Playing Dirty

Capitolul 24.

Cât avea să dureze fericirea mea?
★  

Se dă câțiva pași în spate, ochii lui mari, șocați.

   –Starr... ce ai făcut?

   –Alek... el tot vorbea despre o răzbunare. Nu am înțeles niciodată ce se întâmplase. Și sincer... nici nu-mi păsa.

   Îmi strâng mâinile, simt cum inima îmi bate nebunește.

   –Eu... eu am fost cea care i-a dat ideea. I-am spus să se răzbune pe persoana pe care omul ăla o iubea cel mai mult.

   –Tu... tu ce spui?! Izbucnește Xander, fața îi devine albă ca varul.

   –Și asta a făcut! Tu ești Xander. Tu ești cel pe care Alek s-a răzbunat!

   El rămânea acolo, nemișcat, privirea pierdută, încercând să proceseze fiecare cuvânt. Eu, între timp, mă scufundam în regrete, plângând greșelile mele —greșeli pe care încă nu le-am putut ierta niciodată.

   Privirea speriată a lui Lucy mă va urmări pentru totdeauna. Îmi amintesc clar momentul în care a dat buzna la ușa mea:

"–Starr!

–Lucy? Doamne Dumnezeule! Ce s-a întâmplat?

Mă uit îngrozită la ea, neînțelegând ce se petrecea. Era plină de vânătăi, avea tricoul sfâșiat și plin de sânge. Plângea fără oprire, aruncându-se în brațele mele.

–El... l-am implorat să se oprească, Starr, dar nu a vrut! Nu a vrut...

–Lucy, ești în siguranță acum. Încearcă să te liniștești. Cine ți-a făcut toate aste?

–Alek."

   –Am aflat ce făcuse Alek abia câteva ore mai târziu, de la incident. Nu-mi venea să cred, mai ales că eu o cunoșteam pe Lucy.

   –Cum?

   –Da... am mai întâlnit-o, știam cine e. Alek mi-a jurat că nu s-a întâmplat nimic, dar ea... ea a venit la mine. Hainele îi erau rupte și murdare, avea vânătăi pe tot corpul, iar ochii îi erau roșii de la plâns. Arăta groaznic.

   –De ce a venit la tine? Întreabă el, încercând să-și facă curaj.

   –Pentru că eu eram iubita lui Alek! Știa că aveam să o cred. Știa că nu o să las lucrurile în voia sorții și, mai ales... știa că n-am să-l las pe Alek să scape basma curată!

   –Ce s-a întâmplat mai departe?

   –Mi-a povestit cum Alek a abuzat-o... Mi-a mărturisit tot. După ce am lăsat-o în grija bunicii mele, am plecat să-l confrunt pe Alek. Am început să ne certăm, să spargem lucruri, până când l-am convins să mergem undeva mai retras, să vorbim. Undeva unde nu ne priveau toate perechile de ochi. Chiar și în mașină, cearta a continuat, până când poliția ne-a oprit. Alek... el avea droguri în mașină și m-a băgat pe mine la mijloc. Aia a fost noaptea în care am fost închisă și ultima în care am văzut-o pe Lucy. Câteva luni mai târziu, am aflat că s-a sinucis.

   Și până în ziua de astăzi mă condamn pentru tot ce s-a întâmplat. Mă condamn pentru că nu am putut să o ajut și pentru că a trebuit să sufere din cauza greșelilor mele.