Reborn In Bad Love

Capitolul 115

  Sofi pov...

    Nu am închis un ochi toată noaptea. Gândul că mă voi întoarce la firma și Alexander va fi acolo mă distruge psihic. Nu mi-am putut scoate din cap ceea ce s-a întâmplă, iar în timpul nopții cred că am ieșit din camera de zeci de ori pentru a putea plânge chiar daca încercam să îmi abțin lacrimile îmi era aproape imposibil in unele momente.

  Acum este dimineața, eu și Marck ne-am făcut rutină și suntem gata să plecăm. Nu am vorbit foarte mult in dimineața asta. M-a intrat doar cum mă mai simt și i-am spus că sunt bine.

Marck pornește mașina după care tot drumul privesc pierdută pe geam.  Nu voiam să mă mai gândesc la asta dar pur și simplu nu pot.
Nici nu mi-am dat seama când Marck a oprit mașina când am ajuns in fața casei ălor mei pentru a îl lasă pe Aiden.

– Poți sa îl duci tu? Eu rămân în mașina. spun eu, iar Marck iese apoi deschide ușa din spate pentru a îl lua pe Aiden.
Seara trecută am vorbit cu Marck să mergem să îmi iau un telefon nou, dar tot atunci m-a întrebat unde este telefonul meu spart, moment în care m-am panicat și i-am spus că este la firma pe undeva, că l-am ridicat și l-am pus pe biroul meu și l-am uitat. Nu s-a legat cu ce spunem mai înainte dar el nu a spus nimic. Mă rog... Sunt sigură că bănuiește oricum ceva. Dar sper sa nu afle niciodată ce s-a întâmplat.

  ***

Am ajuns la firmă și cum am intrat în clădire mă uit în stânga și în dreapta că nu cumva sa dau de Alexander, deși acum nu avea ce să îmi mai facă pe mement, fiind Marck lângă mine și atâtia oameni în jur.
Răsuflu ușurată atunci când nu îl văd și îmi continui drumul spre lift împreună cu Marck.

– Bună dimineața! ii aud vocea lui Alexander și mă întorc speriata. Îl văd.  Tocmai ce intrase și salută pe toată lumea. Cum poate omul ăsta să pară atât de perfect și de fapt sa fie un jeg de om?

– Iubito, ești bine? ii aud vocea lui Marck și revin la realitate.

– Da. Doar hai odată! spun și îl trag de mână după mine in lift apăsând disperată le butonul de la etajul la care voiam să ajung.

– Hei! Calmează-te! spune Marck, și răsuflu ușurată când văd că ușile liftului se închid înainte că Alexander sa apuce să ia liftul ăsta.

– Scuze. E târziu și mă grăbesc. spun eu.

– Târziu? Am ajuns mai devreme decât de obicei. spune Marck și ridic din umeri.

– Vreau doar sa termin rapid ce am de făcut azi și să merg acasă. spun eu, iar Marck nu mai spune nimic.

Am ajuns la etajul la care Marck trebuia să iasă înaintea mea și deja simțeam că mă panichez știind că urmează să fiu singura.

– Ne vedemai mai târziu. Te iubesc! spune și mă sărută scurt, apoi iese din lift.

Apasă pe butonul de la etajul următor, de data asta într-un mod calm, apoi aștept pur și simplu să ajung în biroul meu.

Ies din lift odată ce ușile lui de deschid și îmi continui drumul. Ajung in locul in care s-a întâmplăt acel eveniment groaznic și niște fiori îmi trec șirea spinării. Telefonul meu nu mai era pe podea, probabil doamnele de servici l-au luat și l-au aruncat. Adică asta sper. Daca l-a luat Alexander are acest la cartela telefonului meu. Nu m-am gândit la asta înainte să fug de el. Eram prea speriată sa stau sa calculez ce urmează să se întâmple. Scutur din cap și întru în biroul meu unde nu era nimeni. Nu îmi spune că fix azi John s-a hotărât să lipsească. Nu mi se poate întâmpla asta și nu am nici cu ce sa îl sun.