Playing Dirty

Capitolul 30.

"Klaus."
★

–Auzisem zvonuri că te-ai întors, dar trebuia să văd cu ochii mei.

   –Și ce ai de gând să faci în legătură cu asta? Spun în batjocură, privind cu silă spre el.

   Poate nu era o idee bună să-l provoc, dar nu aveam de gând să mă las călcată în picioare.

   –Mă mir că nu e și prețiosul tău Black prin preajmă!

   –Speriat, Alek? Ar trebui! Îl iau peste picior, rânjind. Oh, n-ai auzit? Toată gașca lui Black e aici!

   –Blufezi!

   –Oare? Nu-mi spune că îți e frică!

   Umbra care i se aprinde în privire spune tot. Nu se bucură de veste și nici n-ar avea de ce. Xander l-ar sfâșia fără să clipească dacă ar pune mâna pe el.

   –Am auzit veștile despre mica ta "protejată".

   –Ce știi tu despre asta? Mă încrunt.

   –Știu că a venit să mă caute.

   –Poftim?

   –Voia să facem un târg. Ea, în schimbul tău.

   –N-ai făcut-o!

   –Ce, crezi că sunt idiot? Normal că nu. Și oricum, ce puteam face cu ea? Era doar o puștoaică, gata să-mi aducă numai probleme. Dar trebuie să recunosc, avea curaj. Chiar credea că așa o să te elibereze.

   Pentru o secundă, inima mi se oprește. Normal că a încercat. Normal că ea ar fi făcut orice pentru mine.

   –Îmi pare rău pentru Ariel, știi că țineam la ea. Am încercat să-i explic, dar n-a vrut să asculte. Încăpățânată, ca afurisita ei verișoară.

   –Ai fost la înmormântare?

   Nu era o idee bună să-mi arăt slăbiciunea, dar aveam nevoie să știu.

   –Da.

   –Cum a fost?

   O rugasem pe bunica să-mi povestească, dar refuzase. "Nu-ți face rău singură", îmi spusese.

   –Simplu. Dar cred că i-ar fi plăcut.

   Zâmbetul lui e gol, apăsat de ceva ce nu mai poate ascunde. În ochii lui, durerea nu e prefăcută. Poate că Alek devenise un nenorocit, dar ținuse la Sara. O protejase chiar și după ce îl trădase. Știam de ce. Îi amintea de sora lui.

   –Știi cum s-a întâmplat? Întreb aproape șoptit.

   Știam deja, dar aveam nevoie să aud.

   –Nu o să-ți facă bine.

   –Lasă-mă pe mine să decid asta!

   –Cielo...

   –Nu-mi spune așa! Izbucnesc. Ai stricat totul, Alek!

   –Îmi pare rău... Murmură, apoi vocea i se rupe într-un fel care mă neliniștește. Nu știu dacă te ajută cu ceva. Dar spune ce ai de spus, Starr. Spune-mi că sunt un nemernic. Spune-mi că e vina mea pentru tot. Pentru cicatricea ta. Pentru ce ai devenit. Spune-mi că mă urăști. Pentru că o văd... în ochii tăi.

   –Ce s-a întâmplat cu tine? Șoptesc, fără aer, lacrimile curgând fără să le pot opri.

   Ceva era greșit. Ceva îl frânsese.