Playing Dirty

Capitolul 7.

    "Poți să-ți deschizi ochii, Starr."
★

   Spre deosebire de fetele din Miami, care erau mai mult dezbrăcate decât îmbrăcate, blondina care apare în fața noastră poartă o salopetă roșie din piele, lungă, perfect mulată pe talia ei de viespe, iar în mână ține un steag verde.

   În jurul nostru, motoarele continuă să urle, unul mai puternic decât altul, iar mirosul de benzină și cauciuc încins îmi înțeapă nările. Mulțimea se înghesuie de-o parte și de alta a traseului improvizat, scandând și fluierând atât de tare încât muzica aproape că dispare sub zgomotul lor.

   Îl strâng pe Xander în brațe mai tare decât aș vrea să recunosc. Frica începe să mi se așeze în stomac, dar căldura corpului lui îmi oferă un sentiment ciudat de siguranță. E absurd. Mi-e teamă tocmai din cauza lui și, în același timp, e singurul lucru de care simt nevoia să mă agăț.

–Pregătită? Strigă peste muzică.

Nu-i răspund. Îmi îngrop doar fața în pieptul lui și dau încet din cap, iar casca se lovește ușor de pielea gecii lui.

   Simt cum motorul se turează tot mai tare sub noi, vibrațiile îmi urcă prin picioare și îmi cuprind tot corpul, în timp ce inima începe să-mi bată atât de repede încât aproape o aud prin zgomotul din jur. O fracțiune de secundă pare că timpul se oprește, apoi motocicleta țâșnește înainte cu o forță care îmi taie răsuflarea și mă împinge și mai tare în pieptul lui Xander.

   Vântul lovește casca și îmi șuieră pe lângă urechi, acoperind aproape complet muzica și strigătele mulțimii. Tot ce mai disting este urletul motorului și respirația lui, calmă, de parcă pentru el viteza asta ar fi ceva obișnuit.

   Îmi încleștez degetele în tricoul lui fără să-mi dau seama și simt cum motocicleta se înclină când într-o parte, când în cealaltă, suficient cât să-mi facă stomacul să se strângă dureros la fiecare schimbare de direcție.

   Sirenele grave ale unor vapoare răzbat chiar și prin cască, iar sunetul lor puternic îmi spune imediat unde ne aflăm. În port.

–Ține-te bine! Strigă el, de parcă nu m-aș ține deja.

Simt cum răsucește din nou accelerația, iar motocicleta prinde și mai multă viteză. Aerul rece îmi pătrunde pe sub cască și îmi lovește ceafa, în timp ce motorul vibrează atât de puternic încât îl simt în tot corpul. Îmi încleștez degetele în tricoul lui Xander și inspir adânc, încercând să-mi liniștesc respirația care a luat-o razna.

Ce naiba are de gând dementul ăsta?

Răspunsul vine înainte să apuc să respir. Dintr-odată, senzația de asfalt dispare complet. Motocicleta se desprinde de la sol, iar stomacul mi se golește într-o clipă, de parcă cineva l-ar fi smuls din mine. Țipătul îmi scapă fără să-l pot opri și mă agăț instinctiv și mai tare de Xander, în timp ce tot corpul îmi înțepenește. Pentru câteva clipe nu mai simt decât golul, vântul care mă lovește din toate părțile și inima care îmi bate atât de tare încât îmi răsună în urechi.

   Aterizarea vine violent. Roțile izbesc asfaltul cu un zgomot sec, motocicleta sare și se clatină sub noi, iar pentru o fracțiune de secundă sunt convinsă că o să cădem. Dar Xander o stăpânește imediat, fără cea mai mică urmă de ezitare, continuând cursa ca și cum saltul acela ar fi fost cel mai firesc lucru din lume.

   Motorul începe treptat să se domolească, iar în locul urletului meu aud aplauze, fluierături și strigătele mulțimii. Rămân cu ochii strâns închiși și brațele încleștate în jurul lui, până când îi aud vocea aproape de ureche.