Reborn In Bad Love

Capitolul 107

  Sofi pov...

Era chiar în fața mea și încă nu îmi pot da seama dacă am înnebunit si mi-l imaginez sau chiar este aici pentru că nu spune nimic.

– Sofi, eu... începe să vorbească dar se oprește brusc când Aron si Adella au urcat scările si au trecut pe lângă noi, Adella aruncandu-i o privire urâtă.

– Vreau sa sti ca îmi cer scuze... dar mă întrerupe.

– Este destul de târziu. Mai bine mergem acasă. Îl iau eu pe Aiden. Tu mergi la mașină. spune si se îndepărtează. Închid ușa camerei si cobor în sufragerie unde nu era nimeni, îmi iau haina pe mine si ies din casă mergând spre mașina așa cum Marck mi-a spus. Urc pe locul din fața vrând să stau lângă el si pur si simplu aștept. Privesc pe geam atunci când îl văd iesind din casă. Vine spre mașina și deschid ușa din spate asezandu-l pe Aiden pe locul lui, iar apoi închide ușa și vine pe locul lui.
Pornește mașina fără să spună nimic,iar eu îmi sprijin capul de geam.
Îl mai priveam din când în când cu coada ochiului neîndurând să îi vorbesc.

Ajungem acasă și ies din mașină imediat ce o oprește. Îl iau pe Aiden si o iau înainte deja temătoare de discuția ce avea sa vina.

Descui ușa și întru după care aprind lumina. Marck intră la câteva secunde după mine si își dă geaca jos, agățănd-o în cuier. Îl duc pe Aiden în camera lui pentru că încă dormea si il așez pe pătuțul sau. Când ies din cameră lui mă lovesc de Marck.

– Scuze! Nu te-am văzut. spun cu privire în pământ și vrând să trec pe lângă el dar îmi prinde încheietura. Îmi ridic privirea uimită spre el si ma trage in brațele sale.

– Aș fi vrut să fi sincera cu mine de la început. Vreau sa fim sinceri unul cu celălalt tot timpul. Primite-mi ca nu-mi vei mai ascunde nimic,niciodata.  spune pe un ton serios si cu o privire ce îmi străpungea si sufletul. Mă îndepărez ușor de el cât să îl pot privi în ochi si inspir adânc.

– Îți promit!  spun cu glasul stins oricât de hotărât as fi vrut să sune dar  eram parcă prea extenuată si rușinată de situație pentru a face asta.

– Bun. Sper sa te ți de cuvânt. spune trecând pe lângă mine si intrând in dormitorul nostru trăgând ușa in urma lui.
Înțeleg că este dezamăgit de mine. Si eu sunt însă nu pot da timpul înapoi.
  Cobor in sufragerie și mă așez pe canapea neștiind ce sa fac pentru că mă simțeam vinovată de fiecare dată când ii întâlneam privirea lui Marck.
  Îmi scot telefonul din buzunar si privesc ceasul care arată ora 22:34. Știam foarte clar că mâine mă voi întoarce la firmă și am nevoie de odihnă dar nu pot adormi acum. Pornesc televizorul doar pentru că liniștea era prea apăsătoare si trag o pătură peste umerii mei. Mă ghemuiesc într-un colț al canapelei si priveam ecranul televizorului fără să fiu atentă la ce derula pe el.

Marck pov...

Stau întins in pat deja de câtva minute,iar Sofi nu a venit. Nici nu stiu daca ar fi cel mai potrivit să merg după ea.
Mă gândesc încontinuu la ceea ce tocmai am aflat si nici nu stiu cum ar trebuii sa reacționez. Vina ii se poate citii in ochii si stiu ca ea nu a vrut asta, dar mi-a ascuns asta. Am nevoie de sinceritate din partea ei si vreau sa înțeleagă asta. O voi ierta,dar nu acum.
 
Dimineața

Sofi pov...

Îmi deschid ochii si dau pătura de pe mine dându-mi seama că am adormit pe canapea îmbrăcată in hainele pe care le purtasem ziua trecută.
Mă ridic buimacă si iau telefonul in mâna care avea bateria aproape descărcată. Mă uit la ceas si era 06:20.  Probabil ar trebuii sa încep să ma pregătesc. Urc scările mai mult dormind si merg ca de obicei prima dată in camera lui Aiden. Probabil trebuie sa o sun pe mama pentru a o întrebă dacă a găsit o bonă într-un timp atât de scurt.
Intru in camera micuțului meu care încă dormea dus spre norocul meu,ceea ce îmi dă timp să mă pregătesc in liniștea de care am nevoie.
Ies din cameră in liniște și întru imediat in camera mea și a lui Marck. Deschid ușor ușa in caz ca Marck încă dormea si fac un pas pentru a intra. Mă opresc brusc când îl văd pe Marck pregătindu-se.  Își închide pe rând nasturii cămășii albe pe care o purta împreună cu o pereche de blugi negri. Ne privim câteva secunde, înainte ca eu să închid ușa in urma mea.