Asasini cu ochi albaștri - 1.Spionaj si alte belele - În editare

* Ultimul jaf *

*"Spionaj si alte belele" este o carte a căror capitole vor fi originale în totalitate, însă punctul de plecare a fost genialul serial de acțiune din 1997 intitulat "La Femme Nikita", creat de Joel Surnow, pe care vi-l recomand cu tot dragul. La media aveți si trailerul romanului, creat de @qYoioo, căreia îi mulțumesc.

Vă doresc lectură plăcută, dragii mei wattpadieni!*
      
      
       Chiar și cu buzunarele de-a pururi goale, îmi permiteam să visez la bogății. Chiar și fără speranță, îndrăzneam să aștept un miracol. Iar acest miracol, stupid însă atât de adevărat, consta în bani. Și în doar cam atât.

       Banii. Fie ca sunt hârtii verzui sau rozalii, fie ca sunt monezi strălucitoare, aceștia reușesc să domine o lume a condamnaților, reușesc să schimbe oamenii, să distrugă prietenii, relații, să te distrugă pe tine însuți. Ce ai fi capabil să faci pentru un milion de dolari, dragă prietene? Cât de departe ai fi dispus să mergi, cât de intense și dese ar fi minciunile pe care le-ai rosti, cât de mult te-ai schimba? Ai apăsa trăgaciul, știind că doar astfel urmează să primești acest fantastic premiu? Ți-ai spăla sângele de pe cămașă, însă ai fi cu gândul în cu totul altă parte. Ar urma să-ți cumperi încă o sută de cămăși, mai frumoase, mai scumpe, mai comode. Cât valorează viața ta, știi să îmi răspunzi? Dar cea a celui de lângă tine? Le aproximezi oare cam la un milion de dolari, așa, ca prin pur farmec? Ai apăsat trăgaciul, știu că ai făcut-o. Nimicule. Te-ai vândut, te-ai vândut chiar ieftin. Folosește-ți averea mizerabilă pentru a-ți cumpăra un suflet. Dar oh, stai puțin. Asta este imposibil, nu?

Orbităm în jurul unor dorințe imposibile, unor vise incredibile ce ilustrează, atât de fermecator, bogăția. Și la ce bun să ai buzunarele pline, dacă ești al dracului de trist și de singur? Gravităm în jurul speranței zadarnice conform căreia ne vom îmbogăți, chiar peste noapte, dacă este posibil.

Exista oameni care ar distruge orice si care ar ucide pe oricine,pentru a se bucura de comfortul unei vieti fara lipsuri,fara griji.

        Ne dorim sa ne putem permite orice, fara limite,fara masura ,ne dorim sa avem mai mult decat putem duce, si nu ne dam seama ca tocmai aceste iluzii sunt cele care ne rod pe dinauntru,ne ucid incet dar sigur. Ne consuma. Ne seaca de orice putere ce ne-ar putea fi de folos in realizarea unor fapte reale,unor fapte de care am putea fi mandri,lacomia fiind unul din efectele secundare ale puterii.

Niciodata nu iti dai seama cat de pretioasa este simpla libertate,decat in fractiunea de secunda in care o pierzi,si te trezesti fugind haotic de-a lungul unui drum fara intoarcere.

Ne traim viata plictisindu-ne in monotonia acuta a zilelor prin care ne taram,saraci fiind,iar daca ai ghinionul de primi sansa sa schimbi totul,sa o iei de la inceput...realizezi cat de mult iubeai acea monotonie.

In momentul in care primesti mult visata firimitura de putere,nu te mai saturi de ea ,musti din ea pana la ultima farama,sorbi in disperare pana la ultima picatura,dorindu-ti,tanjind dupa mai mult si mai mult,iti doresti ca paharul sa fie fara fund!

Am dat pe gat acel pahar,in scarba ce-i drept, sperand la o viata mai buna, simtind gustul acelei otravi arzandu-mi corzile vocale.

Acum...nu mai pot striga dupa ajutor.Nu mai pot sufla o vorba, intru-cat oricine ar auzi-o si-ar gasi nedreptul sfarsit .

Propriul meu sfarsit incepe intr-o noapte innorata, mohorata si geroasa din Decembrie.Cerul cenusiu plangea nemilos cu lacrimi stelare,amare si inghetate.Oglinzile alunecoase de gheata domneau mandre peste stradutele intunecate,pe care le luasem la picior cu tenisii mei murdari,uzi si nefericiti.