu o mai speria. spune Marck mangaindu-mi spatele.

– Nu vreau sa fac asta dragule,dar trebuie sa știe. spune ea si Marck oftează.

– Mă scuzați,nu mă simt bine. spun eu si plec de lângă ei.

Urc sus și vreau să mă întind în pat dar o greață oribilă își face apariția fug la baie si dau afară puținul pe care l-am mâncat aseară. Mă ridic cu greu de jos si ma spăl pe față. Ies din baie tinandu-ma de perete si când ies din baie sint ca nu mai am pic de putere. În acel moment cad si totul devine negru.

Marck pov...

M-am hotărât să merg după Sofi simțind că îi s-a întâmplat ceva. Am simțit că o să mor când o văd leșinata pe podea. Alerg spre ea si cad în genunchi încercând să o trezesc.

– Iubito! Iubito! Iubiți,trezeste-te te rog! încep să urlu dar nu dădea nici un semn că s-ar trezii.

O ridic în brațe și cobor scările. Când mama si Mira ma vad se ridică și încep să se panicheze.

– Ce ii s-a întâmplat?! întrebă Mira panicată peste limite.

– Nu stiu! Am găsit-o așa. spun si mama deschide ușa și ies afară ducand-o pe Sofi la mașină. Intra si mama si Mira,mama stand in fața lângă mine,iar Mira pe bancheta din spate tinandu-i capul lui Sofi.

– Accelerează! spune Mira si fac in tocmai.  Ajungem la cel mai apropiat spital si o scot pe Sofi din mașină. Cum inserăm în spital doamna de la recepție chiama o traga ce o ia pe Sofi.
Vreau sa întru cu ea dar doctorul nu mi-a permis așa că am așteptat pe hol.

– Va fi bine! ma încurajează mama si îmi mângâie spatele,d ar nu îi spun nimic.
  După aproape o oră doctorul iese.

– Este bine? îl întreb pe toctor.

– Momentan,da. spune aceasta si îmi încrunt sprâncenele.

– Cum adică momentan? întrebă Mira.

– Mă scuzați,dar cine întrebă? întrebă doctorul.

– Dumnezeule... Eu sunt Mirabella,mama ei,el este Marck,iubitul ei si ea este Emma mama lui. Poți să spui odată ce are frica mea? rabufneste Mira nervoasă.

– Sofia nu poate duce sarcina. Va trebuii sa avorteze.  spune doctorul si mi se taie respirația. Mama ma îmbrățișează strâns încercând să mă liniștească Dar nu mergea.

– Cum adică? De ce? Nu se poate face nimic? întreb eu devastat.

– Corpul ei este prea firav si slăbit. O sarcină e prea mult pentru ea. Singura șansă ca ea să trăiască este să avorteze. Dacă nu va face asta asta exista inca doua scenarii. spune doctorul.

– Care sunt alea? întrebă Mira temătoare si cu lacrimi în ochi.

– Ori va pierde sarcina pe parcurs,ori va reusii sa nască dar ea va murii. spune doctorul si atunci rabufnesc.

– Cum poți să o spui cu atâta ușurință? strig la el,dar mama ma tine.

– Calmați-vă! îmi spune doctorul.

– Cum sa ma calmez? Dacă eu îți spun că îți va muri ori soția,ori copilul tu cum te-ai simți? strig la el cu lacrimi în ochi

–  Îmi pare rău! spune doctorul ai da sa place.

– Vreau sa o vad. strig după el

– Momentan nu se poate. spune si pleaca.

Mă asez pe scaun si îmi sprijin capul în palme.

– Îmi pare atât de rău scumpule. Îmi spune mama.

– Nu vreau să îi pierd. spun si mama ma îmbrățișează strâns.

– Va fi bine! spune mama dar eu nu consider asta.

– Mira,imi pare rău! ii spun mami lui Sofi si ma îmbrățișează

– Nu e vina ta scumpule. spune cu lacrimi în ochi.

Nu voi suporta să îi pierd pe niciunul.