Reborn In Bad Love

Capitolul 83

  Marck pov...

Încă ard de nervi Dar pentru Sofi încerc să mă liniștesc. Când am vazut cum a aruncat -o în lac am simțit că o să mor. Putea să omoare cele mai importante ființe din viața mea. L-aș fi omorât pe loc dar nu-mi permit să ajung la închisoare.

După ce mă schimb de haine ies din cameră,iar lângă ușă era Sofi. Stătea rezemată de perete si se juca cu degetele ei.

– Îți mai e frig? o întreb și își întoarce privirea spre mine.

– Puțin. Ție? mă întreabă si clatin din cap în semn dezaprobator.

– Haide la ceilalți. spun si o iau de mâna.

Când ajungem în sufragerie ceilalți stăteau si se uitau la noi.

– Îmi pare rău pentru seara asta. spune Sofi

– Nu e vina ta. Nu e vina niciunuia. Sebastian era beat. spune Aron

– Si prot... mormăi eu

– Haideți să trecem peste asta. spune Adella si mai bea un pahar de vin.

– Bine,iubito! Ajunge cu băutura. spune Aron si ii ia paharul din mașină.

Sofi pov...

– Nu... spune si se întinde peste Aron după pahar. Eu ii sar în ajutor lui Aron luând paharul si indeparandu-ma.

– Gata,vrei si tu sa bei? întreabă Adella râzând.

– În nici un caz. Dar Aron are dreptate. Îți ajunge. spun eu si Adella se lasă pe spate.

– Sunteți plictisitori. Imi e rău. spune legandu-se.

– Hai la culcare. spune Aron si o ia in brațe ca mai apoi să o după în cameră lor.

– Margem si noi la somn. spune Abby si pleaca împreună cu Darck.

– Mergem si noi? întreabă Marck sar neg din cap.

– Mie nu îmi e somn. Dar tu poți să mergi. Ai avut o noapte grea. spun imbratisandu-l.

– Nu merg fata tine. spune si imi sărută creștetul capului.

– Bine,hai. spun eu si urcam scările.

Ajungem în cameră noastră și ne luăm niste haine lejere.
  Ne întindem în pat și stăteam îmbrățișați. Nu cred că există ceva mai frumos decât să stai lângă persoana iubita.

– Te iubesc! ii aud vocea ușor răgușita a lui Marck.

– Si eu te iubesc! ii spun si il sărut scurt.
Marck ma trage peste el si se ridică în capul oaselor. Îmi țineam picioare în jurul său și mă trage mai aproape.
Începe să mă sărute lent. Buzele noastre erau într-un adevărat război pentru supremație. Își trece mâna prin părul meu și îmi trage capul si mai aproape de el. Îmi duc mâinile după gâtul său pentru a sta cât mai aproape.
Se oprește o secundă pentru a lua amândoi o gură de aer.

– Chiar aveam nevoie de asta. Sa te simt așa aproape... imi spune si imi sărută gâtul.

– Si eu... ii spun respirand secant.

După ce săruturile încetează,ma strânge cu putere în brațe dar totuși tandru.

– Nu stiu ce făceam dacă vi se întâmpla ceva. îmi șoptește trist fără ami da drumul.

– Suntem bine. Vom fi bine. Nici nu trebuie să îți imaginezi viața fără noi. Totul va fi bine. Îți promit. ii spun mangaindu-i protector spatele.

– Iubito,nu îmi poți promite așa ceva. Dar eu îți promit ca voi face orice pentru voi! spune si lacrimile începură să îmi curgă pe obraji. Suspin,iar acela a fost momentul când Marck ma îndepărtează si îmi ia fața în palme.

– Plângi? mă întrebă îngrijorat.

– De fericire. Nu îmi vine să cred cât de norocoasă sunt. Te iubesc enorm și îți mulțumesc pentru tot. Îți mulțumesc că ai fost lângă mine si in cele mai grele momente si ca faci parte din viața mea. ii spun si ma trage dinou în brațele sale. Se lasă pe spate și acum stăteam întinsa pe el.

– Te iubesc! Te iubesc enorm și eu îți mulțumesc! imi spune si fara sa îmi dau seama adorm în brațele sale.

  Un capitol mai trist si dramatic. Scurt... Dar aveam chef să scriu dar inspirație nu. :')