Reborn In Bad Love

Capitolul 97

Sofi pov...

Marck se apropie de Alexander si oftez parcă nevenindu-i să vorbească.

– Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat. Sa sti ca firma asta chiar are nevoie de ajutorul tău și dacă ai ai putea sa treci cu vederea ce s-a întâmplat și să colaborezi cu nou ar fi minunat. spune Marck, iar Alexander zâmbește.

– Nu-i nimic. Cu siguranță voi colabora cu voi. Este o firmă minunată și ar fi păcat să se ducă de râpă. spune si dau amândoi mâna.

În cameră intra mama si tata. Erau foarte agitați probabil din cauza faptului că au întârziat.

– Ne pare rău că am întârziat. Am avut ceva de rezolvat. spune tata.

– Este înregula. Vreau sa semnez actele de colaborare. spune Alexander  iar mama zâmbește.

– Haideți în biroul meu. spune si cei trei,mama,tata si Alexander au ieșit.

– Ai acționat foarte matur, dragule. spune Emma,iar Marck zâmbește.

– Mă mir si eu. spune si radem toți trei.

Acum că firma este oficial salvată pot răsuflă ușurată.

– Acum te duc acasă. spune Marck hotărât.

– Nu prea am chef sa merg acum acasă. spun si isi da ochii peste cap.

– Mi-ai promis. spune scurt

– Nu îmi amintesc să fi pronunțat cuvântul cu "p". spun si Emma intervine.

– Sofi are dreptate. Mai bine mergeți voi în oraș. Staracuța a stat în casă atâta timp. spune si ii zâmbesc inocent lui Marck pentru a accepta.

– Sigur. De ce nu... spune într-un final  si s-ar is sus de bucurie bătând din palme ca un copil mic.

– Strâng eu aici. Voi duceti-va. spune Emma si o îmbrățișez.

– Mulțumesc! Pa, Emma! spun si ies pe ușă odată cu Marck.

Ieșim afară și intrăm în mașină. Marck pornește mașina și bat nerăbdătoare cu palmele în genunchi.

– Si unde mergem? întreb zâmbind,iar Marck chicoteste.

– Nu stiu. Tu unde vrei sa mergem? întrebe si îmi musc buza gânditoare.

– Îmi este cam foame. Mergem să mâncăm ceva? întreb și îmi întorc privirea spre el.

– Sigur. Ai poftă de ceva anume? întreabă si ii zâmbesc.

– De pizza. Sau de paste. Sau... spun si ma opresc când începe să râdă

– Nu cred că avem timp să mergem si la pizzerie si la un restaurant. spune si imi dau ochii peste cap.

– Atunci hai la paste. Pizza o să comandăm când ajungem acasă. spun si intră pe o stradă,unde era restaurantul.

Intrăm si comandam pastele. Am ales paste pentru că pastele sunt preferatele lui Marck si nu a mai mâncat de ceva timp.

***

După ce am mâncat am mers direct acasă pentru că altceva nu aveam ce sa facem.

Ne-am așezat pe canapea si am aprins televizorul. Stăteam sprijinită de Marck si schimbam canalele fără oprite.

– Nu îți place nimic,hă? întrebă sting televizorul.

– Nu este nimic interesant. Vi sus să ne uităm la un film pe net? întreb și aprobă scurt din cap după care ne ridicăm si urcam sus.

Iau laptopul si pun un film ales de Marck si ma ghemuiesc lângă el.
Mâinile noastre erau împreunate,iar eu nu eram concentrată pe film,ci pe Marck.

– Te holbezi. spune scurt si chicotesc.

– Nu mă holbez. Admir. spun si zâmbește.

– Care e diferența? întrebă si ma urc peste el.

– Diferența e ca îmi place ce văd. spun si il sărut tandtru.

***

Este seara,iar ceilalți nu au ajuns acasă. Marck a coborât să îmi aducă ceva de mâncare,iar eu îl aștept cuminte în cameră mea.
Dintr-o dată luminile se sting si tresar. Îmi iau telefonul pentru a aprinde lanterna dar era închis.

–  Superb. mormăi sarcastică si îmi pun telefonul pe pat. Mă ridic si ies din cameră mea. Îmi țin mâinile în fața și le mișc pentru a simți dacă este cava în calea mea. Era beznă. Abia puteam zării ceva. Ajung în dreptul scărilor si ma prind bine de balustrada. Cobor ușor fiecare treaptă cât să nu cad si când termin de coborât mâinile mele ating ceva. Încep să pipăi acel ceva si aud un chicotit.

– Ce crezi ca faci? ii aud vocea lui Marck si ma opresc din pipăit dar mâinile încă sunt pe el.

– Tu erai .. scuze,nu știam ce este. spun si chicotesc si eu.

– De ce nu ai rămas sus? Puteai să cazi pe scări. spune si imi dau ochii peste cap,gest pe care nu îl putea vedea.

– Dar nu am cazut. spun scurt

– Dar puteai. adaugă imediat.

– Taci! Hai in bucătărie. Sunt niste lanterne acolo. spun si ma i-a de mana si mergem pe bâjbâite.

Ajungem în bucătărie și deschid sertarul în care știam că sunt acele lanterne puse de tata si încep să pipăi conținutul. Iau doua lanterne si una i-o dau lui Marck. O prinde si îmi bate în ochi cu ea .

– Termină! spun si fac acelaș gest si începe să râdă.

– Merg sus să îmi iau telefonul. Așteaptă aici. Apoi Mergem la panoul de curent.

Un final de capitol plictisitor si brusc dar....no inspiration. Următorul capitol sare peste 5 luni deci Sofi va naște. Va iubesc!