Playing Dirty

Capitolul 24.

"Nu vreau să scap."
★

   Se dă câțiva pași în spate, ochii lui mari, șocați.

–Starr... ce ai făcut?

–Am întâlnit-o pe Lucy într-o seară în Miami. Luca, prietenul de care ți-am povestit, era vărul ei. Au venit împreună să vadă lupta.

   –Ce luptă?

   Inspir adânc, încercând să găsesc curajul pentru ce urma să-i spun.

   –Obișnuiam să iau parte la lupte. După una dintre lupte, m-am dus la bar, încercând să mă adun și să ignor tot ce mă durea. Și atunci ea a apărut. S-a așezat lângă mine de parcă era cel mai normal loc din lume și m-a felicitat. Iar asta m-a enervat. Pentru că nu părea impresionată de violență, părea impresionată de mine.

El rămâne acolo, nemișcat, privirea pierdută, încercând să proceseze fiecare cuvânt.

   –I-am spus că locul ăla nu e pentru oameni ca ea. Dar normal că nu m-a ascultat. Și nu știu cum, dar am rămas. Am stat acolo și am vorbit cu ea. A doua zi a venit iar. Și după aia din nou. Și, fără să-mi dau seama, Lucy nu mai era doar fata de la bar. Era... prietena mea. Și eu am fost cea care i-a făcut cunoștință cu Alek.

Privirea ei speriată mă va urmări pentru totdeauna. Îmi amintesc clar momentul în care a dat buzna la ușa mea.

"–Starr!

–Lucy? Doamne...

Nu apuc să termin. Se aruncă pe mine și mă prinde de tricou cu atâta forță încât materialul se întinde între degetele ei

O privesc îngrozită. E plină de vânătăi, avea tricoul sfâșiat și plin de sânge.

–El... l-am implorat să se oprească, Starr, dar nu a vrut! Nu a vrut...

Îi simt sângele cald pe piele. Pe mine.

–Lucy, ești în siguranță acum. Încearcă să te liniștești. Cine ți-a făcut toate aste?

Nu răspunde imediat. Doar își ridică ușor mâna... și văd. Între degete are o brățară pe care eu o cunoșteam mult prea bine.

–Alek."

–El... mi-a jurat că nu s-a întâmplat nimic. Dar ea... ea a venit la mine, Xander. Hainele îi erau rupte și murdare, avea vânătăi pe tot corpul. Arăta groaznic.

–Ce s-a întâmplat mai departe?

–Nu a trebuit să-mi spună tot. Se vedea. După ce am lăsat-o în grija bunicii mele, am plecat după Alek. Am început să ne certăm, să spargem lucruri, până când l-am convins să mergem undeva mai retras. Chiar și în mașină, cearta a continuat, până când poliția ne-a oprit. Alek... el avea droguri în mașină și m-a băgat pe mine la mijloc. Aia a fost noaptea în care am fost închisă și ultima în care am văzut-o pe Lucy. Câteva luni mai târziu, am aflat că s-a sinucis.

Și până în ziua de astăzi mă condamn pentru tot ce s-a întâmplat. Mă condamn pentru că nu am putut să o ajut și pentru că a trebuit să sufere din cauza greșelilor mele.

–Te rog... spune ceva. Șoptesc, pierdută, vocea tremurând.

–Cicatricea ta.

–Ce-i cu ea?