Playing Dirty

Capitolul 35.

"Aia e jacheta lui Mark?"
★

    
   Drumul până la hotel a fost liniștit, surprinzător de lipsit de alte evenimente neplăcute, de parcă universul decisese, în sfârșit, să ne lase în pace măcar pentru câteva ore.

   –O să fie amuzant, Xander. Haide, nu mai fii așa un catâr! Vocea lui Bree răsună în recepția hotelului, atrăgând câteva priviri curioase.

   Xander își molfăie buzele, vizibil iritat, și îi aruncă o privire tăioasă, deloc prietenoasă. Bree, bineînțeles, nu se lasă intimidată. Insistă să mergem în club, iar el nici nu vrea să audă. Spune că nu sunt pregătită, că am nevoie de odihnă, iar de acolo până la ceartă nu a mai fost decât un pas.

   Și nu pare genul de ceartă care se termină prea curând, mai ales când amândoi sunt la fel de încăpățânați.

   –Bine, mergem! Intervin eu înainte să se omoare din priviri.

Bree aproape că sare pe mine de bucurie, râzând și trăgându-mă într-o îmbrățișare exagerată.

   –Nu. Răspunsul lui Xander vine imediat, rece și categoric.

   –Xander-

   Încearcă Bree să intervină, dar el o oprește din start.

   –Nu mergem nicăieri, Bree. Starr are nevoie de odihnă, nu de o noapte incendiară în club!

   –Las-o pe ea să decidă ce are nevoie.

   Privirile lor cad asupra mea și, pentru o clipă, mi-aș dori sincer să dispar. Dacă spun "da", îl provoc pe Xander. Dacă spun "nu", Bree o să mă tundă în somn, amenințarea e cât se poate de reală în ochii ei.

   –Poate că o noapte în club nu sună chiar atât de rău. Spun, alegând varianta cea mai puțin periculoasă.

   –Așa te vreau! Strigă Bree, triumfătoare.

   Xander nu-și dezlipește privirea de mine. Știu că are dreptate. Nu am nevoie de o ieșire. Dar nici nu vreau ca toți să rămână blocați aici din cauza mea.

   În cele din urmă oftează, cedând. Orgoliul îi e clar zgâriat, mai ales că a pierdut în fața lui Bree, dar nu spune nimic.

   Nu mai apuc să adaug ceva, pentru că Bree mă trage deja după ea, decretând că trebuie să ne pregătim.

   Și cine ar fi crezut că o noapte în club poate cere atâta pregătire?

   –Ce spui de o rochie?

   Se mișcă prin cameră ca un uragan, în timp ce eu stau pe pat, amuzată.

   –Nu vreau să port o rochie.

   –De ce? O să-ți stea uimitor!

   –Poate data viitoare.

   –Fie... Cedează ea într-un final, scormonind prin bagaj după altceva.

   –Și atunci de ce ai luat una după tine, dacă planul era să stăm doar două zile?

   –Îmi place să fiu mereu pregătită.

   –Normal... Murmur, lăsând-o să-și facă de cap.

   După câteva minute, se oprește și mă analizează din cap până-n picioare.

   –Arăți superb!

   –Crezi?

   Maioul negru, simplu și decoltat, împreună cu blugii scurți, nu par cine știe ce alegere pentru un club, dar cizmele roșii, care îmi urcă mult peste genunchi, și geaca în aceeași nuanță schimbă totul. Geaca lui Mark. Sau, mai corect spus, geaca pe care Bree a "împrumutat-o" de la el.