Playing Dirty

Capitolul 7.

Poți să-ți deschizi ochii, Starr.
★

Spre deosebire de târfele pe care le aveam în Miami, care erau mai mult dezbrăcate decât îmbrăcate, fata blondă care apare acum în fața noastră purta o salopetă roșie de piele, lungă, perfect mulată pe talia ei de viespe, și ținea un steag mare, verde, în mână.

   Îl țineam strâns pe Xander în brațe. Frica începea să mi se instaleze în stomac, dar corpul lui îmi aducea o căldură ciudată, confortabilă, pe care n-o mai simțisem de mult.

   –Pregătită? Strigă peste muzică, iar tot ce fac e să-mi bag fața în pieptul său și să dau din cap.

   Motocicleta pornește brusc. Xander lua virajele cu putere, continuând să accelereze. Inima începe să bătă cu putere în pieptul meu, iar adrenalina îmi pompa în vene atât de tare, încât capul îmi vâjâia.

   La un moment dat, au început să se audă zgomote ciudate în jurul nostru, cum ar fi sirenele unor vapoare, care m-au făcut să tresar speriată în brațele lui. Mi-am dat seama că eram în port, dar... ce naiba căutam noi tocmai aici?

   –Ține-te bine! Glasul lui Xander mă readuce la realitate.

   Motocicleta prinde și mai multă viteză, dacă ar mai fi fost posibil, iar eu îl strâng speriată, neînțelegând ce se petrece.

   Ce naiba avea de gând, dementul ăsta?

   Când simt că ne desprindem de sol, țipatul meu se amestecă cu vuietul motorului. Impactul cu asfaltul ne face să sărim iar. Pentru o secundă, puteam să jur că ne-am dezechilibrat, dar Xander a redresat cu dibăcie motocicleta la timp.

   O grămadă de aplazue și urlete de fericire au acaparat atmosfera la scurt timp, dându-mi de înțeles că am ajuns la finish. Ochii mei rămân închiși până ce zăresc steluțe colorate peste tot.

   –Poți să-ți deschizi ochii, Starr. Șoptește brunetul.

   –Am murit și am ajuns în iad? Întreb eu, încercând să îmi păstrez vocea calmă.

   –Azi nu e ziua aceea, steluțo! Răspunde el amuzat, iar eu întredeschid ochii.

   Mulțimea parcă era în delir, strigând încontinuu numele lui Xander. Câștigase.

   Răsuflu ușurată și îmi ascund fața în pieptul lui, iar el începe să râdă.

   A durat câteva clipe să-mi revin și știam că asta nu avea să fie ultima oră când iau parte la vreo cursă. Xander m-a ajutat să cobor, aproape dezechilibrându-mă din cauza emoților.

   –Mulțumesc că nu ne-ai omorât!

   –Te-ai îndoit de mine?

   –Chiar mă întrebi asta? Replic, ironică.

   –Ești incredibilă! Mă dezaprobă din cap, dar cu un zâmbet abia vizibil.

   Mă trage după el spre grupul de prieteni, care îl copleșesc cu felicitări entuziaste. Bree îl ia în brațe, aproape sufocându-l, povestindu-i cât de mult urăște cursele.

   –Pentru o secundă am crezut că ai pierdut controlul!

   –Nu scapi atât de repede de mine, albăstrico! Încearcă să o calmeze, dar creola nu se lasă convinsă așa ușor.

   –Mi-ar plăcea să pieri de mână mea, Black, nu din cauza rablei blestemate!

   Și așa a decurs restul serii: Bree nu i-a dat pace lui Xander, continuând să-l bată la cap despre cum aproape a pierdut controlul, iar brunetul a continuat să-i repete la nesfârșit, atât ei, cât și mie, că nu am fost în pericol nici o secundă. 

   În schimb, pista parcă prinsese și mai multă viață și culoare, muzica răsunând la maximum. Oamenii dansau fără nicio inhibiție printre mașini, bucurându-se pur și simplu de moment, iar pentru prima dată după mult timp, m-am simțit cu adevărat bine.

   Dar, normal, fericirea mea nu avea să dureze mult, deoarece sirenele de poliție au început să răsune în jurul nostru, urmate de o agitație imensă și de o mulțime de oameni care fugeau în toate direcțiile, încercând să scape.

   –Băga-mi-aș! Scrâșnește nervos Xander și ne ridicăm cu toții în picioare.

   –Poliția! Urlă Ash, încercând să avertizeze și mai multe persoane din jur.

   –Trebuie s-o ștergem! Îl aud pe Zayn, ca mai apoi să fiu trasă de Xander până la motocicleta lui.

   Iau casca pe care mi-o întinsese, ca mai apoi să mă ajute să urc pe motocicletă.

   Brunetul pornește în trombă, lăsând în urma noastră doar o dâră densă de fum și praf. Mergea ca un maniac pe străzile goale ale New York-ului și adrenalina pe care o simt în momentul ăsta face ca toată teama să dispară.

   O mașină de poliție era chiar în spatele nostru, dar nu părea să-l preocupe prea mult.

   –La dreapta! Strig cu speranța că acesta o să vadă aleea întunecată din fața noastră.

   Virează brusc și simt cum aproape ating asfaltul. întorc capul să văd dacă mașina de poliție mai e în spatele nostru, dar nici gând —n-ar putea să ia virajul ăsta atât de brusc cu o mașină ca aia.

Simt cum ceva tare mă împunge în abdomen și mă depărtez câteva secunde de trupul său ca să văd că are ceva ascuns la spatele pantalonilor, în centură. Un fior mi se strecoară pe șirul spinării când realizez ce are, de fapt, ascuns.

   Mai face un viraj și mă prind din nou de trupul său, strângându-l cu putere în brațe, încercând să evit obiectul de sub geaca sa neagră de piele. Renunț la ideea de a-l întreba de ce are nevoie de un pistol. Nu era treaba mea. În plus, eu căram un briceag, nu eram în măsură să-l trag la răspundere.

   –E mereu așa? Îl întreb, în timp ce mă ajută să cobor.

   –Aproape. Nici nu știu de ce se mai sinchisesc. Nu au nici o șansă să ne prindă.

                                ***

   –Hei, Starr! Glasul lui mă oprește înainte să intru în baie. Te-ai distrat?

   Pentru o clipă, mă uit la el confuză, încercând să-mi dau seama ce se ascunde în spatele măștii pe care o poartă. Să fie aceea nesiguranță din vocea lui?

   –Da, m-am distrat.

   Nu mai spune nimic și îl privesc atentă. Observ dâre de transpirație pe fruntea sa, câteva fire lipindu-se de frunte, dar pe care Xander le îndepărtează cu mâna.

   –Xander...

   –Da?

   –La început ai fost un cretin. Vreau să știu de ce.

Ce îl determinase să se comporte așa cu mine? Chiar atât de mult mă disprețuia?

   –N-am fost un cretin!

   –Ai dreptate. Ai fost un îngâmfat cretin! Mă corectez, zâmbindu-i.

  Observ că fața acestuia să se schimbă radical, oftând și privește câteva secunde în gol.

   –Am avut o prietenă. Tu și ea... vă semănați foarte mult. Când ai intrat în cameră, m-ai dat complet peste cap.

   Rămân surprinsă că a putut fi atât de sincer.

   –Cum o chema? Întreb.

   –Lucy. Da, a murit. Subiect închis.

   Pare distrus și, deși niciodată nu-și lasă masca de băiat dur, de data asta a făcut-o. Chiar și pentru doar două minute... și nu pot să nu mă întreb cât de mult a însemnat pentru el fata asta.