Reborn In Bad Love

Capitolul 91

  Sofi pov...

Mă trezesc cu o durere de cap apăsătoare. Îmi duc mâna pe frunte si oftez zgomotos. Mă ridic în capul oaselor si îmi duc mana pe abdomen ca în fiecare dimineață.

În camera mea intră asistenta care are grijă de mine. Avea ca de obicei o tavă cu mâncare fără gust si o băutură cu proteine cu un gust oribil.

– Bună dimineața! mă salută si lasă tava pe pat.

– Bună dimineața! o salut înapoi si privesc dezgustată mâncarea din fața mea.

– Stiu ca nu e bună. spune ea si ii zâmbesc.

– Este înregula. Mulțumesc! spun si îmi zâmbește. Când se îndreaptă spre ușa îmi strâng ușor pumnul si o opresc.

– Stai! Marck este pe hol? o întreb și își arcuieste sprâncenele.

– Cine? întrebă si oftez.

– Băiatul acela înalt,brunet,cu ochii verzi care vine aici tot timpul. îl descriu eu si își mărește ochii.

– Da,este aici. Dormea... spune ușor tristă și oftez.

– Când se trezește ii poți spune să vina aici? Te rog! o rog eu si îmi zâmbește prietenește.

– Sigur! spune si iese pe ușă.

Trag tava mai aproape de mine si încep să amestece în ea trăgând de timp înainte să mănânc. As mânca altceva,ceva care să aibă si gust.
Încep să mănânc si sa beau sucul,incercand să termin cât mai repede.
Când am terminat,trebuia să aștept să vină asistenta să ia tava, dar parca nu aveam stare.

Mă ridic din pat și ma clatin ușor. Trag adânc aer în piept si răsuflu atunci când amețeala dispare. Zâmbesc când observ că mă simt bine si ridic tava de pe pat. Ies pe ușă și mă uit pe hol. În capătul holului erau niște persoane,banuiesc ca si Marck așa că merg în cealaltă direcție.

Ma uitam in jurul meu pentru că nu știam unde să mă duc,pana dau de asistenta.

– De ce nu ești în pat? ma întreba si vine rapid spre mine.

– Mă vrut să vă ajut. spun si ii întind tava.

– Mulțumesc! Acum hai sa te duc înapoi.

– Nu este nevoie. Duceți tava unde trebuie si ma întorc singura in camera. spun si îmi zâmbește.

– Bine. Dar să nu faci vreo prostie. spune si aprob din cap după care pleacă.

Mă întorc și când ajung în fața ușii de la camera mea oftez,chiar nu aveam chef de camera asta si daca prețul este alta injecție dureroasă cu calmant,atunci așa să fie.

Merg spre acel grup de oameni si încercăm să îi analizez pe fiecare pentru a fi sigura ca sunt cunoscuții mei.

Maresc pasul atunci când îi văd pe Adella,Aron,Abby,Darck si Marck.   Marck stătea pe un scaun, cel mai probabil dormea.
Ajung aproape de ei și vin toți spre mine,vu excepția somnorosului meu.

– Sofi! Ce crezi că faci? întrebă Aron

– Taci ai îmbrățișează-ma! spun si toți mă iau în brațe. Îmi era dor de asta,ma simțeam perfect. De ce încă sunt aici.

– Mergi în pat! spune Adella.

– Lasă-ma puțin. spune si plec de lângă ei. Mă las pe vine în fața lui Marck si ii mângâi fața.

– E distrus. spune Darck si o lacrimă îmi cade pe obraz. Mă simt atât de vinovată pentru că el este aici.
Îmi măresc ochii când văd că Marck ii deschide pe ai lui. Își ridică cu greu capul si geme înfundat de la somnul neplăcut.

Ii iau mâinile într-ale mele și își lasa dinou privirea în jos,de data asta pe mine.

– Visez? întreabă cu o voce răgușita ai chicotesc.

– Nu,nu visezi. spun si se lasă în genunchi lângă mine îmbrățișând-mă de parcă îi era frică să nu mă rănească.

– Ești bine! mormăi si îmi mângâie spatele.

– Mai bine ca niciodată. spun si il sărut scurt.

– Mi-e dor de tine. spune Marck privindu-ma în ochi.

– Sunt aici. Totul e bine. spun si ma îmbrățișează iar.

– Domnișoară,ce căutați dinou aici? aud si îmi întorc privirea doar ca să dau de fața celui ce m-a injectat ieri.

– Nu face nimic rău. Se simte bine. O voi duce eu înapoi. spune Marck.

– Acum! spune acel bărbat cu fața acra,iar Marck se ridică,ajutandu-ma si pe mine.

– Hai... mormăi si ma duce in camera mea.

– Te iubesc! spun si il sărut apăsat. Mă îndepărtez si brusc o amețeala îmi pătrunde corpul. Mă sprijin de perete ai trag adânc aer în piept.

– Iubito,esti bine? întreabă Marck îngrijorat. Îl privesc o ultimă data înainte ca totul să devină negru si sa cad în brațele lui.