Reborn In Bad Love

Capitolul 100

Sofi pov...
Trei luni mai târziu...

Trei luni au trecut de când eu si Marck locuim împreună. Sincera sa fiu au fost cele mai frumoase luni din viața mea cu toate că în ultimele luni am ignorat odihna necesară și am făcut exerciții pentru a revenii la silita de odinioară si din fericire am obținut -o.
Cu micuțul nostru nu avem probleme. Doarme mai tot timpul si este foarte liniștit.
Încă o noutate ar fi nașterea Adellei care a avut loc acum cinci zile și a născut o fetiță absolut superbă.
Revenind la viață mea...
Din păcate în următoarea săptămână va trebuii sa ma descurc singura cu Aiden deoarece Marck trebuie să plece o săptămână în Londra cu tatăl său pentru firma lor de acolo. Încă nu știu cum mă voi descurca dar sunt sigura ca va fi bine.

***
  Pregătesc cafeaua si micul-dejun cât Marck se pregătea. Pun mâncarea pe două farfurii albe si cafeaua în două căni. 

– Arată foarte bine. ii aud vocea lui Marck si zâmbesc.

– Normal ca arată bine. De data asta nu am ars pâinea. spun,iar Marck chicoteste. Ma sărută scurt si se asează la masă în fața mea. Mâncăm repede si ne terminăm cafeaua după care strângem împreună totul ca de obicei.

– Urăsc ca trebuie sa plec. spune si îmi întorc privirea spre el.

– Si eu. Dar nu este decât o săptămână. spun si îmi duc mâinile după gâtul sau.

– Va fi o săptămână lunga... Sigur te descurci? Pot să îi spun tatei ca ai nevoie de mine si... începe să vorbească dar îl întrerup.

– Voi fi bine. Dacă voi avea nevoie de ceva pot imediat sa apelez la mama sau la Emma. Bine? spun si oftează.

– Bine. Dar înainte să plec nu vrei sa "ne jucam" puțin? întreabă cu o voce perversa si începe să îmi sărute gâtul.

– Mi-ar plăcea dar veți pierde avionul. spun si il îndepărtez.

– Când mă întorc nu mai scapi. spune si chicotesc.

– Nici nu îmi doresc asta. spun si ii iau fața în palme sarutandu-l scurt. Auzim un claxon si ne îndreptăm atenția spre acel sunet.

– Trebuie sa fie tata. spune oftând si il iau de mâna.

– Asta înseamnă că trebuie să pleci. spun si mergem împreună spre ușa. Ieșim si il îmbrățișez strâns.

– Ai grija. Te iubesc! spune si ma sărută apăsat.

– Eu voi avea. Sper sa ai si tu. Te iubesc! spun si se îndepărtează de mine. Îl privesc cum intra in masina tatălui său. Îmi face cu mâna înainte ca Somo să pornească si cu asta a plecat. Îmi va fi dor de el dar este doar o săptămână.

Întru înapoi în casă și merg în cameră lui Aiden. Mă apropii de pătuțul lui si ca de obicei doarme. Mă aplec spre el si ii depun un sărut pe frunte,dupa care plec închizând ușa în urma mea.
Merg în sufragerie și mă așez pe canapea neștiind ce sa fac.
O bună sincronizare pentru aceste momente plictisitoare este Adella câte mă sună. Răspund la telefon si il duc la ureche așteptând să spună ce vrea.

– Da..? întreb și îi aud vocea.

– Cred că ești plictisită. spune si ridic o sprânceană.

– Ai un al șaselea simț? întreb și râde.

– Doar când vine vorba de tine. Nu vrei sa vi pe aici? întreabă si oftez.

– Nu stiu ce sa zic... mormăi eu.

– Haide! Oricum nu ai ce sa faci. Îl iei si pe Aiden. spune si cedez.

– Bine. Sigur. De ce nu. spun si ma ridic de pe canapea.

– Bine. Ne vedem. spune si închide.

Nu stiu ce motive are. Ea mereu ar veni singura aici dar mă rog... E Adella si niciodată nu sti ce îi trece prin cap.

Mă îmbrac lejer si merg în cameră lui Aiden. Îl ridic cu grijă să îl îl trezesc și cobor scările. Întru în garaj pentru că acolo este cărucior lui si il așez în așa fel încât să stea si comod. Îl învelesc cu o păturică si ies. Din fericire fosta mea casă este foarte aproape. La o stradă și jumătate distanță. Ajung foarte repede si intru fără sa bat la ușă.

– Bună Sofi! spune Adella si ma îmbrățișează.

– Buna si ție! spun chicotind de reacția ei si il iau pe Aiden din cărucior.

– Buna scumpo! Da-mi-l mie. spune mama si il ia pe Aiden din brațele mele și urcă cu el la etaj.

– Ce a fost asta? întreb și atât spre mama care se îndrepta tot mai mult.

– Eh...nimic. Sti cum e. Am o surpriză. spune si zâmbesc.

– Ce surpriză? întreb curioasă si arata spre ușa de la bucătărie,iar de acolo iese un băiat arătos,cu ochii albaștri și părul castaniu. Era destul de înalt și bine făcut,iar cu toate astea îmi părea foarte cunoscut. Îl priveam cu atenți dar totuși confuză.

– Bună, Sof! spune zâmbind,iar in momentul in care îi văd zâmbetul m-am blocat complet.

– Asher!  spun abia șoptind si îmi duc mâinile la gură,iar lacrimile mi-au apărut în ochi. Se apropie de mine si ma îmbrățișează strâns. Îmbrățișări de care mi-a fost atât de dor.

– Mi-a fost dor de tine. spune si îmi duc mâinile după gâtul său nevenindu-mi sa ii mai dau drumul.

– Si mie de tine! Dar cum de esti aici,acum? întreb șocată si se îndepărtează ușor.

– Sunt aici de ceva timp si m-am gândit să văd dacă mai locuiești aici. spune si ii zâmbesc nevenindu-mi sa cred.

– Credeam că nu o să te mai vad acum nouă ani când ai plecat. spun si ridică din umeri.

– Pai... iată-ma. spune si ma îmbrățișează dinou.

Cine credeți că este acest nou personaj, Asher?

La media Asher.
Nume real: Thomas Doherty