Pentru că nu m-ai lăsat să mă pierd!
★
–Xander!
Glasul lui Bree ne face să tresărim.
–Ce s-a întâmplat?
Panica reapare pe chipul băiatului din fața mea.
–A ieșit din operație.
Aș fi răsuflat ușurată, dar simțeam că mai urmează ceva.
–Cum se simte? Ai vorbit cu doctorul?
–E încă sub efectul anesteziei. Mi s-a cerut să merg în cabinetul medicului care se ocupă de el pentru detalii suplimentare, dar... îmi e frică să merg de una singură.
–Nu-ți face griji, nu ești singură! Încerc să o liniștesc, așezându-mi mâna peste a sa și zâmbindu-i cald.
Nu eram credincioasă, niciunul dintre noi nu cred că era, dar pentru o clipă, speram și încercam să avem credință.
–Bună ziua! Am vorbit mai devreme? Zayn Redd?
–Da,intrați, vă rog! Ne invită doctorul, un bărbat în halat alb, cu privirea blândă, dar serioasă.
Cabinetul mirosea a dezinfectant, iar lumina fluorescentă îi scălda fața într-un ton rece, care îmi accentua și mai mult tensiunea.
–Cum este? Întreabă Bree, vocea ei tremurândă, în timp ce își strânge mâinile.
–A ieșit din operație și este stabil, dar trebuie să vă spun că a trecut printr-o situație foarte gravă. În timpul operației, a intrat în stop cardio-respirator. A trebuit să intervenim imediat și să-l resuscităm.
–Cum adică? Șoptește Bree, aproape sufocată de frică.
–A fost greu, dar este un luptător. A fost nevoie de o intervenție rapidă, dar echipa noastră a reușit să-l readucă la viață.
–Deci e... în regulă? Întreb eu.
–Da, este stabil și nu mai există niciun pericol imediat. Dar trebuie să înțelegeți că recuperarea va fi lentă. În săptămânile următoare, orice complicație poate fi critică. Dacă totul merge bine, îl vom externa în două săptămâni.
Ochii lui Bree sclipesc de ușurare, iar eu simt cum o greutate uriașă mi se ridică de pe umeri.
–Trebuie să fiți puternici pentru el. Trebuie să-i oferiți sprijin și răbdare. Recuperarea nu e doar despre medicamente și proceduri, ci și despre liniștea pe care o poate simți lângă cei dragi.
–Mulțumim! Spune Xander, strangând mâna doctorului.
–Bun. Acum puteți să-l vedeți. Dar vă rog să nu rămâneți mult. Are nevoie de odihnă.
Ajunși în salon, Bree se prăbușește lângă pat, lacrimile curgându-i șiroaie. Zayn are bandaje mari pe abdomen, fața îi e vătămată, dar ochii îi trădează recunoștința. Xander își păstrează expresia rece, ca să nu lase să se vadă durerea care îl încearcă.
–Iubito, te rog nu mai plânge! O roagă Zayn, vorbind răgușit, în timp ce-i mângâie obrazul cu degetul, dar în zadar.
–Shh! Nu încerca să vorbești... Mă bucur că ești bine! Răspunde Bree, privindu-l cu dragoste, așezându-și mâna peste a lui.
Se priveau unul pe celălalt cu intensitate, ca și cum doar ei ar exista... ca și cum pământul se oprise pe loc.
–Mă bucur să văd că ești bine, amice, și că n-ai dat ortul popii! Glumește Xander, dar eu văd durerea ascunsă în ochii săi.
–Nu scapi așa de ușor de mine! Râde Zayn.
–Și eu mă bucur să văd că ești bine, Zayn! Vorbesc, iar șatenul își întoarce privirea spre mine.
–Crezi că te-aș fi lăsat singură cu el? Întreabă cu ironie, făcând aluzie la Xander.
–Mulțumesc pentru încredere, frate!
–Oricând, amice! Îi face cu ochiul, zâmbind.
Șatenul își mută privirea spre iubita lui, ce plângea silențios.
–Black, ce zici de o cafea? Îl întreb, iar brunetul mă privește ciudat.
–Mă inviți în oraș, pisicuțo? Mă ia peste picior, rânjind amuzat, iar eu îmi dau ochii peste cap.
–Atâta vreme cât tu plătești, n-am nici o problemă! Răspund plină de îngâmfare și el mă dezaprobă din cap.
–Joci murdar, pisicuțo!
–Să mergem!
–Cu tine și la capătul lumii aș merge! Râde.
–Deocamdată ai doar 20 de dolari în portofel. Acest "capăt al lumii" înseamnă cafeneaua din campus!
Cei doi porumbei nu-și luau privirile unul de la celălalt, dar îi aud cum chicotesc amuzați.
–Haide! Îl trag de mânecă și strig. Să te faci bine, Zayn!
Ajunși la masa noastră obișnuită, ne comandăm câte o cafea și liniștea să se lase între noi.
–Mulțumesc! Sparge Xander gheața și mă încrunt.
–Pentru?
–Pentru că nu m-ai lăsat să mă pierd!
–Sunt aici pentru tine, Xander, chiar dacă nu vrei să accepți.
–Și îmi pare rău că am vrut să te gonesc, deși mă bucur că nu am reușit.
–Am văzut persoane mult mai înspăimântătoare decât tine. Nu mă sperii așa ușor!
–Mi-aș dori să aflu toate secretele pe care le ascunzi sub masca de înger răzvrătit! Răspunde, iar privirea lui parcă încearcă să pătrundă zidurile pe care le-am ridicat de mult.
–Crede-mă, Xander, numai "înger" nu sunt! Râd cu amar.
–Și de-asta stârnești ceva în mine. Ceva ce vrea să-ți descopere toate secretele.
–De ce? Întreb, iar vocea mea îl trezește la realitate.
–Poftim?
–De ce-ți vrei să mă descoperi? Sunt doar o fată obișnuită.
–Te înșeli, pisicuțo! Nu ești doar o fată obișnuită. Ai luptat pentru visul tău. Și vreau să aflu totul despre tine, pentru că atunci când te privesc, îmi aduc aminte că semeni atât de mult cu ea, dar când privesc mai atent spre sufletul tău, descopăr o lume atât de diferită, și lucrul ăsta mă stârnește să aflu ce te face atât de specială! Să aflu cum de tu reușești să-mi calmezi furtuna, în timp ce ea reușea doar să o întețească. Îți promit, Starr, o să sparg toate zidurile ce-mi stau în cale să te cunosc!
Promisiunea acestuia mă face să înghit în sec. Cumva știam că se va ține de cuvânt.
O parte din mine își dorea să se lase descoperită de el, îmi doream să-i împărtășesc toate păcatele mele. Pe când conștiința mea striga la mine neîncetat, spunându-mi să mă trezesc la realitate, deoarece asta nu e o poveste clișeică de dragoste.
Noi doi nu făceam parte din cine știe ce poveste stupidă, plină de romantism și alte rahaturi.
CITEȘTI
Playing Dirty
Romance"-Vino cu mine. -Unde? Mă uitam temătoare la mâna sa întinsă. O simțeam ca pe o ispită ce-mi promitea condamnarea. -Contează? Dar eu eram deja condamnată. -Nu."
