Playing Dirty

Capitolul 54.

"Tu singur te-ai transformat într-un monstru!"
★

Xander

 
–A trecut testul. Klaus rânjește mulțumit, de parcă tocmai ar fi câștigat un joc stupid.

   –Nu înțeleg de ce trebuia să o supunem la un test de loialitate!

Klaus își sprijină leneș spatele de masă și își aprinde un alt trabuc.

   –Oh, haide, Ezra, recunoaște că îți doreai să vezi dacă avea de gând să te abandoneze acolo sau nu.

La dracu! Avea dreptate. O parte din mine chiar voia să știe. Voia să afle dacă Starr avea să fugă atunci când lucrurile deveneau urâte sau dacă rămânea lângă mine. Și ea rămăsese. Fără ezitare.

–Și în plus. Continuă Klaus. Voiam să fiu sigur de ea înainte să iau o decizie.

   –În legătură cu ce?

Îmi simt furia urcând violent în piept înainte să mă ridic brusc în picioare.

–Am mai discutat despre asta, Klaus. Să nu îndrăznești să o implici pe Starr în afacerile tale!

   Toată povestea cu partenerii și schimbul de informații fusese doar o șaradă ieftină. Klaus venise cu ideea s-o testeze pe Starr. Să vadă dacă e de partea noastră sau nu.

Iar steluța mea nu ne dezamăgise nicio secundă. Ascultase atentă fiecare propoziție și tradusese calm fiecare cuvânt, spre încântarea nemernicului din fața mea.

   –Calmează-te, Ezra.

   –Nu-mi spune să mă calmez!

   Eram sătul de cuvintele astea.

"Calmează-te."
"Stai cuminte."
"Nu acționa."
"Potolește-ți demonii, Xander."

De parcă ar fi atât de ușor... Sunt bântuit de furie încă de când eram copil. Furia a fost unul dintre puținele lucruri care m-au ținut în viață, chiar dacă, în timp, m-a împins până la marginea nebuniei.

M-am hrănit cu venin până am devenit dependent de el, iar Klaus știa asta foarte bine. Știa încă din clipa în care m-a adus prima dată în casa lui.

Și, într-un fel, sunt sigur că exact asta a fost motivul pentru care m-a ales de la bun început.

   –Tu chiar ții la fetișcana asta! A constatat, privindu-mă surprins.

   Îmi trec obosit o mână peste față.

O parte din mine încă spera ca un idiot că n-o să ajung aici. Că o să fie doar o distragere temporară. O obsesie de moment.

Dar nu avusesem nicio șansă din clipa în care Starr Cunningham intrase în viața mea și îmi zâmbise de parcă nu vedea monstrul din spatele ochilor mei.

   –Nu știu, Klaus. Murmur obosit. Simt... ceva. E cea mai enervantă și încăpățânată femeie din lume, dar să dea dracii dacă nu o vreau lângă mine chiar și atunci când mă scoate din minți.