Reborn In Bad Love

Capitolul 102

Sofi pov...

De câteva minute bune mă tot foiesc în pat pentru că nu mă înduram să mă trezesc. Îmi iau telefonul în mână doar pentru a vedea cât este ceasul si oftez când văd că este abia 05:30 dimineața. Mă trântesc în pat și închid ochii însă cum somnul nu avea de gând să vină mă ridic din pat și merg spre bucătărie pentru a îmi face o cafea.

Marck pov...

– Haide fiule! Trezește-te! vocea tatei este primul lucru pe care îl aud si ma ridic din pat sprijinindu-ma în mâini.

– Cât este ceasul? întreb cu o voce răgușita,iar tata își scoate telefonul din buzunarul sacoului pe care îl purta.

– Este deja 06:00 dimineața. La 07:00 trebuie să fim la firmă. spune si ma trântesc înapoi în pat.

– De ce atât de devreme? întreb oftând.

– Nu stiu fiule. Pregătește-te odată. spune si iese din camera mea.

Mă ridic si îmi fac drum spre baie pentru un duș rece care m-a trezit cu totul. Când dușul este gata îmi înfășor un prosop în jurul solurilor si îmi usuc părul cu uscătorul pentru că nu aveam timp să îl las sa se usuce de la sine.
Ies din baie si ma îmbrac cu o pereche de blugi negri si o cămașă simplă,alba. Îmi iau o jachetă pentru că afară părea să fie destul de frig si îmi iau o pereche de pantofi negri si ies din cameră după tata.

– Sunt gata. spun scurt.

– Bine. Sa mergem. spune si ieșim din hotel.
Pentru că nu aveam mașină aici si firma este destul de aproape de hotel am mers pe jos.
Pentru că drumul era liniștit mă bătea gândul să o sun pe Sofi dar nu sunt sigur că e trează la ora asta.
Mă fac câțiva pași si aud tonul de apel al telefonului meu. Il scot din buzunarul jachetei si ii vad numele lui Sofi pe ecran. Rămân ușor surprins dar îi răspund.

Conv. Tel.

– Bună dimineața! îi aud vocea destul de vioaie pentru ora asta.

– Bună dimineața și ție! Ce este cu tine la ora asta? o întreb zâmbind.

– Nici eu nu stiu. Sunt trează de aproape o oră. Voi ați plecat deja la firmă? întrebă curioasă.

– Da. Nici eu nu mă așteptam să plecăm așa devreme. spun uitandu-ma la tata.

– Hei! Nu este vina mea. spune tata ridicând mâinile în semn de predare.

– Nu tată... Dar e firma ta. Puteai să alegi ora. spun eu.

– Vin mai mulți oameni. Fi serios. Nu eu am ales. spune râzând.

– Cu siguranță... mormăi eu zâmbind.

– Aveți o conversație aprinsă. spune Sofi chicotind.

– Mie îmi spui. Doamne... Mor de frig. spun simțim cum îmi îngheață mâinile.

– Mergeți pe jos? întrebă Sofi.

– Da. Firma e aproape. spun eu.

– Si de ce nu te-ai îmbrăcat mai gros atunci? întreabă si zâmbesc.

– Pe geam nu părea așa frig.

– Ai nasul roșu. Arăți că un clovn. spune tata amuzat si ii aud râsul lui Sofi, semn că a auzit si ea asta.

– Mulțumesc, tata. spun sarcastic.

– Eu va las. Te iubesc! Sa aveți grijă. spune Sofi.

– Bine. Si eu pe tine. Vom avea. Pa! spun si închid.

După ajungem imediat si la firmă.

Sofi pov...

După ce am vorbit cu Marck am urcat în dormitor si mi-am schimbat hainele. M-am îmbrăcat destul de gros pentru că intradevar este frig.
Îmi iau o pereche de pantaloni negri si o bluză albă. În picioare papucii de casă și imi prind părul într-un coc.
Aranjez patul care era destul de deranjat si ies neavând ce sa fac. Întru în cameră lui Aiden si il vad domin așa că ies și cobor în sufragerie. Nu apuc sa ma așez ca aud soneria.

Merg spre ușa și când o deschid în fața mea era Asher.

– Adella mi-a spus unde stai. începe conversația si ii zâmbesc.

– Este înregula. Intră! spun si ii fac loc,el trecând imediat pe lângă mine.

– Se asează pe canapea si merg în fața lui.

– Drăguț loc. spune si zâmbesc.

– Mulțumesc! Vrei ceva de băut? întreb și neagă din cap.

– Nu,multumesc! Sincer credeam că dormi. Când eram mici nu erai foarte matinală. spune râzând si ma așez lângă el.

– Nici acum nu sunt. Nu stiu ce este cu mine azi. spun zâmbind.

– Mi-a fost dor de tine. spune devenind serios.

– Si mie de tine. Nici nu ai idee cat de dor. spun muscandu-mi buza inferioară. Privirea îi devenea profundă. Mă uit atentă la el. La ochii lui care mă fixau si la felul în care îi se putea observa inima bătând în piept. Îmi ridic dinou privirea la ochii lui si îmi apucă fața brusc tragandu-ma spre el si sărutând-ma apăsat. Rămân blocată o secundă ne putând să procedez ce se întâmplă,insa când o fac îl împing si ma ridic de pe canapea făcând doi pasi in spate, ridicandu-se si el imediat.

– Sof,imi pare rău! Eu doar... începe să vorbească dar privirea îmi era în pământ.

– De ce? mormăi eu.

– Eu... Nu stiu! Bine? Nu stiu de ce am făcut asta. spune si îmi ridic privirea spre ochii lui albaștri care erau complet bulversați.

– Cum nu sti? Eu am un iubit si un copil. spun ușor răstit fără să îmi dau seama că poate îl raneam.

– Îmi pare rău! Mai bine... Mai bine plec. spune si face un pas in spate.

– Da. Mai bine ai pleca. spune si merge spre ușa ieșind imediat fără să mai spună ceva.
Dumnezeule! Cum s-a întâmplat asta si cum îi explic eu asta lui Marck?

Drama... :')