Pe îngâmfat îl cheamă Xander.
★
Insomniile nu îmi erau străine. Am petrecut nopți întregi privind tavanul din vechea mea cameră, încercând să adorm, și credeam că, odată ajunsă la colegiu, lucrurile se vor schimba. Nu s-au schimbat.
–Xander, ieși odată din baie!
Aflasem că pe înfumuratul ăsta îl cheamă Xander Black și că nu trebuia să mă ating de lucrurile lui. Bineînțeles, eu am făcut exact invers și i-am spus să-și bage lucrurile în fund și să mă lase în pace.
–Nu mai țipa! A strigat, iar în cele din urmă a ieșit din baie.
După ce mi-am făcut un duș rapid și să aplic puțin concealer pe cearcănele mele și niște mascara, am îmbrăcat grăbită o pereche de pantaloni negri de trening, împreună cu un tricou de aceeași culoare.
Prinzându-mi părul, am aruncat o ultimă privire în oglindă, asigurându-mă că totul e în ordine și am ieșit din baie, căutându-mi adidașii albi. L-am văzut cu coada ochiului cum mă studia atent.
–Ce-i? M-am rățoit, în timp ce-mi legam șireturile.
–Încă nu-ți știu numele! Îmi aduce la cunoștință.
–Ai nevoie de el pentru momentele în care vrei să mă jignești? Pufnesc amuzată și îmi pun mâinile în sân.
–Cred că ar fi frumos să știu cum se numește noua mea colegă de cameră, enervantă și insuportabilă.
Oh, Doamne! Xander urma să fie o durere de cap pe termen lung.
–Mă cheamă Avril.
Două ore de dans mai târziu, oboseala începuse să se simtă, iar stomacul meu cerea ceva mai consistent decât cafea. Gândul mi-a fugit la bunica, care mereu îmi spunea să nu beau cafea pe stomacul gol. Un oftat nostalgiv mi-a scăpat și am văzut pentru o clipă chipul ei blând.
După ce mi-am luat cafea, m-am așezat la una dintre mesele de afară, aprinzându-mi o țigară. Între timp mi-am scos telefonul din buzunar, trimițându-i un mesaj verișoarei mele mai mici, să văd ce se întâmplă acasă.
–Și eu care credeam ca să te găsesc înconjurată de niște dansatori minune sau ceva!
Vocea lui îngâmfată m-a făcut să ridic privirea din telefon. S-a așezat neinvitat în fața mea, zâmbind arogant.
M-am încruntat. De unde știe ce studiez? Probabil a întrebat la secretariat. Dar atunci, cum de nu-mi știa numele dimineață?
–Hei! Ce s-a întâmplat? Arăți de parcă te-a călcat vreun tren!
Nu, dar aș fi vrut să-l calce pe el unul.
–Tu nu ai treabă? Du-te și bate pe altcineva la cap, Xander!
Îmi doream să fiu singură, dar se pare că nu toate se întâmplă cum vreau eu, mai ales când el e prin preajmă.
–Xander, omule, ce faci? Un roșcat zâmbind a venit la noi, iar eu doar mi-am dat ochii peste cap.
Perfect! Alt idiot!
–Mark-
–Shh! Vorbeam cu domnișoara, Alexander! Îl ceartă acest Mark, nelăsându-l să-și termine propoziția, iar eu nu am putut să nu chicotesc.
–Avril. Răspund, iar Xander se strâmbă când roșcatul îmi prinde mâna să mi-o sărute.
–Mark, dar tu poți să-mi spui-
–Idiotul! Aud vocea lui Xander și zâmbesc amuzată.
–Băiatul care ți-a furat inima! Continuă roșcatul, dar eu îl ignor complet.
–Prefer să nu!
–Tu pierzi! Se apără, încercând să-și păstreze ego-ul intact.
–Nu prea multe. Mormăi plictisită și sting țigara în scrumieră, dar se pare că Xander m-a auzit, deoarece râde în continuare de scena din fața sa.
–Și, Avril, ce studiezi?
–Îți pasă?
–E la dans. Îl informează Xander.
–Frumos! Eu sunt la arte. Răspunde Mark și nu am prevăzut asta.
Brațele lui acoperite de tatuaje, cercei, părul roșu închis. Toate astea îți dau impresia că face parte dintr-o trupă rock, nu că e un afurisit de pictor!
–Și cum ai ajuns să fii prietenă cu Xander?
–Nu suntem prieteni. Doar colegi de cameră. Din păcate.
–Norocosule. Mormăie Mark, supărat.
–Ok, eu am să plec! Spun, când realizez că cei doi nu au de gând s-o facă prea curând.
–Băga-mi-aș! Înjur fără rușine când îmi lovesc degetul mic de colțul patului. Unde naiba sunt cheile?
Am răscolit camera, făcând un dezastru, și tot ce pot să fac este să aștept.
Câteva minute mai târziu, aud ușa. Nu am fost vreodată mai fericită să-l văd!
–Mulțumesc, Doamne!
–Ce s-a întâmplat aici? Ți-ai rupt o unghie? Mă ia peste picior.
–Nu, mi-am pierdut cheile, idiotule!
–Vrei să spui cheile astea? Indică spre cheile ce stăteau agățate de cuier.
–La dracu!
–Știi, o fată nu ar trebui să înjure! Zâmbește ironic.
–Știi ceva? Suge-o, Black! Îi arăt degetul mijlociu și tot ce reușesc să obțin de la el, e doar un râs copios.
Eram la birou, încercând să citesc ceva pentru mâine, când l-am văzut plecând să vorbească la telefon. La scurt timp, brunetul dă buzna în cameră, trântind ușa. Ochii lui erau întunecați, mușchii încordați și dinții încleștați.
–Ești ok? Îl întreb, observând cum se învârte ca un animal sălbatic prins într-o cușcă.
–Sunt bine.
–Nu prea pari!
–Am spus că sunt bine! Urlă, iar eu simt cum mă enervează mai mult decât ar trebui.
–Nu e nevoie să urli la mine, idiotule!
–Atunci stai dracului în banca ta și nu te mai băga!
–Am vrut doar să fiu politicoasă, nu trebuie să fii un nemernic, Black! Țip și ies din cameră, trântind ușa în urma mea.
M-am plimbat prin jurul campusului, în speranța că o să mă mai destind puțin, dar degeaba. Eram la fel de nervoasă.
Deschid ușa, pregătită pentru o altă rundă, dar Xander nu e înăuntru. Mai bine că nemernicul s-a cărat.
Privirea îmi fuge spre ceasul de pe perete, ce indică ora 6 și realizez că sala de dans e încă deschisă. Fără să mai stau pe gânduri, îmi iau geanta și ies trântind ușa după mine.
CITEȘTI
Playing Dirty
Romansa"-Vino cu mine. -Unde? Mă uitam temătoare la mâna sa întinsă. O simțeam ca pe o ispită ce-mi promitea condamnarea. -Contează? Dar eu eram deja condamnată. -Nu."
