Playing dirty

Capitolul 7.

   Poți să-ți deschizi ochii, Starr.
★

  Spre deosebire de târfele pe care le aveam noi în Miami, care erau mai mult dezbrăcate decât îmbrăcate, o fată blondă îmbrăcată într-o salopetă roșie scurtă de piele, ce se mula perfect pe talia ei de viepse, apare în fața noastră, având un steag mare și verde în mână.

Îl țineam strâns pe Xander în brațe și deși frica începea să mi se instaleze în corp, simțeam un sentiment plăcut de căldură provocat de trupul său.

–Pregătită? Strigă peste muzică și tot ce fac e să-mi bag fața în pieptul său și să dau din cap.

Dintr-o dată, tot ce am mai simțit, a fost motocicleta pornind de pe loc.

Xander lua virajele cu putere, continuând să accelereze. Pe când inima mea începea să bătă cu putere în piept, iar adrenalina îmi pompa în vene atât de tare, încât capul îmi vâjâia. Era ceva nou pentru mine, deoarece nu mai experimentasem niciodată ceva de genul asta.

La un moment dat au început să se audă zgomote ciudate în jurul nostru, cum ar fi sirenele unor vapoare, ce m-a făcut să tresar speriată în brațele acesuia. Mi-am dat seama deja că eram în port, dar ce naiba căutam noi tocmai aici?

–Ține-te bine! Glasul lui Xander m-a trezit la realitate.

Prindeam din ce în ce mai multă viteză, dacă ar mai fi fost posibil, iar asta m-am făcut să-l strâng speriată, neînțelegând ce se petrece.

Ce avea de gând dementul asta?

Momentul în care am simțit cum ne-am desprins de sol, a făcut ca țipătul meu să fie singurul lucru pe care l-am mai auzit.

Ne-am lovit brusc și cu putere de sol, atât de tare încât motocicleta a mai sărit odată în sus din cauza impactului puternic. Pentru o secundă puteam să jur că ne-am dezechilibrat, dar Xander a redresat cu dibăcie motocicleta la timp.

O grămadă de aplazue și urlete de fericire au acaparat atmosfera la scurt timp, dându-mi de înțeles că am ajuns la finish.

Pe toată durata cursei mi-am ținut ochii strânși până când am văzut sute de steluțe colorate.

–Poți să-ți deschizi ochii, Starr. Șoptește brunetul.

–Am murit și am ajuns în iad?

–Azi nu e ziua aceea, steluțo! Răspunde amuzat și cu teamă, îmi  întredeschid ochii, privind în jur.

Mulțimea parcă era în delir, strigând încontinuu numele lui Xander, lucru ce-mi indică faptul că am câștigat și că încă suntem în viață.

Răsuflu ușurată și îmi afund din nou fața în pieptul său, iar el începe să râdă.

A durat câteva clipe să-mi revin, deși știam că asta nu avea să fie ultima oră când iau parte la vreo cursă. Xander m-a ajutat să cobor, aproape dezechilibrându-mă din cauza emoților.

–Mulțumesc că nu ne-ai omorât!

–Te-ai îndoit de mine?

–Chiar mă întrebi asta?

–Ești incredibilă! Mă dezaprobă din cap, în timp ce mă trage după el până la grupul său de prietenii, unde aceștia la rândul lor au tăbărât pe el, felicitându-l entuziasmați.

Bree l-a luat în brațe, aproape sufocându-l și mărturisindu-i cât de mult urăște cursele astea.

–Pentru o secundă am crezut că ai pierdut controlul!