Reborn In Bad Love

Capitolul 76

   ATENȚIE!

VREAU SA VA SPUNEȚI PARERILE SI SA COMUNICAM MAI MULT. NU VREAU DOAR COMENTARII CU "NEXT"! MULȚUMESC !💕

Inima îmi bătea nebunește. Așteptam ca doctorul să îmi spună odată acel răspuns. Dar oare chiar voiam să știu...?
  Gândurile mele se opresc atunci când doctorul se întoarce zâmbind spre mine.

– Felicitări! Sunteți însărcinată! spune si rămân fără cu cuvinte. Un suspin îmi scapă si doctorul îmi întinde un șervețel. Nici nu mi-am dat seama cand am început să plâng.

– Vorbiți serios? întreb într-un final în timp ce îmi șterg lacrimile.

– Nu aș glumi cu așa ceva. spune si imi las capul pe spate.

– Știți de cât timp sunt însărcinată? întreb și si îmi întorc privirea spre el.

– De aproximativ 3 săptămâni. spune si imi vine să mă omor. Marck mereu aducea vorba de prezervativ Dar eu nu... Eu eram convinsa ca daca iau anticoncepționale am scăpat.

– Mulțumesc! Pot să plec? întreb eu

– Nu aveți întrebări? Știți,sunt multe lucruri pe care trebuie să le știți.  îmi spune acesta.

– Vin eu altădată. Acum nu mă simt bine. E o veste bruscă. spun si ma ridic începând să șterg gelul de pe abdomenul meu cu acelaș șervețel pe care l-am folosit pentru ami șterge lacrimile.

– Nu va doriți acest copil? întreabă si strâng ușor șervețelul în pumn.

– Ba da,dar îmi e frică. Nu mă consider pregătită. ii spun eu doctorului ca unui prieten bun.

– La început va fi greu dar te vei obișnui. Si daca tu chiar vrei acest copil va deveni cel mai frumos lucru din viața ta. Totul va fi bine. Îmi răspunde si ma îmbrățișează.

– Va mulțumesc din suflet. Chiar m-ati ajutat. Va pot cere radiografia ? întreb și aprobă din cap.

– Si despre acele întrebări... Chiar nu vrei sa sti nimic? întreabă si neg din cap.

– Lasati-ma o săptămână să îmi revin si voi venii înapoi. Mulțumesc. spun si îmi întinde radiografia.

– Cu placere! O zi buna! spune si ies pe ușă.

Mai privesc o dată mică imagine si ies din clădirea ce mi-a schimbat viața.

Marck pov...

Sofi a plecat fără să anunțe si nu răspunde la telefon. Am început să îmi fac griji pentru ea însă restul spuneau că e bine si ca se va întoarce ea.

– Voi chiar nu va faceți griji? ii întreb pe părinții ei.

– Sofi e fata mare dragule. Se descurca. spune mama ei.

Oftez zgomotos fără ca ea să mă ajute cu ceva. Mă ridic instant când văd că ușa se deschide brusc și pe ea intră Sofi.

– Noi Ti-am spus că e bine. spune tatăl Sofiei si își vede de treabă lui.

Alerg spre Sofi si o ridic în brațe.

– Doamne,tu sti câte griji mi-am făcut? Unde ai fost? o întreb și mă privește ușor gânditoare.

– Am fost să mă plimb prin oraș. spune si trece pe lângă mine

– Unde mai exact? o întreb eu dar ridică din umeri.

– Prin zona. spune scurt si urca scările. Urăsc cand dispare așa și mă lasă fata nici o explicație când știe cât de gelos si protector pot fi câteodată.

Sofi pov...

Încerc să nu stau prin preajma lui Marck un timp pentru a nu-i dezvăluiri noua veste. Nu vreau să îi spun așa. Vreau sa ii spun într-un mod mai special deoarece aceasta este o veste importantă.

  Fara sa vreau privirea îmi cade pe reflexia mea din oglinda. Zâmbesc și îmi duc mâinile pe abdomen. Iau o pernă si mi-o bag in bluza creându-se iluzia de abdomen bombat.

Chicotesc si fac o piruetă.

– Va fi băiat...Da! Poftim? Ești geloasă ca voi fi mamă,oh draga...te rog. încep să vorbesc singura imagindadu-mi un dialog cu o persoană pe care nu o suport.
Tresar când pe ușă intra Marck.

– Ce faci acolo? întreabă zâmbin si scot rapid perna din bluza mea.

– Nimic. spun si arunc perna pe pat.

– Vrei sa ma prefac că nu am văzut nimic? întreabă si zâmbesc ușor jenată.

– Da,te rog! spun si râde.

– Bine... Am venit să îți spun că vom pleca împreună cu Aron, Adella, Darck si Abby la o cabană de lângă un lac săptămână asta pentru două zile pentru a sărbători viitoarea nunta. spune si imi maresc ochii. Deja ma gândeam la copilașul meu și la ce ar putea păți.

– Nu stiu ce sa zic... spun si Marck rămâne nedumerit.

– Dar tu iubești excursiile. spune si imi mușc buza pentru a nu-i spune adevărul.

– Da dar...

– Dar... așteaptă sa continui Dar chiar nu găseam un motiv bun să nu merg.

– Vin dacă îmi promiți ca vei avea grijă de mine. Cu toată ființa ta. Si sa îmi promiți ca nu mi se va întâmpla nimic. ii spun si se încruntă ușor.

– Ești bine? Normal ca voi avea grijă de tine. spune si il iau în brațe fata sa mai spun ceva.

– Mulțumesc! ii spun si ma îndepărtez de el.

Încă mă privea nedumerit. Nu îi puteam spune. Vreau din toată inima să o fac dar nu pot. E ceva poate unic si vreau ca momentul în care îi voi spune sa fie special si de neuitat.

– Iubito,iti e frică de ceva? întreabă si neg din cap.

– Nu,doar ca nu vreau să pățesc ceva. Adică... Se pot întâmpla multe. Si orice ar fi eu nu voi intra in apa. îl anunț acum pentru ca stiu ca băieții au glume proaste cu aruncatul fetelor în apă.

– Bine. Totul va fi bine. Îți promit. spune si ma sărută scurt înainte să plece.

Îmi înconjor mâinile în jurul abdomenului meu și zâmbesc.

– Voi avea grijă de tine cu prețul vieții mele! ii promit micuței ființe din interiorul meu. Nimeni si nimic nu îi va face rău.

SCUZE! Am scris acest capitol de două ori pentru că prima încercare a fost penibilă. Va mulțumesc pentru răbdare.🐝