Playing Dirty

Capitolul 56.

"Înfumuratul și nesuferitul, Xander Black."
★

–Iubitule, ascultă-mă bine, asta e ultima noastră șansă!

   –Starr...

   –Poți să o faci! Concentrează-te! Îi cuprind fața între palme și îl privesc cât se poate de serioasă.

Trag aer adânc în piept și îmi țin pumnii strânși, cu privirea lipită de brunet.

Examinează atent șirul de sticle din fața lui, de parcă și-ar alege următoarea victimă.

Își îngustează ușor ochii, apoi, în secunda următoare, aruncă cercul roșu direct spre țintă.

–Da! Strig fericită, sărindu-i în brațe. Ai reușit!

Îi cuprind fața și îi umplu obrajii cu săruturi rapide, râzând ca un copil mic.

Xander râde încet și mă prinde mai bine de talie ca să nu alunec din brațele lui.

–Ai avut vreo îndoială? Rânjește, mult prea plin de sine, dar exact asta era unul dintre lucrurile care îmi plăceau la el.

–Niciodată! Zâmbesc.

–Alege-ți premiul, iubito.

Mă întorc spre peretele plin de plușuri și le examinez atent. Erau o grămadă. Îmi mușc ușor buza, încercând să mă decid, până când privirea mi se oprește asupra unui leu. Era complet negru, cu ochi aurii și o expresie aproape prea inteligentă pentru o jucărie.

   –Leul negru.

   –Leul? Întreabă Xander surprins.

   –Mhm! Aprob imediat. E superb și îmi reamintește de Kamari.

   –Iar șobolanul ăla? Oftează el dramatic.

   –E o felină! Îl corectez.

   Xander bufnește amuzat, dar eu eram deja sătulă de rivalitatea lor stupidă.

Pentru că, sincer? Kamari îl ura pe brunet aproape la fel de mult cum Xander îl ura pe el. Și, deși era doar un animal, era suficient de deștept încât să-și dea seama cine îl place și cine nu.

Bine... adevărul era că Kamari nu prea plăcea pe nimeni. Cu excepția lui Klaus.

   –Tot aia! Vocea lui Xander îmi atrage atenția și mă întorc scandalizată spre el.

   –Hei! Protestez ofensată. Tu îmi spui "pisicuță" tot timpul! Îmi strâng brațele la piept și îl privesc așteptând explicații.

   –Leul negru! Se întoarce brusc spre tipul de la tarabă.

   Omul oftează de parcă tocmai îl obligasem să mute munți și îi întinde premiul lui Xander, murmurând un "felicitări" lipsit total de entuziasm înainte să-și întoarcă atenția spre ceilalți copii.

   Brunetul îmi așează plușul în brațe. Doamne... era imens. Aproape cât mine. Dar rânjesc mulțumită și trec pe lângă brunet, strângând la piept jucăria câștigată de acesta.

   –Unde te duci? Chestia aia deja ți-a luat mințile?! Îl aud strigând din urma meu.

   –Ține pasul, Black!

   –Serios?

   În secunda următoare, mâinile lui îmi înconjoară talia și mă opresc brusc din mers.